Dobrogea, conform prevederilor Tratatului de la Berlin (1878) și Tratatului de la București (1913), aparținea de drept României. Deasemenea, prin Armistițiul încheiat între Germania și Puterile Aliate din 29octombrie/11 noiembrie 1918 se anulau prevederile Tratatului de la București din 7 mai 1918 și actele sale adiționale. Nu trebuie omis faptul că prin tratatul semnat de România cu Puterile Aliate la 4 /17 august 1916, se garanta prin articolul I “integritatea teritorială a Regatului României în toată întinderea frontierelor sale actauale.
         
Având în vedere aceste aspecte, în mod normal, trupele și administrația civilă bulgară instalate în Dobrogea ar fi trebuit să se retragă, ele fiind înlocuite de trupele și administrația civilă română. Acest lucru nu s-a întâmplat. Italia, Marea Britanie și S.U.A., doreau să menajeze Bulgaria care, prin capitularea sa, a destabilizat frontul balcanic, contribuind la scurtarea perioadei de până la încheierea Primului Război Mondial.
         
Franța s-a opus acestui curent, poziția acesteia față de Bulgaria fiind cel mai clar exprimată de cotidianul “Le Temps”: ”Un popor capabil de a urî până în acest punct, atât de orb și de înverșunat în expresiunea urii sale, reprezintă o primejdie pentru vecinii săi și o rușine pentru epoca în care trăim. El merită o pedeapsă exemplară, cea mai severă, deoarece ea singură va putea să aducă acest popor la rațiune, făcându-l să înțeleagă că în zilele noastre, crimele și atrocitățile nu merită nicio milă și sunt intreprinderi care nu mai aduc niciun profit.”
         
În plus aceste state aveau mari interese politice, economice și militare în zonă, hotărând că ocupația militară a Dobrogei este soluția optimă, până la încheierea Conferinței de Pace.
Deosebit de interesant este faptul că deși în ianuarie 1919, factorii politici de decizie ai Puterilor Aliate au recunoscut dreptul României de putere aliată și au acceptat să o trateze ca atare, la Conferința de Pace de la Paris, trupelor române nu li s-a permis accesul în Dobrogea, aceasta rămânând în continuare sub ocupația trupelor aliate.

Oficial, scopul ocupației militare, este prezentat de generalul Berthelot în “Proclamația către locuitorii dobrogeni” :
„Consiliul Interaliat a decis ca administraţia bulgărească în Dobrogea să fie înlocuită prin administraţia românească sub protecţia şi controlul trupelor Aliate.

Această schimbare de administraţie trebuie să se facă în linişte. Toţi locuitorii dobrogeni refugiaţi în Muntenia şi Moldova sunt autorizaţi a se întoarce în satele lor şi a-şi relua în posesiune proprietăţile. Aceasta însă numai patru zile după instalarea administraţiei române, adică:

Nici un locuitor, oricare ar fi naţionalitatea căreia aparţine, nu trebuie să fie supărat sau jignit în drepturile sale. Trupele franco-engleze nu vor tolera nici un fel de agitaţiune, ori de unde ar veni ele şi o vor reprima cu ultima energie.”
 

                     
Adevăratul motiv al ocupației militare aliate poate fi dedus din câteva documente emise de reprezentanții Puterilor Aliate în perioada imediat următoare.
Constrângerile economice impuse de Puterile Centrale prinTratatul de la București (1918) transformaseră  România într – o colonie a acestora.

Prin Circulara Ministerului de Interne nr. 7761/31.01.1919, adresată prefecturilor din Dobrogea, se făcea cunoscut faptul că Biroul Economic Francez, organ oficial al Legației Franței la București, avea două obiective:

Aparent aceste măsuri erau favorabile României, care scăpa de măsurile economice împovărătoare impuse de foștii adversari și avea perspectiva unor relații economice avantajoase cu țările aliate.
Dar speranțele românilor se vor dovedi iluzorii.În spatele ușilor închise, cu totul altceva se pregătea României. Edificatoare în acest sens este telegrama transmisă Ministerului de Război de către generalul H.M. Berthelot la 29 decembrie 1918 /11 ianuarie 1919:

“Dacă vom da românilor satisfacțiile la care ei au dreptul și dacă ne vom respecta angajamentele, vom avea în România o adevărată colonie franceză de peste 15 milioane de locuitori, unde vom putea dezvolta comerțul și industria și unde ne vom afla ca acasă la noi.”
           
