Ieromonahul ucrainean
Silvestru şi monahul
Nicodim de la mănăstirea „Sf. Nicolae Râlovski / Râlski” din Rusia (regiunea Kursk) au făcut în 1722 un pelerinaj la Constantinopol / Istanbul şi oraşul sfânt Ierusalim, aflat sub control otoman.
Când au ajuns în portul moldovenesc Galaţi, ei s-au îmbarcat pentru a călători pe Dunăre şi Marea Neagră spre capitala otomană. Cu această ocazie, pelerinii ruşi au trecut prin limita de nord a Dobrogei, inclusă în
eyalet (provincie) cu reşedinţa în oraşul dunărean Silistra (azi, în Bulgaria).
Jurnalul călătoriei lor, redactat în limba rusă, seamănă mai degrabă cu un itinerar decât cu o relatare. În Rusia ţaristă, manuscrisul a fost publicat de N. Popov în
Operele Academiei din Kiev. În România, jurnalul a fost editat şi tradus în 1883 în revista „Biserica Ortodoxă Română” de arhimandritul
G. Enăceanu, licenţiat la Kiev. Textul rus publicat de Enăceanu a fost folosit de Institutul „N. Iorga” pentru traducerea românească din seria
Călători străini despre Țările Române.
Plecarea din Galaţi a avut loc la 8 iunie. Corabia călătorilor ruşi a trecut pe la „oraşul
Isaccea” şi apoi pe la „oraşul
Tulcea”. Ei au remarcat despărţirea fluviului în două braţe. Au călătorit cinci zile până la „bugazul (
bogaz = „gură” în turcă) de la mare”, adică până la vărsarea în Marea Neagră. Aici au poposit o zi, iar pe 18 iunie a început călătoria maritimă.
Isaccea fusese tranzitată şi de alţi călători străini în secolele XVI - XVIII: sultanul
Soliman Magnificul (1538/Călători VI), negustorul englez
J. Newberie (1582/XII), diplomatul englez
H. Austell (1585/XIV), diacul rus
T. Korobeinikov (1593/XVII), olandezul
J. van der Doris (1597/XX), călugărul rus
A. Suhanov (1651 /XXXI), clericul creştin sirian
Paul din Alep (1658/XXXVII), cărturarul otoman
Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.B), diplomatul francez
de la Croix (1672/XL) şi nobilul sol polonez
I. Gninski (1677/XLI), călugării ruşi
Macarie şi
Silvestru (1704/XLVII) şi diplomatul suedez de origine franceză
A. de la Motraye (1714/LIII.2).
Tulcea fusese vizitată în secolele XVI - XVIII de următorii călători străini: nobilul sol polonez
A. Taranowski (1569/Călători VIII), negustorul englez
J. Newberie (1582/XII), negustorul italian
P. Giorgi (ante-1595/XVIII), sclavul spaniol
D. Galan (1595/XIX), cărturarul otoman
Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1657/XXXVIII.6.D; 1657/XXXVIII.6.E; 1659/XXXVIII.7.A; 1659/XXXVIII.7.B), stareţul rus
Leontie (1701/XLV), călugării ruşi
Macarie şi Silvestru (1704/XLVII), pastorul luteran suedez
M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil
C. Loos/1710/LII) şi diplomatul suedez de origine franceză A
. de la Motraye (1711/LIII.1).
Aproape toţi călătorii ruşi care au străbătut Dobrogea în secolele XVI-XVIII au fost călugări: diacul
T. Korobeinikov (1593/XVII), călugărul
V. Gagara (1637/XXVII), stareţul
A. Suhanov (1651/XXXI), ierodiaconul
I. Travelski (1651/XXXII), stareţul
Leontie (1701/XLV) şi ieromonahii
Macarie şi
Silvestru (1704/XLVII).
Predecesorii celor doi călugări care au folosit calea maritimo-fluvială pentru a tranzita Dobrogea: anonimul grec de la sfârşitul secolului XIV (Călători II), germanul
J. Schiltberger (1425?1427/Călători III), cavalerul burgund
W. de Wavrin (1445/Călători IV), negustorul englez J
. Newberie (1582/Călători XII), călugărul iezuit
G. Mancinelli (1584?1585/Călători XIII), sclavul spaniol
D. Galan (1595/Călători XIV), baronul francez
F. de Pavie (1585/Călători XV), olandezul
J. Van der Doris (1597/Călători XX), călugărul rus A. Suhanov (1651/Călători XXX), clericul creştin
Paul din Alep (1653/XXXVII), stareţul
Leontie (1701/XLV), călugării ruşi
Macarie şi
Silvestru (1704/XLVII) şi diplomatul suedez de origine franceză
A. de la Motraye (1714/LIII.2).
Surse foto:
3.bp.blogspot.com
upload.wikimedia.org
www.romaniapozitiva.ro
Documentare:
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Maria Holban,
Călători străini despre Țările Române, vol. IX, Bucureşti, 1987.
images10.okr.ro
remusmirceabirtz.files.wordpress.com
images8.okr.ro
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: