#citeșteDobrogea Liberalism și liberali în Dobrogea centrală (II)

În campania electorală din 1921, Constantin I.C. Brătianu, impus de la centru, a obţinut un mandat de deputat al judeţului Constanţa. În anul 1922, cu prilejul noilor alegeri PNL, a obţinut un scor bun, reuşind să ocupe toate locurile la Senat. Va fi declanşată o adevărată criză în interiorul organizaţiei constănţene, pe fondul repartiţiei unor funcţii administrative locale şi al „chestiunii şefiei” organizaţiei.
 

 
În perioada 1922-1925 s-a înregistrat o activitate organizatorică mai puţin activă, ca urmare a faptului că Virgil Andronescu deţinea şi funcţia de primar al municipiului Constanţa, fiind ocupat cu activitatea administrativă, iar cea de partid fiind trecută în plan secund. Conştientizând faptul că activitatea organizatorică fusese neglijată, preşedintele filialei judeţene, Virgil Andronescu, adresează în noiembrie 1924 un îndemn către membrii organizaţiei judeţene, printre care şi celor din Medgidia, prin care solicita cercetarea „în amănunt a mersului tuturor organizaţiilor Partidului Naţional Liberal din judeţul nostru”.
 
În noiembrie1923, Primăria Constanţei convoca o întrunire la care au luat parte membrii Comisiunii interimare (preşedinte - Virgil Andronescu; prefectul N.T. Negulescu; ing. Alexandru Alimănişteanu, L. Erbiceanu, J. Stoenescu - Dunăre), privind construirea unui canal navigabil. Se discută găsirea mijloacelor financiare necesare construirii canalului. Participanţii primiseră asigurări din partea ministrului de finanţe, Vintilă Brătianu, pentru realizarea unui împrumut în ţară sau în străinătate. Este vorba despre construirea unui canal navigabil care să facă legătura între Cernavodă, Medgidia şi Constanţa.
 
La discuţii au participat toţi şefii administraţiilor locale de pe Valea Kara-su. După cum se poate observa, exista un interes al membrilor marcanţi din conducerea judeţeană a PNL de a realiza această arteră navigabilă care ar fi adus prosperitate României, în general, şi zonei situate în centrul Dobrogei, în special.
 
Prima întrunire a membrilor Partidului Naţional Liberal are loc la Medgidia, la data de 14 decembrie 1924, unde participă 300 de membri ai organizaţiei. La iniţiativa mai multor proprietari de vite din Dobrogea, în frunte cu Golea Costică, a luat fiinţă în 1926, cu sprijinul financiar al Băncii Transilvania, o fabrică de producere a postavului pe malul lacului Tăbăcărie, lângă linia ferată care ducea la Mamaia. Această iniţiativă a fost apreciată de contemporani, iar în presă au apărut o serie de articole.
 
În alegerile comunale şi judeţene din anul 1925, din cauza rezultatelor nu tocmai pozitive, se intervine de la centru, prin preşedintele partidului, Ion I.C. Brătianu, care-l va trimite pe Vasile P. Sassu (fost ministru al Industriei şi Comerţului între anii 1922-1923) pentru a prelua şefia organizaţiei judeţene. Vor avea loc fricţiuni, cu atacuri verbale, sau în presă, între gruparea fidelă lui Virgil Andronescu şi cea a lui Vasile P. Sassu. În cele din urmă, victoria şi conducerea organizaţiei judeţene vor fi adjudecate de Vasile P. Sassu, care avea şi susţinere de la Bucureşti. Fostul preşedinte al organizaţiei, Virgil Andronescu, va fi exclus din rândurile partidului, alături de unii dintre susţinătorii săi, printre care Paul Dobrescu, Stefan Stănescu, Grigore Roşu ş.a., începând cu data de 27 ianuarie 1928.
 
Noul preşedinte al organizaţiei va dispune ca o primă măsură organizatorică reorganizarea filialelor din judeţ, urmând ca ulterior să vină rândul şi pentru cea a municipiului Constanţa, începând cu luna septembrie 1929. Noul preşedinte va inaugura noul local al Clubului liberalilor, în Piaţa Independenţei, în aprilie 1928, putând fi considerat un moment al sărbătoririi victoriei în faţa adversarului său, dar şi o “rupere a legăturilor cu trecutul".
 
Virgil Andronescu şi susţinătorii săi îi vor adresa o telegramă liderului liberal Ion I.C. Brătianu, unde apreciau măsurile luate ca nefiind statutare. Această disidenţă în cadrul PNL a reprezentat una din cele mai grave defecţiuni apărute în cadrul partidului, care, după părerea noastră, era cauzată şi de lipsa unui control riguros de la centru. Această ruptură va contribui la pierderea alegerilor parlamentare din decembrie 1928, câştig de cauză având în Dobrogea, Partidul Naţional Ţărănesc.
 
Vasile P. Sassu, noul lider liberal constănţean, era născut într-o modestă familie de mocani din Dobrogea, făcând parte din “fruntaşii liberali fără blazon”, ce aparţineau aripii “tinerimii generoase”, militând alături de Constantin Stere pentru introducerea votului universal. Ajuns lider al organizaţiei PNL Constanţa, va duce o campanie asiduă de reorganizare, bazându-se pe elemente tinere, precum Radu Roşculeţ, viitor prefect al judeţului în perioada 1927-1928.
 
