Botezul Domnului. Sărbătorirea Bobotezei la Constanța interbelică, „cea mai veche sărbătoare înfiinţată de lumea primilor creştini (N. Batzaria)

       
Marea sărbătoare a Creștinătății care este Botezul Mântuitorului a fost dintotdeauna marcată cu deosebite ceremonii și însuflețire sufletească și de către bunii clerul și enoriașii din cuprinsul celei mai vechi eparhii din spațiul românesc – a Tomisului (nerecunoscută, încă, la rangul cuvenit de Mitropolie).

Întru îmbogățirea cunosciințelor bunilor creștini de azi ai acesteia, exemplificăm, prin câteva ilustrări din presa interbelică, parte din vechile ceremonii dedicate Botezului Domnului (precedate de conotațiile asupra semnificației Bobotezei datorate învățatului scriitor și publicist N. Batzaria, prolificul publicist român născut în urmă cu aproape 150 de ani în Macedonia Otomană)
        
Bobotează

 
Bobotează – una din prea puținele sărbători una din prea puţine care a fost menţinută ca atare în lista sărbătorilor legale. Au fost trecute ca zile de lucru sărbători ca „Adormirea Maicii Domnului”, „Intrarea în Biserică”, precum şi zilele consacrate cinstirei unora din cei mai mari sfinţi ai creştinătăţii, cum sunt „Sfântul Dumitru”, „Sfântul Nicolae” etc. Bobotează însă a fost şi continuă a fi respectată ca zi de sărbătoare.

De altfel, ne convingem că era şi firesc să fie aşa de îndată ce facem o scurtă cercetare asupra originei şi însemnătăţii acestei mari sărbători, căreia poporul român i-a dat denumirea de „Bobotează” prin dedublarea primei silabe a cuvântului „Botează”, adică „Botezul Domnului”.

Mai întâi, în ce priveşte vechimea ei, Bobotează este, după toate probabilităţile, cea mai veche sărbătoare înfiinţată de lumea primilor creştini. În tot cazul, este mai veche decât Crăciunul, care, ca sărbătoare aparte, se întâlneşte cam prin veacul al patrulea al erei creştine.
Ceva mai mult. În primele timpuri – şi aceasta vreme destul de îndelungată – Crăciunul, adică Naşterea Domnului, se prăznuia odată cu Botezul Lui, în ziua de 6 Ianuarie. Despărţirea s’a făcut destul de târziu.

Întru cât priveşte origina şi îndeosebi importanţa Bobotezei, ne vom da mai bine seama de aceasta, dacă luăm în vedere că numele ei vechiu şi, ca să zic aşa, oficial este Epifania sau Teofania. Cuvântul – ambele sunt greceşti – „Epifania” înseamnă „arătare”, iar „Teofania”, „Arătarea lui Dumnezeu”.

În adevăr aşa cum relatează în cel mai deplin acord cei patru Evanghelişti, Botezul lui Iisus în apele râului Iordan a fost prilej de arătarea, de manifestarea simultană a Sfintei Treimi. Iată, Iisus intră în Iordan, ca să fie botezat, potrivit celor vestite de prorocii Vechiului Testament, de către loan Botezătorul, acel om auster şi aspru, care trata de „vipere“ pe mulţimea păcătoşilor ce veneau la dânsul.

După ce Ioan Botezătorul, cel îmbrăcat în veşmânt de peri de cămilă şi încins cu o cingătoare de piele, vestise că el botează cu apă, iar cel ce vine în urma sa şi care e mai tare decât dânsul, va boteza cu duh sfânt şi cu foc, consimte să boteze pe Iisus, căruia, spune el, nu e vrednic să-i dezlege măcar cureaua încălţămintei, se deschid cerurile. Atunci Sfântul Duh se vede pogorându-se în chip de porumbel asupra lui Iisus, pe când un glas din cer se auzea zicând: „Acesta este Fiul meu, cel iubit întru care am binevoit!”

E glasul lui Dumnezeu-Tatăl, Care proclamă şi consfinţeşte divinitatea lui Iisus, a lui Dumnezeu-Fiul.

Sărbătorind deci Bobotează, nu cinstim numai pomenirea marelui, dumnezeiescului eveniment al botezului lui Iisus, ci totodată sărbătorim arătarea simultană a Sfintei Treimi, manifestarea ei în toată puterea şi strălucirea.

De aceea şi troparul Bobotezei, pe care toţi creştinii îl ştim pe de rost, precizează că: „În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimei s’a arătat”.