Colonelul Radu R. Rosetti, care făcea parte din statul major al generalului H.M. Berthelot, constată cu amărăciune că unii ofițeri francezi și în special generalul Paul Chretien, “asimilează situația Bulgariei, țară dușmană, ocupată de trupe învingătoare, cu aceea a României, țară aliată, în care cantonează trupe aliate și prietene.”
 

 Trupele engleze pătrund în Cadrilater stabilindu-se în orașele: Silistra, Turtucaia, Bazargic, iar cele din Brigada 228 ocupă, în perioada 11/24-12 /25 noiembrie 1918, orașele Cernavodă, Medgidia și Constanța. Odată cu sosirea trupelor franceze, trupele engleze vor părăsi Dobrogea Veche, retrăgându-se în Cadrilater.



Trupele franceze se vor desfășura în Dobrogea de Nord astfel: la Tulcea în 23 noiembrie /6 decembrie 1918, la Constanța în 27 noiembrie /10 decembrie1918, la Cernavodă în 28 noiembrie /11 decembrie 1918 și la Medgidia în 30 noiembrie /13 decembrie 1918.
La 2/15 decembrie 1918, Armata de la Dunăre avea dislocate în Dobrogea următoarele forțe:

În timpul ocupației Dobrogei forțele miliatre ale Puterilor Aliate au instituit cenzura: ”localurile publice și școlile au fost închise; s-au interzis adunările și întrunirile publice ale populației dobrogene de origine bulgărească; s-a interzis purtarea de arme de către civili; tipărirea publicațiilor se făcea numai cu aprobarea serviciilor de cenzură.”

Instalarea trupelor aliate în Dobrogea nu s-a făcut fără apariția unor incidente. La Ostrov, pe timpul traversării Dunării de către trupele engleze, un român a abordat un steag  tricolor.”Atunci un bulgar fruntaș s-a repezit și a rupt drapelul zicând: >>N-a sosit timpul vostru și încă Dobrogea nu este a voastră!<< Au sărit mai mulți români și au tras bulgarului o bătaie bună. Întâmplarea făcând ca tocmai atunci să treacă o patrulă engleză, liniștea a fost restabilită.” La Adamclisi și Ghevil-Punar, militarii englezi vor interveni pentru a opri omorurile și revolta împotriva bulgarilor.

Pentru cazarea trupelor engleze în Cadrilater și a trupelor franceze în Dobrogea de Nord, Ministerul de Război Român a emis un ordin, care a fost transmis prin adresa nr. 62/1918 conducătorilor trupelor aliate, care stabilea condițiile în care acestea vor beneficia de cazare:

Conform ordinului Ministrului de Interne 0783/ 24 februarie 1919, se comunică  prefecților cerința Comandamentului Armatelor Aliate de a se aduce la cunoștința acestora toate aprovizionările cu materiale făcute până la data emiterii acestui ordin și costurile acestora. Se ordona ca pe viitor orice furnizare sau predare de material către armatele aliate se va comunica de urgență ministerului. Deasemenea se atrage atenția prefecților că orice comunicare către Comandamentul Armatei de la Dunăre din București se va face numai prin Ministerul de Interne.
 
3. Reinstaurarea administrației civile românești în Dobrogea
 
Imediat după instalarea trupelor franceze și engleze a început  procesul de revenire a  administrației românești în Dobrogea. Noile autorități s-au instalat astfel:

Jandarmii români au fost acceptați de către reprezentanții Puterilor Aliate considerându-se că aceștia fac parte din aparatul administrativ românesc și nu din forțele armate.
Având în vedere multitudinea problemelor cu care se confruntau autoritățile române, la 1 /14 decembrie 1918 a fost înființat Serviciul Jandarmeriei în Dobrogea, prin organizarea unui batalion de jandarmi cu reședința la Constanța. Acesta era constituit din companiile de jandarmi Tulcea, Constanța, Durostor și Caliacra, având un efectiv total de 1.147 militari.
După 29 noiembrie / 12 decembrie 1918, conform ordinului Brigăzii I Jandarmi, comandanții companiilor de jandarmi Constanța și Tulcea au început constituirea pe secții și instalarea posturilor de jandarmi, pe măsură ce ordinea se restabilea. Compania de jandarmi Constanța, comandată de căpitanul Panaitescu Anibal, era formată din Plutonul 1 Cobadin, comandat de locotenentul Murgescu Ion și Plutonul 2 Cogealac, comandat de locotenentul Tudoran Constantin, organizând 9 secții și 82 posturi de jandarmi. Compania avea următoarele efective: 9 plutonieri majori, 81 plutonieri și instructori, 213  jandarmi (sergenți, caporali și soldați).
Instalarea  autorităților române s-a făcut sub protecția trupelor Puterilor Aliate care se vor implica major în acest proces deosebit de complex.
 
