Invitati
„Dobrogea este pentru mine ţinutul favorit. Ceea ce m-a atras în fiecare an este bătaia pulsului vechii lumi creştine, care acolo, neslăbită de lungimea secolelor, încă se mai poate auzi şi simţi clar. Acolo este pământul îmbibat de sângele martirilor, acolo sunt îngropate oraşe, sate şi vile, în care sfinţii episcopi de la Tomis au predicat, acolo zac sub dărâmături şi pământ resturile vechilor clădiri de cult şi sfinţite lăcaşuri creştine“. Aceste cuvinte îi aparţin unui înalt cleric romano-catolic, germanul Raymund Netzhammer, şi au o vechime de peste un secol. Destinul l-a adus în România, unde înaltul prelat a locuit timp de 25 de ani.
Un intelectual de marcă, de o erudiţie desosebită şi un pasionat arheolog amator, Netzhammer a fost iremediabil îndrăgostit de Dobrogea, care l-a fermecat cu nenumăratele ei comori. Albin Netzhammer s-a născut în 1862, la Erzingen, în Marele Ducat german de Baden. La 14 ani a intrat ca novice în celebra mănăstire benedictină Maria Einsiedeln, din Elveţia. A urmat gimnaziul de aici şi a fost hirotonisit călugăr sub numele de Raymund. După terminarea şcolii, datorită talentului şi inteligenţei deosebite, a rămas să predea ca profesor matematică şi chimie, însă acestea erau doar două dintre materiile la care el excela. În 1900 a fost trimis în România, la Seminarul Teologic din Bucureşti, unde predă matematică, chimie şi fizică.
După numai trei ani, a fost chemat la Roma, la Colegiul Central al Ordinului Benedictin San Anselmo, unde a predat chimie, dar unde s-a remarcat şi ca un foarte bun manager, îndeplinind funcţia de cellerarius (n.a. chelar - administrator al cămărilor şi depozitelor).
În 1905 Papa Pius al X-lea l-a numit arhiepiscop de Bucureşti, post pe care Netzhammer îl va ocupa timp de 19 ani, până la demisia sa din 1924. Ca părinte al enoriaşilor romano-catolici din întreaga Românie, clericul avea în grijă şi miile de etnici germani care locuiau în acea perioadă în Dobrogea. Netzhammer a mers pentru a cunoaşte aceste comunităţi iar cu aceste ocazii a putut cunoaşte ţinutul dintre Dunăre şi Mare, de care s-a îndrăgostit pur şi simplu.
Toţi cei care l-au cunoscut, la rândul lor mari personalităţi ale României între 1900 şi 1930, au avut doar cuvinte de laudă la adresa arhiepiscopului romano-catolic. Acesta avea o amplă cultură generală, era studios şi organizat. Iubea cu pasiune istoria, dar în acelaşi timp era un împătimit al geografiei, al matematicii, al topografiei şi cartografiei. Arheolog din pasiune, era un bun numismat, dar şi un foarte bun observator, el reuşind să culeagă pe teren, în timpul călătoriilor sale, informaţii extrem de preţioase, din numeroase domenii de activitate.
În timpul călătoriilor sale în Dobrogea avea mereu cu el un aparat foto marca Kodak cu care a reuşit să surprindă multe imagini interesante. El a cutreierat Dobrogea în lung şi în lat, cu diverse mijloace de transport, de la tren la căruţe şi până la vase şi ambarcaţiuni de diverse dimensiuni.
A vizitat de mai multe ori toate siturile arheologice importante, de la celebrele colonii greceşti Callatis, Tomis şi Histria şi până la cetăţi romane şi monumente deosebite precum Tropaeum Traiani (Adamclisi), Ulmetum (Pantelimon), Axiopolis (Cernavoda), Ibida (Slava Rusă) Troesmis (Igliţa), Enisala etc.