Botezului în Iordan îi urmează imediat pentru Iisus un alt fapt, care cuprinde pentru noi un adânc şi foarte edificator înţels moral. Anume – ne ţinem tot de relatarea Evangheliştilor – îndată ce Iisus a eşit din apă, el este luat şi dus în pustiu de către diavol, care prin fel şi chip de ispite ademenitoare, căuta a pune stăpânire pe sufletul lui sau, mai bine zis, pe partea omenească a fiinţei sale.

Din toate ispitele şi ademenirile Iisus ese însă biruitor, alungând pe duhul tău şi ispititor prin cuvintele: „Mergi încolo, Satana, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău te vei închina şi numai lui vei sluji!..”

Şi în noi în viaţa de toate zilele suntem expuşi la tot felul de ispite. Le întâlnim la fiecare pas ce facem Şi în tot momentul ne pândeşte primejdia de a ne abate din drumul larg şi senin al cinstei şi dreptăţii şi de a ne rătăci în cărările strâmbe şi întortochiate ale pierzaniei. Să avem însă pururi înaintea noastră pilda Mântuitorului şi ca şi Dânsul să găsim în noi înşine tăria de a alunga toate ispitele duhului rău (1928).

A luat parte o mulțime imensă de cetăţeni şi trupele din garnizoană cu muzici şi drapele.
La orele 11 Sf. Cruce a fost aruncată în mare de P.S. Episcopul Gherontie al Tomisului şi a fost scoasă de marinari, şomeri Andrei Alexandrescu, Tache Radu şi un altul.
La orele 11.30 a urmat defilarea trupelor, primită de d. amiral Bălănescu, comandantul garnizoanei şi de capii autorităţilor (1932).

La catedrala episcopală a oficiat episcopul înconjurat de un sobor de preoţi. Erau de faţă reprezentanţii tuturor autorităţilor civile şi militare. După oficierea sfintei liturghii, s’a format un impunător cortegiu, în frunte cu icoane şi prapore, care s’a îndreptat spre port, unde a avut loc aruncarea sfintei cruci.

Dela catedrala episcopală până în port, erau înşirate trupe din toate armele. În momentul când crucea a fost aruncată in mare, de pe vasele de război, ca şi de la uscat, s’au tras salve de tun. Toate vasele din port au ridicat marea pavoază, iar pe toate localurile publice a fost arborat drapelul naţional. În dreptul danei din port, unde s’a desfăşuat serbarea, a fost ridicată o enormă cruce de ghiaţă artificială.

După terminarea serbărei drept credincioşiii au luat bucăţi din această cruce sfinţită, în loc de aghiasmă (1933).

La ora 8.30 în asistenţa reprezentanţilor de autorităţi, a corpului diplomatic şi a unui numeros publice, s’a oficiat serviciul divin de către P.S.S. Episcopul Gherontie al Tomisului, înconjurat de clerul episcopal, încă de la ora 7 cetăţenii curgeau în parcuri în port, iar pe cheiurile de sud-vest erau înşirate armată.

La ora 9.30, după terminarea Sfintei Liturghii, clerul, invitaţii, corpul diplomatic şi cetăţeni au format un convoi, pornind de la catedrală pe strada G. Cantacuzino, bulevardul Elisabeta şi str. Portului până în faţa gării maritime, pe platformă unde a avut loc solemnitatea.
Procesiunea a fost încadrată de soldaţi şi alcătuită din cler, invitaţi, corpul diplomatic, autorităţi şi cetăţeni.

Un ofiţer de poliţie însoţit de poliţişti, a deschis drumul convoiului care era format astfel conform programului: 1) Oameni cari duc prapurile în mijlocul lor un preot cu crucea; 2) Corul episcopal; 3) Preoţii cu icoanele şi diaconi cu cădelniţele; 4) P.S.S. Episcopul Gherontie; 5) D. general Stan Popescu comandantul diviziei, d. prefect al judeţului şi d. primar al municipiului; 6) Reprezentanţii corpului diplomatic, reprezentanţii autorităţilor, corpul ofiţeresc fără comandă, cetăţenii şi o companie de onoare.

Cortegiul astfel format a înaintat până la locul unde s’a oficiat sfinţirea apelor.
În faţa gării maritime a fost aranjată o masă pentru serviciul religios.
În partea dela răsărit au fost aşezate Sfintele Icoane, prapurile bisericeşti şi drapelele corpurilor de trupe din garnizoană.
La ora 10 clerul episcopal a oficiat sfinţirea apelor, iar corul episcopal a dat răspunsurile.
La ora 10.30 episcopul Gherontie a aruncat crucea în mare, iar muzica militară a intonat Imnul Trăiască Regele.
Şase oameni care stăteau desbrăcaţi, cu blănile pe ei, în momentul când s’a aruncat crucea au sărit în mare după ea.
Crucea a fost prinsă de tânărul marinar Nicolae Rizea, care la eşire cu crucea în mână a fost binecuvântat de P.S.S. episcop şi felicitat de întreaga asistentă.
După terminarea sfinţirei apelor, a avut loc binecuvântarea şi stropirea cu apă sfinţită.
La ora 11, trupele au defilat pe şoseaua care duce în spre oraş.
Defilarea trupelor a fost primită de d. general Stan Popescu comandantul Diviziei, autorităţile militare şi corpul diplomaţie.
După defilare, cortegiul în aceiaş ordine s-a înapoiat la episcopie (1936).

CONSTANŢA. 6. Şi în anul acesta solemnitatea sfinţirei apelor, s’a oficiat cu un deosebit fast, în prezenţa reprezentanţilor autorităţilor civile şi miltare şi a unei numeroase asistenţe.

De cu seară, atât oraşul cât şi portul frumos pavoazat şi-a îmbrăcat haina de mare sărbătoare. încă de la ora 7 dimineaţa portul începuse să se animeze, cheiurile devenind din ce în ce mai neîncăpătoare pentru lumea dornică de a urmări desfăşurarea solemnităţii.
În faţa gării maritime, a fost instalată o tribună iar 3 companii de onoare complecta cadrul frumos al festivităţii.

În prezenţa d-lor Octav Goruneanu prefectul judeţului, General Macici comandantul diviziei, General Florin Georgescu comanda brigăzii de artilerie, Lt.-col. Gheorghiu, Constantin Duca şeful poliţiei portului, C. Belciugan administratorul vămi, Constantin Zlătescu şef de vamă, Bulgărea, delegat din partea primăriei, Căpitan Nic. Ştefan preşedintele Camerei de Comerţ, Maior Leoveanu comandantul Batalionului de grăniceri paza litoral, Căpitan George Vlădescu, comandantul companiei de grăniceri port, Căpitani Nicu Apostolescu şi Ion Popescu de la comenduirea pieţei. Comandor St. Popescu căpitanul portului, Comandor Mani Popovici Ins. S.M.R„ numeroşi ofiţeri fără trupă, Corpul consular şi o numeroasă asistenţă, P.S. Episcopul Gerontie al Tomisului a oficiat un serviciu divin la catedrală înconjurat de întreg clerul Episcopal.

Răspunsurile au fost date de către corul Episcopiei condus de d. Dumitrescu.

După oficierea serviciului religios de la catedrală, clerul Episcopal în frunte cu Arhiereul Gordon Galaction şi cealaltă asitenţă au format un convoi cu icoanele şi au parcurs până în port în sunetele fanfarei pentru rugăciune.

În faţa gării maritime muzica, marinei militare a intonat imnul regal, după care s’a făcut un serviciu religios pentru sfinţirea apei de către arhimandrit Gordon Galaction, care cu crucea în mână a venit la cheiul din faţa gărei maritime aruncând-o în apă.
 

La aruncarea crucii, mai mulţi marinari şi muncitori din portul nostru stăteau pregătiţi pentru a o prinde, conform tradiţiei.

După cruce s-au aruncat marinarii Băceanu Ioan, L. Gionar, Culea Ion, Usca Gheorghe, Octavian Stănculescu, Vasile Petre şi alţii câţiva al căror nume ne scapă.

Primul care a prins crucea a fost Băceanu Ioan, care după ce a sărutat-o a aruncat-o mai departe şi astfel crucea a trecut din mână în mână la toţi ce s’au aruncat după ea.
 