Vasile P. Sassu s-a născut la 10 aprilie 1877, la Satulung, judeţul Braşov (fiind consătean cu Costică Golea), într-o familie simplă de ţărani. Studiile liceale le urmează la Brăila, iar cele universitare la Bucureşti, obţinând licenţele în drept (1903) şi filosofie. Lucrează în calitate de copist (1900) şi copist caligraf (1902), în Ministerul Justiţiei. Intră în magistratură şi ocupă funcţia de substitut de procuror (septembrie 1903), iar ulterior procuror la Tribunalul Vaslui. Va renunţa la magistratură şi va practica avocatura în Vaslui, începând cu februarie 1905. Devine membru al PNL, fiind deputat (din 1907) şi senator.
 
Deţine funcţiile de ministru al Industriei şi Comerţului (19 ian 1922-30 oct. 1923; 30 ian. - 26 feb. 1934); ministru al Agriculturii şi al Domeniilor (26 feb. 1 oct. 1934; 2 oct. 1934-29 aug. 1936; 29 aug. 1936-23 feb. 1937; 23 feb. -14 nov. 1937); ministru al Justiţiei (23 feb.-14 nov.1937; 17 nov.-28 dec. 1937). În noaptea de 5-6 mai 1950 a fost arestat şi întemniţat la Sighet, fiind eliberat în iulie 1955. Moare la 14 decembrie 1962, la Bucureşti.
 
Alegerile din februarie 1926 au fost câştigate de PNL în judeţele Constanţa, Caliacra şi Durostor, pentru ca în campania electorală premergătoare alegerilor din 1927 Vasile P. Sassu să facă promisiunea “unei politici liberale curate”. Rezultatele nu s-au ridicat însă la nivelul aşteptărilor, în judeţul Constanţa nu s-a obţinut niciun mandat de senator. Va începe o nouă etapă organizatorică a confirmatului lider, Vasile P. Sassu, în zona urbană, dar mai cu seamă în cea rurală.
 
Cu prilejul alegerilor din 1927, PNL a obţinut majoritatea absolută în toate judeţele dobrogene. Nu după mult timp, parcă pentru a confirma cele afirmate de noi, va fi exclus din partid în decembrie 1928 Ioan N. Roman, figură marcantă a liberalismului şi a vieţii politice dobrogene şi unul din fondatorii organizaţiei constănţene. De altfel, Ioan N. Roman a deţinut şi funcţia de primar al oraşului Medgidia, insuflând locuitorilor şi unor membri marcanţi ai urbei, spiritul liberal şi principiile unei vieţi democratice. Marele istoric Nicolae Iorga îl considera “patriarhul Dobrogei”, datorită personalităţii sale şi implicării active în viaţa politică a provinciei.
 
La alegerile din 1929, Vasile Sassu a avut de concurat şi pe lista disidenţilor avându-i în frunte pe Istrate Micescu şi Virgil Andronescu. Gruparea condusă de Vasile P. Sassu a obţinut 6.113 voturi la Cameră, iar la Senat - 3.633 de voturi, iar gruparea lui Istrate Micescu a obţinut la Cameră 1309, în timp ce la Senat - 819 voturi.
 
Îndemnul lui V. Andronescu către organizaţiile liberale din judeţ de a nu acorda “nici un vot listei lui Vasile P. Sassu” nu a avut ecou. În anul 1929, la 16 ianuarie, erau votate cele 23 de articole ale Regulamentului organizaţiei municipale Constanţa a Partidului Naţional Liberal. Preşedinte al filialei era confirmat Vasile P. Sassu, iar secretar general, Sc. Huhulescu.
 
În perioada 1921-1929, PNL a fost măcinat de lupte interne între cei care doreau să deţină conducerea filialei judeţene, de pe urma cărora au avut de câştigat adversarii politici.
 
Surse bibliografice:
 
Ion Mamina, Ion Scurtu, Guverne şi guvernanţi. 1916-1938, Editura Silex, Bucureşti, 1996
Stoica Lascu, Mărturii documentare privind elaborarea unor proiecte ale canalului Dunăre - Marea Neagră în Revista de Istorie, t.37, nr. 6, 1984
Idem, Din istoricul industriei româneşti interbelice. Principalele componente ale ramurilor de profil din Dobrogea, în Pontica, XX, 1987, p.276.
Dobrogea Jună, XVII, nr.231, din 7 noiembrie 1923
Idem, XXII, nr. 146, din 7 iulie 1926
Idem, XXII, nr. 151, din 13 iulie 1926
Idem, XXII, nr.25 din 2 februarie 1926
Idem, XXVI, nr.101, din 14 iunie 1930
Idem XXVIII, nr.97-98, din 1 iulie 1932
Idem, XXIV, nr.270 din 14 decembrie 1928
Idem, nr. 273 din 18 decembrie 1928
Idem, nr.266, din 9 decembrie 1928
Marea Neagră, III, nr. 167, din 18 martie 1926
Liberalul Constanţei, VIII, nr.9, din 27 martie 1923, f.1.
Idem, IX, nr. 26, din 2 noiembrie 1924
Idem, V, nr. 39, din 26 decembrie 1929
Viitorul Satelor, I, nr. 1, din 20 noiembrie 1932
Adrian Ilie, Liberalismul politic în centrul Dobrogei, Editura Succeed Publishing, Medgidia, 2008

Surse foto: 
Ion Mamina, Ion Scurtu, Guverne și guvernanți 1916-1938. Editura Silex București 1996
Albumul dobrogean, 1911
 
Despre Adrian Ilie 
 
Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti. 
Director adj. - Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa).
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea. 
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management.
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.
Membru al Asociaţiei Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie/Istoria minorităţii turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.
Realizator emisiune istorică - Repere Istorice - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obţinute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman“ pe anul 2017, conferit de Societatea de Ştiinţe Istorice din România. 
 
Citeşte şi: 

#citeșteDobrogea Liberalism și liberali în Dobrogea centrală (I)