Netzhammer nu este un simplu călător străin, aşa cum Dobrogea a tot avut de-a lungul secolelor. El evidenţiază plusurile acestui ţinut, dar şi minusurile sale, atrage atenţia asupra neregulilor (cum ar fi folosirea pentru construcţii moderne, de către ţărani, a pietrelor din siturile arheologice) sau a infracţiunilor (existenţa săpăturilor clandestine).
Publică rezultatele călătoriilor sale şi este mereu în contact cu specialiştii, colaborând cu istoricii Grigore Tocilescu şi Vasile Pârvan, cu inginerul topograf Pamfil Polonic, cu numismaţii D. A. Sturdza, Mihail Sutzu sau Constantin Moisil. Apropiat al politicienilor Ionel Brătianu sau Alexandru Marghiloman (sau Sturdza, deja citat), Netzhammer a fost şi consilier al regilor României, Carol I (1881-1914) şi Ferdinand I (1914-1927).
A criticat lentoarea autorităţilor locale din Dobrogea, militând pentru înfiinţarea unui muzeu naţional regional între Dunăre şi Mare. A fost cel care a salutat aducerea la Bucureşti a vestigiilor de la Adamclisi, dar şi cel care a criticat faptul că acestea au fost abandonate în grădina Universităţii din Bucureşti, şi nu folosite pentru reconstituirea monumentului triumfal - cum se prevăzuse iniţial.
Uluit de bogăţia istorică a Dobrogei, Netzhammer milita mereu, în lucrările sale sau în adunări publice, pentru crearea de către statul român a unor muzee de sit (aşa cum s-au făcut la Ulmetum şi apoi la Histria).
Despre Raymund Netzhammer, ziarul naţional Adevărul scria în nr. 7091 din 12/25 iunie 1909 următoarele: "Arhiepiscopul a ţinut să cunoască şi a cunoscut ţara noastră până în cele mai îndepărtate colţuri ale ei, aşa cum, ne prindem, nu o cunosc mulţi, foarte mulţi români, dintre aceia chiar cari au pretenţia să ne guverneze".
Netzhammer era fascinat de istoria paleo-creştină a Dobrogei antice, aşa cum am arătat şi în citatul de la începutul articolului. De-a lungul deceniilor, ca rezultat al călătoriilor şi studiilor sale, el a publicat mai multe lucrări în care abordează acest subiect, pe care îl consideră fascinant: "Das altchristiche Tomi" (1903), "Aus Rumanien" (1909), "Greutăţi antice din Dobrogea" 1912, "Die christlichen Alterhumer der Dobrudscha" (1918) sau "Epiktet und Astion..." (1936), pentru a enumera doar o parte dintre acestea...
(Va urma)
Bibliografie
Cristina Georgeta Alexandrescu - "Arhiepiscopul Raymund Netzhammer şi problema antichităţilor dobrogene"; articol publicat în Stud. Cercet. Istorie Veche 58/3-4, 2007, p.211-228
Zeno Karl Pinter - "Un cronicar al Dobrogei în preajma Marii Uniri - Raymund Netzhammer", articol publicat în "Marea Unire de la Marea Neagră", MINAC 2018, p.257-263
Zeno Karl Pinter - "Raymund Netzhammer. Din România. Incursiuni prin această ţară şi istoria ei", recenzie publicată în Pontica XLIV, 2011, p.531-534
Alexandru Barnea - "Contribuţia lui Raymund Netzhammer la cunoaşterea antichităţilor creştine din Dobrogea", comunicare ştiinţifică Pontica 51, MINAC, 2018
Raymund Netzhammer, coord. Alexandru Barnea - "Antichităţile creştine din Dobrogea", Edit. Academiei Române, 2005
Sursa foto: Imaginea reprezintă o ilustraţie din cartea „Cât trebuie să ştie oricine despre Dobrogea“, de Apostol D. Culea, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa.