După terminarea acestor solemnităţi s’a procedat la defilarea companiilor de onoare ce au participat la sfinţirea apei.
În frunte au defilat muzicele militare, a marinei şi a regimentului 4 Infanterie.
Apoi a urmat celelalte companii ale regimentelor de infanterie, călăraşi şi marină. Parada a fost primită din tribuna amenajată special de şefi autorităţilor militare şi civile în frunte cu d. General Macici. GEORGE DIAMANDI (1938)
 

Cu solemnitatea cunoscută s’a sărbătorit azi în localitate ziua Bobotezei.
Dimineaţa la ora 9.40, la catedrala episcopală, în prezenţa oficialităţilor în frunte cu d. Nicolae Ottescu, rezident regal al Ţinutului Mării, s’a oficiat un serviciu divin de către P.S.S. Episcopul Gherontie asistat de P.S. Galaction Gordun şi de cler.
După serviciul divin asistenţa a pornit în cortegiu spre port în următoarea ordine: un ploton de onoare din reg. 34 infanterie, preoţii în odăjdii purtând icoana făcătoare de minuni, oficialităţile şi enoriaşii.
 În faţa gării maritime P.S Episcop a oficiat serviciul de sfinţire a apelor, după care, in timp ce se cânta rugăciunea şi s’au tras mai multe salve de tun, înaltul chiriarhi a aruncat Sfânta Cruce în apă.
Şase marinari s’au aruncat după cruce, care a fost prinsă de Ion Băcaoanu, pentru a patra oară (1939). 

Ziua sfinţirii apelor a fost sărbătorită în localitate cu aceiaşi solemnitate din anii trecuţi. Timpul frumos a ocazionat populaţiei constănţene să ia parte într-un număr covârşitor, accentuând prin aceasta solemnitatea zilei.

Dimineaţa, la ora 10.30, un sobor de preoţi, având în frunte pe P.S. Episcop Gherontie şi pe P.S. Galaction Gordun, vicar al episcopiei, a oficiat la catedrala episcopală un serviciu religios, de faţă fiind d-nui: general adj. Traian Grigorescu, rezident regal al Ținutului Marea; N. Rădulescu-Dobrogea, secretar general al ţinutului; general Theodor Nicolau, primarul municipiului; amiral Al. Constantinescu; Vasile V. Petrescu, prim-preşedinte al Curţii de Apel; C. Rusescu, preşedintele Curţii criminale; Romulus Nestor, procuror general; Th.L. Nicolian, prim-preşedinte al tribunalului; col. E. Demetrescu, prefectul judeţului; col. Goruneanu, c-dantul G.N. [Gărzilor Naționale] din ţinut, c-dor Bardescu, c-dantul Străjii din ţinut, deputat Radu Roşculeţ, consilier F.R.N. [Frontul Renașterii Naționale], deputat Theodorescu-Valahu, secretar ținutal al al F.R.N.; Gh.D. Rânzescu, inspector regional de poliţie; Traian Antonescu, chestorul municipiului; C. Nicolau, şeful siguranţei; c-dor Niculescu, căpitanul portului; av. Goruneanu, secretar F.R.N.; col. Popescu, c-dantul G.N. din municipiu; col. Ali Murtaza, c-dantul G.N. din judeţ; Scipio Vulcan şi Traian Constantinescu, ajutori de primar; Sică Dâlgeanu, secretar general al primăriei; c-dori av. Șuteu şi Wester, col. Dimitriu Adrian, col. Trestioreanu, av. N.N. Protopopescu, director de cabinet la rezidenţa regală; prof. Gh. Coriolanu, directorul liceului „Mircea”, N. Pascu, directorul liceului comercial etc.

Se mai aflau de faţă detaşamente de străjeri precum şi detaşamente de onoare de toate trupele din garnizoană.

După terminarea serviciului religios, s-a format un cortegiu, având în frunte clerul cu Icoana Făcătoare de Minuni, autorităţile, publicul şi armata, care a pornit în procesiune spre port, unde de pe cheul din faţa gării maritime s-a săvârşit slujba sfinţirii apelor. P.S. Gherontie, episcopul Tomisului, a aruncat Sf. Cruce în apă, pentru prinderea căreia au concurat cinci marinari civili.

În momentul aruncării crucii, muzica şi corurile au intonat imnul religios, sirenele vapoarelor au dat repetate semnale, iar de pe vapoarele de război s’au tras mai multe lovituri de tun.

A urmat ceremonialul obişnuit după scoaterea crucii din apă.

După solemnitate, d. general adj. Traian Grigorescu, rezident regal al ţinutului, urmat de şefii de autorităţi militare şi civile, a trecut în revistă trupele aflate în careu şi cari apoi au defilat prin faţa asistenţei pe autostrada din dreptul gării maritime (1940).
 
Sursa foto: crestinortodox.ro
 
Citește și:
Sărbătoarea creștinătății marcată pe larg în presa interbelică Nașterea Mântuitorului. „Crăciunul - sărbătoarea speranței și păcii” (N. Batzaria)