4. Colaborarea cu trupele franceze
 
          Comandantul trupelor franceze din Dobrogea, locotenentul colonel Bonneau, a avut un comportament echidistant atât față de români cât și de bulgari.
În județul Tulcea trupele franceze s-au confruntat cu o situație deosebită, fapt care a necesitat solicitarea sprijinului trupelor române aflate în Deltă. Este singurul caz în care trupele române, pentru o scurtă perioadă de timp, vor încălca prevederile înțelegerilor dintre guvernul bulgar și reprezentanții Puterilor Aliate, pătrunzând și acționând în Dobrogea.

La 22 noiembrie/5decembrie1918 au sosit în portul Tulcea un remorcher și un șlep, cu trupe franceze. Cei 100 de militari din Regimentul 61 Infanterie, comandați de  locotenentul Vuillaume, vor debarca în Tulcea a doua zi dimineața la ora 07:00. Locotenentul francez, într-o discuție cu comandantul companiei de infanterie din comuna Regele Carol, a declarat că imediat ce va fi înlocuită poliția bulgară din Tulcea, militarii români vor putea trece la Tulcea. De la Divizia 10 Infanterie se comunică să se dea curs acestei invitații, numai după primirea aprobării de la acest eșalon.

La sosirea trupelor franceze în Tulcea în oraș rămăseseră numai jandarmii bulgari. Din raportul colonelului Bonneau, comandantul trupelor franceze din Dobrogea, înaintat generalului Berthelot, primele acțiuni desfășurate de francezi sunt prezentate astfel:

”În satul Agighiol francezii au eliberat un ofițer și trei soldați bulgari arestați de români în timpul incidentelor care s-au iscat la evacuare, iar în comuna Sarighiol au eliberat un ofițer și 16  militari bulgari arestați de români. În comuna Niculițel, doi funcționari bulgari arestați în ziua de 28 noiembrie 1918 de către românii nemulțumiți de abuzurile și jafurile bulgare făcute în timpul retragerii, au fost eliberați de soldații francezi. Toți militarii bulgari eliberați au plecat în Bulgaria.”

Generalul Constantin Prezan, printr-un raport îanaintat la 22 noiembrie /5 decembrie 1918 Comandamentului Trupelor din România și Rusia Meridională, semnala faptul că în comuna Cerna o patrulă românească a fost atacată, în cursul nopții, de populația bulgară înarmată, capturând un jandarm și 3 soldați români.

La 26 noiembrie /9 decembrie 1918, ora 14:30, la cererea comandantului detașamentului francez, Compania 6/Regimentul 33 Infanterie va trece în Tulcea, pentru a participa la menținerea ordinii în localitate și zona limitrofă. Din această companie un detașament de 20 grade inferioare, care a fost pus la dispoziția Prefecturii Tulcea, s-a deplasat, însoțit de militari francezi în comunele Camber, Enisala și Satu Nou.

La 29 noiembrie /12 decembrie 1918, în urma ordinului primit de la comandantul detașamentului francez din Tulcea, Compania 6/Regimentul 33 Infanterie a trimis, pentru restabilirea ordinii și siguranței avutului locuitorilor, câte un post fix format din 4 militari în următoarele localități: Parcheș, Frecăței, Carcaliu, Amcearca, Satu Nou, Ortachioi, Bașchioi, Congaz, Sarichioi, Camber, Ciucurova, Visterna, Slava Rusă, Ciamurlia, Beidaud, Casimcea și Râmnicul de Jos. La fiecare post a fost repartizat și câte un jandarm. La Babadag s-au trimis 9 soldați sub comanda unui plutonier cu misiunea de a patrula în comunele din jurul acestui oraș, unde existau bande de comitagii care se dedau la jafuri. La această dată compania franceză avea în Tulcea 30 militari, ceilalți acționând în județ. Garnizoana românească din Tulcea avea la dispoziție 21 militari, inclusiv cei de la serviciu.