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
Citeşte şi:
Arhiepiscopul romano-catolic Raymund Netzhammer, un apărător al arheologiei dobrogene. Contribuţii şi mărturii de acum un veac (I)
06 Aug, 2019 00:00
2221
„Dobrogea este pentru mine ţinutul favorit. Ceea ce m-a atras în fiecare an este bătaia pulsului vechii lumi creştine, care acolo, neslăbită de lungimea secolelor, încă se mai poate auzi şi simţi clar. Acolo este pământul îmbibat de sângele martirilor, acolo sunt îngropate oraşe, sate şi vile, în care sfinţii episcopi de la Tomis au predicat, acolo zac sub dărâmături şi pământ resturile vechilor clădiri de cult şi sfinţite lăcaşuri creştine“. Aceste cuvinte îi aparţin unui înalt cleric romano-catolic, germanul Raymund Netzhammer, şi au o vechime de peste un secol. Destinul l-a adus în România, unde înaltul prelat a locuit timp de 25 de ani.Un intelectual de marcă, de o erudiţie desosebită şi un pasionat arheolog amator, Netzhammer a fost iremediabil îndrăgostit de Dobrogea, care l-a fermecat cu nenumăratele ei comori. Albin Netzhammer s-a născut în 1862, la Erzingen, în Marele Ducat german de Baden. La 14 ani a intrat ca novice în celebra mănăstire benedictină Maria Einsiedeln, din Elveţia. A urmat gimnaziul de aici şi a fost hirotonisit călugăr sub numele de Raymund. După terminarea şcolii, datorită talentului şi inteligenţei deosebite, a rămas să predea ca profesor matematică şi chimie, însă acestea erau doar două dintre materiile la care el excela. În 1900 a fost trimis în România, la Seminarul Teologic din Bucureşti, unde predă matematică, chimie şi fizică.
După numai trei ani, a fost chemat la Roma, la Colegiul Central al Ordinului Benedictin San Anselmo, unde a predat chimie, dar unde s-a remarcat şi ca un foarte bun manager, îndeplinind funcţia de cellerarius (n.a. chelar - administrator al cămărilor şi depozitelor).
În 1905 Papa Pius al X-lea l-a numit arhiepiscop de Bucureşti, post pe care Netzhammer îl va ocupa timp de 19 ani, până la demisia sa din 1924. Ca părinte al enoriaşilor romano-catolici din întreaga Românie, clericul avea în grijă şi miile de etnici germani care locuiau în acea perioadă în Dobrogea. Netzhammer a mers pentru a cunoaşte aceste comunităţi iar cu aceste ocazii a putut cunoaşte ţinutul dintre Dunăre şi Mare, de care s-a îndrăgostit pur şi simplu.
Toţi cei care l-au cunoscut, la rândul lor mari personalităţi ale României între 1900 şi 1930, au avut doar cuvinte de laudă la adresa arhiepiscopului romano-catolic. Acesta avea o amplă cultură generală, era studios şi organizat. Iubea cu pasiune istoria, dar în acelaşi timp era un împătimit al geografiei, al matematicii, al topografiei şi cartografiei. Arheolog din pasiune, era un bun numismat, dar şi un foarte bun observator, el reuşind să culeagă pe teren, în timpul călătoriilor sale, informaţii extrem de preţioase, din numeroase domenii de activitate.
În timpul călătoriilor sale în Dobrogea avea mereu cu el un aparat foto marca Kodak cu care a reuşit să surprindă multe imagini interesante. El a cutreierat Dobrogea în lung şi în lat, cu diverse mijloace de transport, de la tren la căruţe şi până la vase şi ambarcaţiuni de diverse dimensiuni.
A vizitat de mai multe ori toate siturile arheologice importante, de la celebrele colonii greceşti Callatis, Tomis şi Histria şi până la cetăţi romane şi monumente deosebite precum Tropaeum Traiani (Adamclisi), Ulmetum (Pantelimon), Axiopolis (Cernavoda), Ibida (Slava Rusă) Troesmis (Igliţa), Enisala etc.
