#Dobrogea Digitală Prin Legea cultelor din 1928, în familiile mixte tatăl avea dreptul exclusiv de a alege cultul copilului

Dacă astăzi părinții dintr-o familie cu religii diferite pot decide singuri ce cult va urma copilul lor, prin Legea cultelor din 1928, despre care am vorbit și în articolul precedent, statul român reglementa clar cum vor aborda situația părinții din familiile respective. Mai mult, legea aducea lămuriri și despre cum se va pune problema alegerii cultului pentru copiii nelegitimi, copiii găsiți sau pentru cei adoptați.

În ceea ce privește copiii legitimi născuți în familii religioase mixte, prin Legea Cultelor din 22 aprilie 1928, dreptul de alegere al cultului noului născut revine exclusiv tatălui (astăzi, Biserica Ortodoxă Română permite în anumite situații căsătoriile mixte, cu precizarea că pruncii care se nasc dintr-o astfel de căsătorie să fie botezaţi în Biserica Ortodoxă). Mai mult, prin legea respectivă tatăl putea să se bucure de acest drept și retroactiv, și să schimbe religia copilului dacă aceasta fusese aleasă de mamă. Mamei îi revenea dreptul de a alege religia copilului doar în două cazuri excepționale: decesul tatălui sau separarea de acesta. Dar, în niciuna din situațiile amintite mai sus, „pentru determinarea cultului copiilor nu se făcea nici o discuţiune după sex”. Detalii aflăm din revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr 9, anul VI, septembrie, 1929.
„b) Dacă părinţii sunt de diferite culte, tatăl va determina cărora din cele două culte al tatălui sau al mamei va aparţine copilul. Convenţiile referitoare la fixarea cultului copiilor, încheiate fie anterior legii din 22 Aprilie 1928, fie posterior ei, sunt nule, şi de nul efect, dreptul de alegere al tatălui neputând fi mărginit. Sunt de asemeni nule convenţiunile încheiate în acelaşi scop în timpul căsătoriei. Pentru determinarea cultului copiilor nu se face nici o discuţiune după sex.
Dacă declaraţiunea nașterii este făcută ofiţerului stării civile de însuşi tată (legitim), el va arăta cu această ocazie cultul căruia copilul va aparţine. Dacă tatăl, legitim, este împiedecat din orice motiv de a face declaraţiunea naşterii în persoană sau prin procurator, el poate face alegerea cultului căruia copilul va aparține prin act autentic (notarial) anterior înscrierii naşterii. Actul autentic va fi prezentat ofiţerului stării civile de persoana care declară nașterea.
Dacă tatăl (legitim) e mort, dreptul de desemnarea cultului căruia copilul va aparţine - dacă părinţii sunt de deosebite culte - aparţine mamei. Mama va putea determina cultul prin act autentic (notariat) anterior declaraţiunii naşterii, act ce va fi prezentat ofiţerului stării civile de persoana ce declară naşterea.
c) Copilul născut de o femeie măritată care însă nu mai coabitează cu soţul său va fi înscris în registrele stării civile ca aparţinând cultului arătat de persoana ce face declaraţia, dacă această declaraţiune nu este făcută de însuşi soţul.”
În cazul copiilor nelegitimi dreptul alegerii cultului copilului revenea exclusiv mamei, chiar și în condițiile în care tatăl îl recunoștea prin actul de naștere
„Copii născuţi în afară de căsătorie urmează cultul mamei. Mama poate arăta cultul, ce urmează a fi înscris, prin act autentic (notariat) anterior declaraţiunii naşterii, act ce va fi prezentat ofiţerului stării civile de persoana care declară naşterea. Copilul născut în afară de căsătorie, nelegitim, nu va urma religiunea tatălui, chiar dacă acesta l-a recunoscut prin actul de naştere.”
 

În funcție de contextul unei regiuni, Statul Român alegea cultul copiilor la nivelul orfelinatelor

Legea nu i-a omis nici pe copii „găsiți” (orfani). Astfel, dacă asupra copilului găsit existau dovezi ale religiei în care a fost botezat, atunci el urma să rămână la cultul respectiv. Iar, „în lipsa oricărei indicaţiuni asupra cultului, copilul găsit va urma cultul persoanei care se însărcinează cu creşterea lui”. Copilul putea fi încredințat chiar unei instituții confesionale anume, iar din acel moment urma acea confesiune.
Interesant este că, fiecare orfelinat (azil sau casă de creștere cum sunt numite în lege) avea stabilită confesiunea în care vor intra cei instituționalizați în ele. Dacă în cele mai multe orfelinate copiii erau botezați creștin-ortodox, în funcție de contextul unei regiuni, Statul Român alegea cultul copiilor internați în ele:
„e) Dacă copilul a fost încredințat unui azil (casă de creştere întreținut de județ, va urma cultul majorităţii populațiunii din judeţ, iar dacă,
f) A fost încredinţat unei instituţiuni (casă de creştere întreţinută de comună, va urma cultul majorităţi populaţiunii din acea comună.
În cazul aliniatului e) şi f) Ministerul Cultelor ţinând seama de majoritatea populaţiunii aparţinând unui cult, va determina pentru fiecare azil (casă de creştere) în parte, care este cultul, pe care îl vor urma copiii încredinţaţi. Determinarea astfel făcută este obligatorie' pentru ofiţerul stării civile.”
Doar în cazul copiilor adoptați, religia lor putea fi aleasă și în funcție de sex. Astfel, „în cazul când adopţiunea copilului orfan de ambii părinţi, mai mic de 18 ani, este făcută de doi soţi şi dacă aceştia voiesc schimbarea cultului copilului, acesta va urma cultul aceluia din adoptatori care e de același sex cu el, deci băieții vor urma cultul adoptatorului, iar fetele cultul adoptatoarei”, iar „în cazul adopţiunii de către o singură persoană a unui copil orfan de ambii părinţi, dacă copilul este mai mic de 18 ani, şi dacă adoptatorul voieşte aceasta copilul va urma religiunea adoptatorului”.
#citește mai departe în revista „Tomisul – Foaia oficială a eparhiei de Constanța”, nr 9, anul VI, septembrie, 1929.

Foto: Doxologia
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.

DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Despre Ionuţ Druche
S-a născut pe 16 decembrie 1982 în Constanța. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din localitate, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. A lucrat în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, ocupând postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului.
Actualmente este bibliotecar în cadrul Bibliotecii județene „I.N. Roman” din Constanța.
Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citește și:

#Dobrogea Digitală: Condițiile pentru recunoașterea unui cult de Statul Român, în 1928