Călători străini prin Dobrogea (LVIII) - Kelemen Mikes (Ungaria / Transilvania) - galerie foto

Secuiul Kelemen Mikes (1690-1761) s-a născut la Zagon (Trei Scaune / Transilvania). El a intrat în serviciul principelui Francisc Rakoczy II, conducătorul „Revoltei curuților” (1703-1711) împotriva dominației Habsburgilor austrieci în Ungaria și Transilvania. După moartea prințului în exilul turcesc (1735), Kelemen a continuat să-l slujească pe fiul acestuia, Iosif.
 
În timpul războiului austro-turc din 1735-1739, Iosif Rakoczy a fost recunoscut de sultanul Mahmud I ca principe al Transilvaniei și trimis să cucerească provincia în 1737. În suita lui Rakoczy, Kelemen a străbătut Dobrogea otomană de la sud spre nord, până la Cernavodă, de unde a fost trimis în misiune la Constantin Mavrocordat, domnul Țării Românești și vasal otoman. După ce a fost înfrânt de Habsburgi, Rakoczy s-a întors la Cernavodă, unde era cantonată armata marelui vizir și unde a și murit, în noiembrie 1738.
 
Conform modei epocii, călătorul secui și-a scris memoriile sub forma a 207 scrisori adresate unei mătuși. Prima ediție maghiară a fost cea publicată în 1794 la Szombatheli.
 
În România, epistolele referitoare la Țara Românească, Moldova și Dobrogea au fost traduse parțial în 1909 de O. Prie în revista „Unirea” din Blaj. Apoi, prințul C. I. Karadja i-a dat dispoziție lui Russo, arhivar la fostul consulat general român din Budapesta, să traducă scrisorile din Cernavodă, Iași și București, pe care le-a publicat în 1923 în „Analele Dobrogei” și în 1924 în „Ioan Neculce”. Ș. Khell a reluat în 1939 edițiile Prie și Karadja în „Convorbiri literare”. În perioada postbelică, au apărut cinci ediții ale Scrisorilor din Turcia, în 1955, 1963, 1967, 1974 și 1980, ultimele două aparținând lui Daniel Veress. Institutul „N. Iorga” a folosit ediția din „Analele Dobrogei” în seria Călători străini despre Țările Române.
 
Scrisorile din Cernavodă sunt datate 19 februarie 1738 (133) și 5 martie 1738 (134). Scrisoarea 133 a fost scrisă la o zi după sosirea lui I. Rakoczy în Cernavodă. Kelemen descrie localitatea ca „un sat mare cu case frumoase” și „toate făcute la fel”, deși era situat „într-un loc foarte urât”. Populația era formată în proporții egale din bulgari și români și „puțini” turci. Printre locuitori erau „mulți negustori bogați” care făceau comerț „mai mult” cu Transilvania. Cu toate acestea, nu găsiseră în Cernavodă „nimic” pentru a se hrăni, în contradicție cu acele „sate frumoase bulgărești” de pe drumul înzăpezit, cu „de-ale mâncării și vin destul”.
 
Prezența bulgarilor în Dobrogea fusese semnalată în secolele XVI- XVIII și de alți călători străini: călugărul franciscan J. Arsengo (1581/XI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), clericul rus I. Travelski (1651/XXXII), episcopul catolic F. Stanislavov (ante 1659/XXXVI), clericul creștin sirian Paul de Alep (1653/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez J. Gninski (1677/XLI), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2) și diplomatul rus de origine scoțiană J. B. of Antermony (1738/LVII).
  
Scrisoarea 134 a fost scrisă după misiunea în Țara Românească și Kelemen menționează doar că trecerea Dunării s-a făcut „fără neajunsuri”, atât la dus, cât și la întoarcere.
 
Scrisoarea 148 este datată București, 11 iunie 1739, și călătorul ungur menționează că a plecat la 5 iunie din Cernavodă împreună cu conaționalul său Janos Papay, un alt fost diplomat al lui Francisc Rakoczy II (1710/XLVIII).
 
Prin Cernavodă mai trecuse cărturarul otoman Evlia Celebi (1657/XXXVI.F). Alți călători unguri care au străbătut Dobrogea în secolul XVIII: M. Bay și G. Papai (1705/XLIX) și J. Papay (1710/XLVIII).
 
Surse foto: 
http://3.bp.blogspot.com/
http://www.primaria-cernavoda.ro/Fisiere/AlbumFoto/pozeCernavoda/geamia.jpg
http://www.romanianmuseum.com/Romania/RomaniaEthnoSLAVSdobrogea.html
https://wikipedia.org/
 
Documentare: 
Institutul de istorie „Nicolae Iorga”, editor Maria Holban, Călători străini despre Țările Române, vol. IX, București, 1987.
http://www.magazinistoric.ro/
https://images2.okr.ro/
https://ro.wikipedia.org/