Netzhammer nu este un simplu călător străin, aşa cum Dobrogea a tot avut de-a lungul secolelor. El evidenţiază plusurile acestui ţinut, dar şi minusurile sale, atrage atenţia asupra neregulilor (cum ar fi folosirea pentru construcţii moderne, de către ţărani, a pietrelor din siturile arheologice) sau a infracţiunilor (existenţa săpăturilor clandestine).
Publică rezultatele călătoriilor sale şi este mereu în contact cu specialiştii, colaborând cu istoricii Grigore Tocilescu şi Vasile Pârvan, cu inginerul topograf Pamfil Polonic, cu numismaţii D. A. Sturdza, Mihail Sutzu sau Constantin Moisil. Apropiat al politicienilor Ionel Brătianu sau Alexandru Marghiloman (sau Sturdza, deja citat), Netzhammer a fost şi consilier al regilor României, Carol I (1881-1914) şi Ferdinand I (1914-1927).
A criticat lentoarea autorităţilor locale din Dobrogea, militând pentru înfiinţarea unui muzeu naţional regional între Dunăre şi Mare. A fost cel care a salutat aducerea la Bucureşti a vestigiilor de la Adamclisi, dar şi cel care a criticat faptul că acestea au fost abandonate în grădina Universităţii din Bucureşti, şi nu folosite pentru reconstituirea monumentului triumfal - cum se prevăzuse iniţial.
Uluit de bogăţia istorică a Dobrogei, Netzhammer milita mereu, în lucrările sale sau în adunări publice, pentru crearea de către statul român a unor muzee de sit (aşa cum s-au făcut la Ulmetum şi apoi la Histria).
Despre Raymund Netzhammer, ziarul naţional Adevărul scria în nr. 7091 din 12/25 iunie 1909 următoarele: "Arhiepiscopul a ţinut să cunoască şi a cunoscut ţara noastră până în cele mai îndepărtate colţuri ale ei, aşa cum, ne prindem, nu o cunosc mulţi, foarte mulţi români, dintre aceia chiar cari au pretenţia să ne guverneze".
Netzhammer era fascinat de istoria paleo-creştină a Dobrogei antice, aşa cum am arătat şi în citatul de la începutul articolului. De-a lungul deceniilor, ca rezultat al călătoriilor şi studiilor sale, el a publicat mai multe lucrări în care abordează acest subiect, pe care îl consideră fascinant: "Das altchristiche Tomi" (1903), "Aus Rumanien" (1909), "Greutăţi antice din Dobrogea" 1912, "Die christlichen Alterhumer der Dobrudscha" (1918) sau "Epiktet und Astion..." (1936), pentru a enumera doar o parte dintre acestea...
(Va urma)
Bibliografie
Cristina Georgeta Alexandrescu - "Arhiepiscopul Raymund Netzhammer şi problema antichităţilor dobrogene"; articol publicat în Stud. Cercet. Istorie Veche 58/3-4, 2007, p.211-228
Zeno Karl Pinter - "Un cronicar al Dobrogei în preajma Marii Uniri - Raymund Netzhammer", articol publicat în "Marea Unire de la Marea Neagră", MINAC 2018, p.257-263
Zeno Karl Pinter - "Raymund Netzhammer. Din România. Incursiuni prin această ţară şi istoria ei", recenzie publicată în Pontica XLIV, 2011, p.531-534
Alexandru Barnea - "Contribuţia lui Raymund Netzhammer la cunoaşterea antichităţilor creştine din Dobrogea", comunicare ştiinţifică Pontica 51, MINAC, 2018
Raymund Netzhammer, coord. Alexandru Barnea - "Antichităţile creştine din Dobrogea", Edit. Academiei Române, 2005
Sursa foto: Imaginea reprezintă o ilustraţie din cartea „Cât trebuie să ştie oricine despre Dobrogea“, de Apostol D. Culea, disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa.
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
Citeşte şi:
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
Ti-a placut articolul?
Articole asemanatoare
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: