Călători străini prin Dobrogea (XCV) - Georg von Egenberg (Austria) (galerie foto)

Nobilul austriac Georg von Egenberg (1557-1594) a primit în 1588 o misiune diplomatică la curtea sultanului Murad III din partea împăratului german Rudolf de Habsburg. Călătoria s-a prelungit până în 1593 în Asia otomană, Persia, India, Țările Române, Polonia și Țările Baltice. Cu această ocazie, von Egenberg a trecut și prin Dobrogea otomană, parte a eyalet (provincie) cu reședința în orașul dunărean Silistra.
 
El și-a relatat călătoria în limba latină. Manuscrisul a fost publicat în 1999, la Frankfurt am Main, într-o ediție critică, însoțit de o traducere în germană, realizată de Ronald Burger și Robert Wallisch: „Georg Christoph Fernberger Reisetagebuch (1588-1593) Sinai, Babylon, Indien, heiliges Land, Osteuropa“. Fragmentul referitor la Dobrogea a fost tradus în română în 2002 de Virgil Ciocâltan, în articolul „Georg Christoph Fernberger, un călător austriac prin Dobrogea și Moldova în anul 1592“apărut în revista academică bucureșteană „Studii și materiale de istorie medie“.
 
Nobilul austriac a parcurs următorul itinerar dobrogean de la sud la nord: Varna (Bulgaria) – Haghibahar – Carasu/Medgidia – Hagibaba/Babadag – Campus Tartarorum – Sachtsia/Isaccea. Deoarece alți călători au menționat Bazargicul (azi, Dobrici, în Bulgaria) cu numele turcesc original Hadjioglu Pazarî („târgul fiului hagiului“), putem identifica, cu mare probabilitate, „orașul“ Haghibahar cu Bazargicul.
 
Bazargicul și Silistra au făcut parte din regiunea sud-dobrogeană Cadrilater, care a aparținut României de la al doilea război balcanic din 1913 până la tratatul bilateral din 1940, când a fost retrocedată Bulgariei.
Bazargicul a fost tranzitat și de alți călători străini în secolele XVI-XVIII: diacul rus T. Korobeinikov (1593/Călători XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehați (1608/XXII), nobilul sol polonez W. Miaskowicz (1640/XXVIII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1667/XXXVIII.4; 1652/XXXVIII.5.C; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), nobilul sol polonez I. Gnisnki (1677/XLI), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză protestantă A. de la Motraye (1711/LIII.1), iezuitul polonez F. Gosciecki (1712/LIV), diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII), lordul F. Calvert (1764/LXV), nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII), solul otoman Abdulkerim pașa (1776/LXXI), nobilul sol rus N. Repnin (1776/LXXII), contele francez d`Antraigues (1779/LXXIV), diplomatul polonez K. Chrzanowski (1780/LXXVI), diplomatul rus de origine germană J. von Struve (1794/XCII) și agentul comercial german M. Gruneweg (1582/XCIV.1; 1583/XCIV.2; 1584/XCIV.3).
 
În ceea ce privește localitatea Carasu, vechea denumire a Medgidiei, von Egenberg se mulțumește să o încadreze în categoria orașelor. Prin Medgidia au trecut și alți călători străini în secolele XVI-XVIII de: diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), negustorul italian P. Giorgi (ante-1595/XVIII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), clericul armean S. Lehați (1608/XXII), nobilul sol polonez I. Gnisnki (1677/XLI), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1), nobilul sol polonez I. Podoski (1759/LXIII), iezuitul R. G. Boscovich (Republica Ragusa; 1762/LXIV) și nobilul sol polonez T. Alexandrovici (1766/LXVII) și agentul comercial german M. Gruneweg (1582/XCIV.1; 1583/XCIV.2; 1584/XCIV.3).
 
„Orașul“ Hagibaba (hagi=pelerin la Locurile Sfinte; baba=tată) era situat „nu departe“ de Pontus/Marea Neagră. Pe o înălțime din apropierea sa se afla „un castel ruinat“. La Babadag se află și astăzi mormântul misticului musulman Sari Saltulk Baba, lider al turcilor selgiucizi colonizați în secolul XIII în Dobrogea de Imperiul Bizantin pentru apărarea frontierei dunărene.
 
Babadagul fusese vizitat și de alți călători străini în secolele XIV-XVIII: marocanul Ibn Battuta (1330/Călători I), sultanul otoman Soliman I Magnificul (1538/VI), nobilul sol polonez E. Otwinowski (1557/VII), nobilul sol polonez A. Tarnowski (1569/VIII), diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), cărturarul olandez J. van der Doris (1597/XX), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), episcopul catolic F. Stanislavov (ante-1659/XXXVI), cărturarul otoman Evlia Celebi (1652/XXXVIII.5.H; 1657/XXXVIII.6.C; 1659/XXXVIII.7.B), diplomatul francez de la Croix (1672/XL), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), iezuitul francez P. Avril (1689/XLIII), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV), pastorul luteran suedez M. Eneman (1709/L), un anonim suedez (probabil C. Loos/ 1710/LII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1711/LIII.1; 1714/LIII.2), diplomatul rus de origine scoțiană J. B. of Antermony (1738/LVII), diplomatul suedez P. Jamjouglou (1746/LX), solul otoman Șehdi Osman (1758/LXII), medicul militar rus de origine germană J. Minderer (1771/LXX), diplomatul polonez J. Mikoscha (1780/LXXVI), contele francez A. de Langeron (1790-1791/LXXXVIII), generalul rus M. Kutuzov (1791/LXXXIX) și agentul comercial german M. Gruneweg (1585-1586/XCIV.4).
 
De la Babadag până la Dunăre se întindea, timp de trei zile de mers, o câmpie „întinsă“, unde nu exista „nici pom, nici piatră“, numită Campus TartarorumCâmpia era „foarte fertilă“ pentru cereale și „optimă“ pentru creșterea cailor și vitelorTătarii care locuiau aici în „numeroase“ sate aveau cămile deosebite de cele ale turcilor, ale arabilor și ale persanilor, fiind mai mici și cu două cocoașe.

 
Prezența tătarilor în Dobrogea mai fusese semnalată și de alți călători străini în secolele XIV-XVIII: arabul Ibn Battuta (1330/Călători I), cronicarul polonez M. Strijkowski (1575/X), probabil baronul francez F. de Pavie (1585/XV), agentul diplomatic habsburgic A. Radibrat (1603/XXI), episcopul catolic P. Baksic (1640/XXX), cărturarul otoman Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.A), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), nobilul sol polonez R. Leszczynski (1700/XLIV) și diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), ofițerul de marină britanic W. Smith (1792/XC) și agentul comercial german M. Gruneweg (1582/XCIV.1; 1583/XCIV.2; 1584/XCIV.3; 1585-1586/XCIV.4).
 

La 12 septembrie 1593, austriacul ajunge la localitatea dunăreană Sachtsia, adică Isaccea, pe care în mod eronat o plasează „pe țărmul mării“. „Ca și la celelalte guri ale Dunării“, autoritățile locale otomane încasau „o vamă mare“.
 
Isaccea a mai fost tranzitată în secolele XVI – XVIII și de alți călători străini: sultanul Soliman Magnificul (1538/Călători VI), negustorul englez J. Newberie (1582/XII), diplomatul englez H. Austell (1585/XIV), diacul rus T. Korobeinikov (1593/XVII), olandezul J. van der Doris (1597/XX), călugărul rus A. Suhanov (1651 /XXXI), clericul creștin sirian Paul din Alep (1658/XXXVII), cărturarul otoman Evlia Celebi (1659/XXXVIII.7.B), diplomatul francez de la Croix (1672/XL), nobilul sol polonez I. Gninski (1677/XLI), călugării ruși Macarie și Silvestru (1704/XLVII), diplomatul suedez de origine franceză A. de la Motraye (1714/LIII.2), călugării ruși Nicodim și Silvestru (1722/LVI), solul otoman Șehdi Osman (1758/LXII), agentul comercial austriac de origine germană N. Kleemann (1768/LXIX), căpitanul austriac G. Lauterer (1782/LXXV), căpitanul austriac K. Titelsberg (1783/LXXVIII), căpitanul austriac de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), diplomatul austriac W. von Brognard (1786/LXXXV), contele francez A. de Langeron (1790/LXXXVIII) și agentul comercial german M. Gruneweg (1582/XCIV.1; 1583/XCIV.2; 1585-1586/XCIV.4).
 
Nobilul precizează că aici fluviul se ramifica „în cinci brațe de vărsare în Pontus“. Ca urmare a configurației geologice în evoluție de-a lungul timpului, și alți călători au considerat că fluviul avea un număr de brațe mai mare decât cele trei ale zilelor noastre. Von Egenberg a traversat Dunărea după o așteptare de 11 zile, cauzată de „luptele interne din Moldova“.

Alți călători austrieci și în serviciul Habsburgilor austrieci care au străbătut Dobrogea: diplomatul de origine ragusană (Dubrovnik, Croația) A. Radibrat (1603/XXI), căpitanul G. Lauterer (1782/LXXV), căpitanul K. Titelsbeg (1783/LXXVIII), căpitanul de origine croată F. Mihanovici (1783/LXXIX), diplomatul W. von Brognard (1786/LXXXV) și căpitanul de origine greacă Gugomos (1790/LXXXVII).

Surse foto: 

3.bp.blogspot.com
www.agero-stuttgart.de
www.artatraditionala.ro
multicult.ro
brailachirei.files.wordpress.com
upload.wikimedia.org

Documentare

Institutul de istorie „Nicolae Iorga“, editor Ștefan Andreescu, Călători străini despre Țările Române, Supliment I, București, 2011.
www.ziuaconstanta.ro
images.okr.ro
www.editura.uaic.ro
bilder.buecher.de
 
 
 

Ti-a placut articolul?




Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Nu exista articole asemanatoare.