La 13 / 26 decembrie 1918, urmare a comunicării de către comandantul francez al detașamentului din Tulcea că nu mai are nevoie de sprijinul militarilor români și în conformitate cu ordinul nr.180022 al Corpului V Armată, Compania 6/Regimentul 33 Infanterie va fi trecută la Ismail. Au rămas în Dobrogea pentru încă câteva zile posturile din Slava Rusă, Casimcea, Satu Nou și Râmnicu de Jos și un post de 4 militari la  Regele Carol.

La 15 / 28 decembrie 1918, ultimii militari ai Companiei 6/Regimentul 33 Infanterie au ajuns la Ismail.

Probleme deosebite s-au întâmpinat în comunele și satele bulgărești, unde locuitorii posedau armament și muniții, rămase de la armata bulgară pe timpul retragerii și au existat încercări de a se opune la reinstalarea autorităților românești. Astfel, în satele Inan Cișme (Fântânele), Toxov (Grădina), Potur (Panduru), Hamangia (Baia), Casapchioi (Sinoe), Gargalâc (Corbu) și Esechioi a fost nevoie de intervenția jandarmilor români, sprijiniți de militari francezi.

Incidentele cele mai grave au avut loc la Inan Cișme (Fântânele) unde locuitorii bulgari, înarmați cu arme și așezați în tranșeele din marginea satului au deschis focul asupra detașamentului de jandarmi de sub comanda loctenentului Tudoran Constantin, fără a se produce pierderi. Desfășurarea evenimentelor este descrisă în raportul locotenentului Popescu Ioan, astfel:”Aducându-se cazul la cunoștința colonelului Bonneau, comandantul francez de la Constanța, acesta a declarat în fața prefectului Negulescu și a căpitanului de jandarmi Panaitescu că va lua măsuri represive pentru a da un exemplu celorlalte commune. A doua zi, 60 de jandarmi români, o companie franceză și o secție de mitraliere pornesc spre Inan Cișme. Locotenentul francez care comanda acest detașament în loc să intre în sat și să aresteze pe capii rebeliunii și să dezarmeze satul, a oprit detașamentul mult afară din sat și a trimis parlamentari. Bulgarii în loc să vie și să stea de vorbă cu parlamentarii, s-au apucat să tragă clopotele, alarmând satul, ieșind fiecare cu furci, topoare și ghioage țintuite, ocupând tranșeele. Li s-a spus parlamentarilor net că primesc pe francezi dar nu primesc pe români și că dacă printre francezii care vor intra în sat va fi un singur român, vor trage cu armele. Față de acest răspuns dârz compania franceză și jandarmii români n-au intrat în sat și s-au întors înapoi. Raportându-se aceasta colonelului francez, acesta a ordonat locotenetului francez să dezarmeze satul și să instaleze jandarmii români. Locotenentul francez a venit din nou în sat și s-a mulțumit să strângă 20 de arme și 300 de cartușe pe care bulgarii au binevoit a le da. N-a putut instala jandarmii români. Colonelul Bonneau a făcut o aspră observațiune locotenentului care nu-și îndeplinise misiunea și atâta tot. Cât privește măsurile represive pe care le-a promis în fața prefectului român, colonelul francez își schimbase acum complet ideile. El spunea acum că trebuie să se facă tot posibilul pentru a se evita orice conflict care ar da naștere la vărsare de sânge. Ca atare a propus ca el împreună cu prefectul și căpitanul de jandarmi să facă un raid prin comunele cu pricina din județul Constanța. Rezultatul acestui raid îl va comunica căpitanului de jandarmi.”

Ca urmare a solicitării autorităților române, la mijlocul lunii august 1919, trupele italiene, care au înlocuit trupele engleze retrase din Cadrilater, vor fi înlocuite, la rândul lor, de militari francezi, din Regimentul 14 tiraliori senegalezi.

Pentru a se asigura o colaborare eficientă între autortățile românești și militarii francezi, locotenent colonel  Bonneau, prin  adresa nr. 30/1919 stabilea următoarele reguli:
”Se interzice ofițerilor sau oamenilor de trupă de a merge încontinu la Prefectură, Primărie sau alte autorități române în general pentru a adresa direct cereri sau reclamații.
Pe viitor corespondența cu autoritățile române va fi transmisă prin Intendentul șefului de corp sau al serviciului sau domnul comandant al Trupelor Franceze din Dobrogea.
Sigur numai domnul Intendent militar, maiorul garnizoanei și căpitanul Gracie, care lucrează cu delegație din partea comandantului Trupelor Franceze din Dobrogea, au calitatea de a întreține relații direct sau verbal cu autoritățile române. Intreținerea lor va face obiectul unei dări de seamă verbală sau scrisă. Corespondența scrisă va trebui întotdeauna adresată domnului comandant al Trupelor Franceze din Dobrogea. Această regulă nu admite nici-o excepție.
În consecință autoritățle române sunt invitate a nu răspunde la nici-o cerere verbală sau scrisă, care nu va fi în conformitate cu regulile arătate aici. Lt.col. Bonneau, Cdt. Trupelor Franceze din Dobrogea.”
 
5.  Probleme rezolvate de autoritățile românești în colaborare cu militarii francezi
Situația sanitară precară pe care au găsit-o trupele franceze este semnalată de locotenentul colonel Bonneau, comandantul forțelor franceze din Dobrogea, în scrisoarea deosebit de tăioasă pe care o înaintează prefectului județului Constanța, la 26 aprilie 1919.

”Transmițându-vă raportul atașat al Biroului de Igienă al orașului, am onoarea să vă atrag atenția asupra următoarelor puncte:
Bolile epidemice sunt în creștere ușoară. Noile cazuri constatate par să fie generate de nerespectarea măsurilor profilactice obligatorii. Pentru a combate această tendință, Consiliul de Igienă propune noi măsuri cu care sunt de acord/pe care le sprijin, și pe care vi le prezint, rugându-vă să interveniți pe lângă serviciile municipale pentru ca aplicarea lor să fie strictă și completă.
Se decisese în special că Primăria va furniza 4/5 din combustibil, necesar bunei funcționări a băilor moderne. Promisiunile nu s-au concretizat. Unitatea nu funcționează decât foarte neregulat, de unde relaxarea în deparatizarea populației civile și, astfel, creșterea cazurilor de tifos.
Pentru a evita o extindere rapidă a bolii, este urgent ca Primăria să își respecte angajamentele și să controleze mai eficient deparazitarea populației sărace.
Pe de altă parte, am onoarea să vă cer să interveniți pe lângă Poliția locală astfel încât controlul bolilor venerice să fie efectuat mai serios. Sancțiunile trebuie să fie aplicate tuturor prostituatelor care nu se supun vizitei medicale obligatorii.
Nu aș insista mai mult asupra acestei chestiuni care afectează atât de mult sănătatea trupelor aflate la ordinele mele, și în același timp care interesează salubritatea generală a orașului. Dacă nu se iau măsuri foarte riguroase de către poliție, mă voi vedea obligat să fac ca acest control să fie exercitat de către medicii militari francezi.
În final, am onoarea să vă rog să interveniți pe lângă primar astfel încât curățenia străzilor să fie făcută mai activ. Ar fi de altfel de dorit să se satisfacă în întregime numeroasele solicitări care au fost adresate până aici la Primărie pentru golirea latrinelor militare. Promisiunile făcute rămân fără efect, iar focarele de infecție cresc chiar în momentul apropierii căldurilor mari, ceea ce le face și mai periculoase.”
Același ofițer francez semnala primarului Constanței situația total necorespunzătoare a modului în care se executa curățenia în oraș.
”Am onoarea să vă confirm întâlnirea noastră recentă referitoare la funcționarea deficitară a Serviciilor de salubrizare de la Constanța.
Trotuarele și străzile nu sunt măturate, se adună grămezi de gunoaie, ediculele nu funcționează. Această stare de lucruri compromite și mai mult igiena populației și trupelor; vă rog să dați dispoziții de îmbunătățire a situației.
Știu că vă lipsește atât personalul, cât și mijloacele de transport, dar cred că știu că în oraș există multe persoane fără ocupație. Angajarea lor mi se pare indicată, iar munca lor ar face rost de resurse care le-ar ameliora situația materială.
Din punctul meu de vedere, sunt dispus să vă ajut în sarcina dvs dificilă și cu ajutorul personalului și materialelor militare. Vă rog să îmi spuneți în ce condiții aș putea să fac să coopereze mâna de lucru militară în sprijinul curățeniei și salubrității orașului. Îl invit pe șeful Garnizoanei să se întâlnească cu dvs pe acest subiect.”

Primărăria Constanța a organizat la 28 ianuarie 1919, primirea generalului H.M.Berthelot, care în drumul său spre Odesa, urma să  facă o scurtă escală la Constanța. Pentru buna desfășurare a evenimentului, în zilele de 26 și 27 ianuarie 1919, primăria Constanța, prin Serviciul Tehnic Comunal, a luat măsuri pentru îndepărtarea zăpezii pe itinerarul de deplasare al înaltului oaspete - Gară, strada Carol, Piața Independenței, Port. Pe acest traseu vor fi dispuși cetățenii mobilizați prin afișele postate în întregul oraș și toți elevii constănțeni. Aceștia vor avea asupra lor drapele, românești și franceze, distribute de autorități.

La 28 ianuarie 1919, generalul H.M.Berthelot, însoțit de trei ofițeri, a plecat din București la miezul nopții, a ajuns la Fetești la ora 09:00, a trecut Dunărea pe bac, ajungând la Constanța cu trenul în jurul orei 16:30.

Generalul este întâmpinat la gară de Prefectul Județului, Primarul Constanței, oficialități locale și comandantul militar francez al Dobrogei, locotenentul colonel Boneau. Întreaga populație a orașului, mobilizată de autoritățile locale va saluta cu un entuziasm de nedescris pe”neînvinsul apărător al dreptății,”cetățenul de onoare al neamului românesc.
 
6. Cooperarea Diviziei 10 Infanterie cu forțele franceze din Cadrilater
 
În perioada 23 august-17 septembrie 1919, Diviziei 10 Infanterie  se va deplasa, pe calea ferată, din Basarabia în Dobrogea, forțele marii unități fiind dislocate astfel:

Comandamentul diviziei, cu secțiile de telegrafie cu și fără fir-  la Călărași; Comandamentul Brigăzii 19 Infanterie-la Ostrov; Comandamentul Regimentului 23 Infanterie cu Batalioanele 2 și 3-la Călărași, Batalionul 1 la Modelu (4 km est Călărași);Comandamentul Regimentului 39 Infanterie cu Batalionul 1-la Ostrov, Batalioanele 2 și 3-la Almalău; Comandamentul Brigăzi 20 Infanterie-la Cobadin Comandamentul Regimentului 33 Infanterie cu Batalionul 2-la Plopeni (Cavalcar), Batalionul 1-la Negrești (Carabacâ), Batalionul 3-la General Scărișoreanu ( Enghez); Comandamentul Regimentului 38 Infanterie cu  Batalionul 1-la Cobadin, Batalionul 2 și 3-la Călugăreni (Caceamac); Comandamentul Brigăzii 10 Artilerie-la Călărași; Comandamentul Regimentul 3 Artilerie cu Divizionul 1-la Roseti (10 km est Călărași), Divizionul 2-a Osmancea, Divizionul 3-la Bugeac; Comandamentul Regimentului 20 Obuziere cu  Bateriile 1 și 4-la Călărași, Bateriile 2 și 3-la Ciocârlia ( Biulbiul); Batalionul 10 Pionieri-la Medgidia; Escadronul de cavalerie-la Ciobănița (Ageamler); Centrul de Instrucție-Mircea Vodă (1 km vest Călărași); Ambulanța Divizionară-o secție la Cobadin și una la Călărași; Depozitul de subzistență și Depozitul de Muniții-la Cernavoda; Brutăria -2 secții la Cobadin și o secție la Ostrov.

În ziua de 24 septembrie / 7 octombrie 1919, comandantul detașamentului militar francez din Cadrilater solicită, urmare a informațiilor referitoare la faptul că bulgarii vor încerca un atac/revoltă în Cadrilater, un ofițer român de legătură permanent la acest comandament și acordarea unui sprijin în situația producerii unor astfel de evenimente, deoarece trupele pe care le are la dispoziție nu sunt suficiente pentru a face față unei astfel de situații.

Cu aprobarea M.C.G. nr. 3984, locotenentul Gheorghiu Leon este numit delegat pe lângă comandamentul francez, având de îndeplinit următoarele misiuni:

Din acest moment forțele Diviziei 10 Infanterie erau pregătite, după ce se primea aprobarea M.C.G., să intervină în Cadrilater, în sprijinulforțelor franceze.
 
7. Înlocuirea trupelor franceze din Cadrilater
 
Marele Cartier General emite la 13 noiembrie 1919, ordinul nr. 4967, prin care se comunica Diviziei 10 Infanterie următoarele:
- “Deîndată ce Bulgaria va semna tratatul de pace, trupele franceze din Cadrilater, vor ceda locul trupelor noastre;
- Până la sosirea Diviziei 9 Infanterie în garnizoana de reședință avem intenția de a ocupa Cadrilaterul astfel: cu un batalion din Regimentul 33 Infanterie la Dobrici și cu câte un batalion din Regimentul 23 Infanterie la Silistra și Turtucaia;
- Pentru realizarea acestui proiect Regimentul 23 Infanterie va fi în curând transportat la Călărași;
- Rog luați măsuri ca Regimentul 23 Infanterie cât și Regimentul 33 Infanterie să fie în măsură a se deplasa în 24 de ore de la primirea ordinului care se va da în acest scop.
Generalul Henri Cihoschi.”
La 1 / 14 noiembrie 1919, Divizia 10 Infanterie, primește ordinul nr. 5001, cu următorul conținut:
”Urmare la nr. 4967 - Rog dați ordin locotenent colonelului Argeșanu, șeful de stat major al Diviziei 10 Infanterie, ca în ziua de 16 noiembrie 1919, dimineața, să se afle la Dobrici, unde va găsi pe colonelul francez Rouger și vor stabili de comun acord înlocuirea trupelor franceze din Cadrilater cu trupe române.”

La 3 /16 noiembrie 1919, între colonelul Rouger, comandant militar al zonei Varna, reprezentând Comandamentul General al Trupelor Aliate din Bulgaria și colonelul Argeșeanu, șef de stat major al Diviziei 10 Infanterie, reprezentând M.C.G. Român, s-a încheiat o Convenție militară, referitoare la acțiunea trupelor franceze și române în Cadrilater, care stabilea  următoarele aspecte:

Cele două părți își vor transmite reciproc eventualele modificări survenite.

Deasemenea, data începerii acțiunilor nu va fi înainte de 21 noiembrie 1919, pentru a permite derularea în bune condiții a activităților planificate. Acțiunile vor începe simultan la Silistra și Bazargic.

La data de 18 noiembrie/1 decembrie 1919, ora 12:30, Comandamentul Trupelor franceze din Bazargic trimite Comandantului Diviziei 10 Infanterie, următoarea telegramă, semnată de căpitanul Vielle:                                                                                                       

”Prin ordinul general al comandantului trupelor aliate din Bulgaria prescripțiunile Convenției militare din 16 noiembrie 1919 intră în vigoare de azi, 1 decembrie 1919.”

În aceiași zi, la ora 12:36, prin nota telefonică nr. 1312, locotenentul colonel Argeșeanu, șeful de stat major al Diviziei 10 Infanterie, comunică că: “Trupele române vor intra în Cadrilater la 3 decembrie 1919.”
Comandamentul Diviziei 10 Infanterie va lua măsuri pentru asigurarea garniturii necesare pentru transportul trupelor de la Cobadin la Bazargic și a șlepurilor care să asigure transportul trupelor de la Călărași la Silistra și Turtucaia.

În ziua de 20 noiembrie / 3 decembrie 1919, Batalionul III/Regimentul 33 Infanterie s-a îmbarcat în tren la Cobadin și s-a deplasat la Bazargic, unde a debarcat la orele 15:00. Batalionul va disloca o companie la Balcic, cu un pluton la Cavarna.

Batalionul II/Regimentul 23 Infanterie s-a îmbarcat pe șlepuri la Călărași și a plecat la Silistra, unde a debarcat la orele 14:00. Ambele batalioane au fost primite cu mare entuziasm de întreaga populație.

Din cauza lipsei de vase pentru a nu se face două transporturi, unul cu batalionul românesc la Turtucaia și altul cu batalionul francez din Silistra la Rusciuc, s-a dispus ca Batalionul 1/Regimentul 23 Infanterie să plece la Turtucaia în ziua de 22 noiembrie / 5 decembrie 1919, nu pe 21 noiembrie / 4 decembrie 1919, cum fusese planificat inițial, iar la trecerea prin portul Silistra să ia și trupele franceze  pentru a le transporta la Turtucaia și mai departe la Rusciuc, unde au rămas pe timpul nopții, în dimineața zilei de 24 noiembrie / 7 decembrie 1919, trecând în apele românești, la Giurgiu.                                                                                                                      

Batalionul I/Regimentul 23 Infanterie a început deplasarea în ziua de 22 noiembrie / 5 decembrie 1919, după ce a îmbarcat trupele franceze din Silistra, a continuat deplasarea, debarcând la Turtucaia în ziua de 23 noiembrie / 6 decembrie 1919, ora 08:00, fiind primit de populație cu mare entuziasm.

Trupele franceze din Bazargic se vor îmbarca în garnitura militară asigurată de Divizia 10 Infanterie  și se vor deplasa la Varna. Această garnitură se va înapoia la Bazargic în ziua de 2 / 15 decembrie 1919.

Ziua de 23 noiembrie/6 decembrie 1919, este ziua în care România și-a recăpătat complet suveranitatea asupra întregului teritoriu al Dobrogei, toate trupele franceze părăsind Cadrilaterul.
 
Bibliografie

Arhivele Militare Române,fond Registre Istorice și Jurnale ale acțiunilor de luptă- Diviziile 9 și 10 Infanterie;
Direcția Județeană Constanța a Arhivelor Naționale, fond Prefectura - 1916 - 1919, Primăria Constanța 1918 - 1919, Legiunea de Jandarmi-1914 -1948
Remus Macovei, “Dobrogea sub ocupația trupelor aliate 1918-1919”, Ed.NextBook, Constanța, 2018
 
Sursa Fotodocumente
Arhivele militare Româna
Direcția Județeană Constanța a Arhivelor Naționale        
 
 Despre Remus Macovei
Colonelul (rtr) Remus Macovei s-a născut la 25 aprilie 1952, în Galați, într-o familie muncitorească.
În anul 1969 va fi recrutat pentru a urma cursurile Liceului Militar „Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, pe care le va termina în anul 1971.
În perioada 1971 - 1974 urmează cursurile Școlii Militare de Ofițeri Activi „Nicolae Bălcescu” din Sibiu, la absolvirea căreia va fi avansat locotenent.
Va urma cursurile Academiei Militare, Facultate Comandă și Stat Major (1981 - 1983) și va absolvi Cursul postacademic comandanți regimente/brigăzi (1986).
Pe parcursul a 28 de ani (1974 - 2002) va activa la comanda unor subunități și unități militare din garnizoanele Medgidia, Mihail Kogălniceanu, Basarabi, Topraisar și Constanța.
În perioada 2002 - 2023 a publicat următoarele lucrări: „Legalitatea acțiunilor armatei în situații de criză internă” (2002), „Corupția și armata română” (2004), „Erori umane, victime colaterale” (2004), „Ghid practic pentru militarii profesioniști” (2005) - coautor Emanoil Vlăduț, „Regimentul 34 de la Constanța la Kandahar” (2007) - coautor Costin Scurtu, „Regimentul 36 infanterie. O istorie în imagini” (2009), „La revoluție se și moare, nu-i așa?” (2009), „Cartea de aur a eroilor martiri ai revoluției. Județul Constanța” (2009), „Cartea de aur a eroilor comunei Cumpăna” (2010), „Generalii de armată” (2012), „Condamnările generalilor” (2012), „Eroii musulmani în Armata Română” (2013), „Cartea de aur a eroilor orașului Hârșova” (2015), „Monumentul eroilor sârbi” (2016), „De la Turtucaia la Budapesta. Prinosul de sânge al militarilor constănțeni în campania 1916 - 1919” (2017), „Cartea de aur a eroilor musulmani jertfiți sub tricolor. Campaniile 1916 - 1919 și 1941 - 1945” (2018), „Ocupația militară a Dobrogei de către Puterile aliate” (2018), „Regimentul «Călugăreni» nr. 40. Sufletul, pușca și mitraliera” (2019), „Cartea de aur a militarilor constănțeni jandarmi, grăniceri, polițiști militari și pompieri jertfiți în campanile 1916 - 1919 și 1941 - 1945” (2019), „Stan Poetaș - Generalul nepereche” (2020), „Sirius. Angola 1981 - 1982. Misiune îndeplinită” (2020) - coautor Dumitru Toma, „Cartea de aur a eroilor din localitățile Siliștea și Țepeș Vodă” (2021) - coautor Alexandru Ionașcu, „Aportul militarilor români la unirea Dobrogei cu România” (2021).
Este coautor al unor lucrări realizate de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, Muzeul Național al Marinei Române, Muzeul Național de Istorie Militară „Ferdinand I”, Arhivele Militare Române și Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui.
A colaborat la revistele: Enigmele istoriei (redactor corespondent), Document, Dosarele istoriei, Tactica și strategia, Spirit militar modern, România Eroică, Misiunea, Pontica.
Este director al revistei Arma Pontica, realizată de Asociația Națională Cultul Eroilor „Regina Maria” Filiala Județeană Constanța.
Începând cu anul 2021 este membru asociat al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.