Doi fraţi viteji (III)

Aflând că fiica sa se mărită şi el nu a fost invitat la nuntă, precum şi că maharajahul scăpase din Întunericul în care îl aruncase împreună cu Santo şi Raj, regele-vrăjitor Aidin îşi adună toate forţele pentru a veni la castelul acestora cu gândul de a-i preschimba pe toţi în animale şi de a termina cu ei definitiv.
 

 
În ziua nunţii, când mesele fură întinse şi mâncăruri alese stăteau pe ele, când toată lumea era fericită şi plină de viaţă, un nor negru, înspăimântător îşi făcu apariţia peste regatul maharajahului şi o furtună cumplită se porni. Din văzduh apăru călare pe un nor însuşi regele-vrăjitor Aidin, iar cu bagheta lui îşi rosti vraja ce urma să îi transforme pe toţi în fiare.
- Veţi muri acum, aici, dar nu de tot pentru că veţi fi preschimbaţi în animale ce se vor mânca şi se vor lupta între ele până la pieire!
Rostindu-şi vraja, regele Aidin constată că cei doi băieţi, Santo şi Raj, rămaseră neschimbaţi pentru că ei erau deja vrăjiţi, de aceea nu mai erau şchiopi, ciungi, cocoşaţi, şaşii şi chei, şi aveau darul de a vorbi cu animalele ce le veneau mereu în ajutor… însă restul curtenilor fură transformaţi în fiare: elefanţi, maimuţe, lei, broaşte, crocodili, şopârle, iar domniţele Anandi şi Adisa fură preschimbate în tigri.
- Priveşte în jurul tău, Santo! spuse Raj speriat. Soţiile noastre au dispărut iar aceste animale periculoase ne vor sfâşia pe amândoi, doar noi am mai rămas oameni!
 
Ştiind graiul animalelor Santo le linişti, spunându-le că mai devreme sau mai târziu el va găsi un leac pentru a-i transforma înapoi în oameni:
- Staţi liniştiţi pentru că eu şi cu fratele meu vom găsi o cale de a vă schimba în oameni, trebuie doar să vă păstraţi cumpătul! Noi vom reuşi cumva să ieşim din această grea încercare la care ne-a supus regele-vrăjitor, spuse Santo nelăsându-se înfrânt.
- Când eram copii, îşi aminti Raj, împreună cu părinţii noştri am fost pe un munte înalt, cel mai înalt munte din India aşa cum spunea tatăl nostru. Acolo am întâlnit un vrăjitor care, împreună cu ursitoarele, ne-a dat aceste daruri minunate, de a ne putea înţelege cu animalele. De asemeni, când te-au făcut şchiop, ciung, cocoşat, şaşiu şi chel, pe tine te-au pus la încercare Santo, să vadă dacă inima ta mare se va da în lături de la obstacolele vieţii, însă tu ai continuat cu faptele de vitejie, lucru ce ţi-a redat în final aspectul frumos.
- Dacă vom urca muntele şi ne vom duce în acel loc de care spui, poate vom reuşi să găsim vrăjitorul şi ursitoarele şi să ne spună ele ce avem de făcut, răspunse Santo.
- De acord frate, să pornim la drum, regatul se bazează pe noi!
 
Şi cei doi tineri neînfricaţi străbătură zile şi nopţi de-a rândul munţii înalţi din Himalaya, cu creste semeţe, trecând prin păduri şi prin ape repezi, luptându-se cu musonul şi trecând prin ierni geroase, vorbind cu toate vietăţile pădurii şi întrebându-le despre vestitul vrăjitor şi cele trei ursitoare ce trăiau într-un codru întunecat…
- Priveşte Santo, suntem pe vârful muntelui, cel mai înalt şi semeţ pisc stă acum sub picioarele noastre, spuse tânărul viteaz Raj.
- Am ajuns cu bine, gândi Santo în timp ce un vânt puternic îi culcă dintr-o dată la pământ.
- Ce căutaţi pe tărâmurile mele? Voi doi mi-aţi invadat meleagurile ce nu mai fuseseră călcate de picior de om veacuri întregi, spuse vrăjitorul cel puternic însoţit de cele trei ursitoare, care apărură de nicăieri.
- Nu te mânia, vrăjitorule! Am venit să îţi cerem sfatul şi să te rugăm să ne ajuţi! Suntem doi prinţi şi venim în numele marelui maharajah, spuse Santo, povestindu-i acestuia pe îndelete toate păţaniile prin care trecuse, cum fuseseră cu toţii preschimbaţi în animale de către regele-vrăjitor Aidin.
 
Sprâncenele vrăjitorului se încruntară la auzul acestor cuvinte şi, poftindu-i pe cei doi în peştera în care stătea, le spuse că îşi aminteşte de ei şi de părinţii lor cu care veniseră sus pe munte când erau mici copii, ştia povestea lor, îl cunoştea pe Santo, băiatul urât cu suflet bun, precum şi pe Raj, băiatul frumos cu suflet rău. Acesta mai ştia şi că cele trei ursitoare le dăduseră la naştere harul de a vorbi cu toate animalele pământului, făcându-le pe acestea să îi asculte şi să le îndeplinească poruncile.
- Îmi amintesc că, cu mult timp în urmă, regele-vrăjitor Aidin a fost blestemat de cele trei ursitoare pentru sufletul lui rău şi hain. Dacă puterile lui dispar, toate animalele în care au fost transformaţi oamenii de la castel vor reveni la adevărata lor înfăţişare, dar pentru acest lucru el trebuie adus aici, sus pe munte, pentru ca ursitoarele să îşi poată desface blestemul, ele neputând să coboare.
Cei doi fraţi spuseră într-un glas:
- Dar cum să facem noi aşa ceva, vrăjitorule? Cum să ne luptăm cu el şi să îl aducem până sus în vârful muntelui? Chiar crezi că se va lăsa prins?
- Vă voi ajuta eu pe cât posibil… Vă voi da o licoare pe care i-o veţi turna seara în băutură, iar acesta nu se va mai trezi din somn, astfel veţi putea să îl legaţi şi să îl aduceţi aici sus, la mine, răspunse acesta.
 
Nelăsându-se înfrânţi, cei doi fraţi, Raj şi Santo, începură să coboare din nou muntele cel înalt pentru a ajunge la castelul regelui-vrăjitor Aidin. După săptămâni întregi de mers prin viscol aprig şi ger, înfometaţi şi înfriguraţi, în timp ce nu mai puteau înainta şi se gândeau că viaţa lor se va sfârşi aici, apăru deodată ca prin farmec un leopard mare, ce părea foarte fioros dar care le vorbi:
- Tineri flăcăi, vă voi ajuta eu să ajungeţi sănătoşi la poalele muntelui, trebuie doar să vă urcaţi în spatele meu şi vă voi duce în siguranţă. Încercaţi să vă încălziţi în blana mea.
- Îţi mulţumim mult pentru ajutorul acordat, spuseră cei doi fraţi, abia rostind aceste cuvinte datorită frigului ce pusese stăpânire pe întreaga lor fiinţă.
 
Cei doi îl prinseră pe după gât pe leopardul zăpezilor, parcurgând cu el o mare parte din ţinutul îngheţat al munţilor Himalaya şi după foarte mult timp ajunseră la poale:
- Coborâţi acum fiindcă aţi ajuns, v-am lăsat la malul unui fluviu pe care trebuie să îl treceţi singuri fiindcă eu, chiar dacă sunt voinic, nu mă pot afunda atât de adânc în apele lui învolburate, spuse leopardul.
- Îţi suntem recunoscători prietene, îi mulţumiră cei doi băieţi rămânând la mal.
Întrebându-se cum pot face să treacă apele neprietenoase ale fluviului Brahmaputra, mari, negre şi învolburate, gândul lui Santo zbură la regele crocodililor ce sălăşluia aici şi pe care îl cunoştea:
- M-ai chemat cu gândul şi am venit, prinţul meu, spuse un crocodil enorm ce tocmai ieşise din ape, spre surprinderea celor doi tineri. Puteţi să vă suiţi în spinarea mea şi să vă ţineţi bine pentru că vă voi duce pe cealaltă parte a fluviului, o călătorie lungă ce va dura multe zile.
- Îţi mulţumim, dragul nostru, spuse Santo fericit.
 
Şi cei doi băieţi îşi încolăciră mâinile după gâtul acestuia şi îşi ţinură răsuflarea, lăsându-se purtaţi peste ape de măreţul rege al crocodililor.
Odată ajunşi pe partea cealaltă a fluviului, Santo şi Raj îşi găsiră caii pe care îi lăsaseră la mal la venire, iar aceştia îi duseră ca vântul şi ca gândul spre castelul regelui-vrăjitor Aidin pe care voiau să îl prindă.
 
La intrarea în castel, băieţii se deghizară în cerşetori şi un tânăr servitor îi duse în grajdurile domneşti, să doarmă acolo, aducându-le şi nişte resturi de mâncare de la bucătărie. După ce veni noaptea, cei doi prinţi intrară încet în castel, cunoscându-i acum toate secretele şi se strecurară în dormitorul regelui Aidin, punându-i în paharul cu apă de la capul patului poţiunea magică dată de vrăjitorul de pe munte. Apoi se ascunseră în dulap, privindu-l pe rege care între timp se trezise şi îşi bea paharul cu apă în care era poţiunea.
- Acum trebuie să aşteptăm să adoarmă profund, îi spuse Santo lui Raj, şi cei doi băieţi rămaseră nemişcaţi până când regele Aidin începu să sforăie, cutremurând tot castelul.
Tinerii ieşiră din dulap şi, cu mare atenţie pentru a nu fi auziţi de servitori, îl prinseră pe rege, îi legară mâinile şi picioarele şi îi puseră un căluş în gură. Apoi îl târâiră uşor, scoţându-l din castel şi punându-l pe unul dintre cai, o luară în galop înapoi spre muntele înalt, fiind ajutaţi de regele crocodililor să treacă din nou fluviul Brahmaputra, apoi de leopardul zăpezilor să urce muntele…
 
În acest timp, regele Aidin se trezise şi se zbătea în braţele celor doi care nu mai voiau să îi dea drumul. După ce băieţii ajunseră la vrăjitorul de pe munte, acesta le chemă pe cele trei ursitoare care rostiră o vrajă şi îi luară lui Aidin puterea magică, transformându-l într-un simplu om care acum ţipa mânios fiindcă îşi pierduse arta de a face vrăji.
- Decât să rămân un simplu om, mai bine mor! strigă acesta şi, supărat la culme, căzu la pământ şi muri, castelul său plin de bogăţii rămânând astfel fiicei sale, Adisa, care îl va conduce de acum înainte împreună cu viitorul său soţ, Raj.
 
În momentul în care regelui-vrăjitor îi fură luate puterile, în India, la castelul maharajahului se întâmplă o mare minune: toţi oamenii care fuseseră transformaţi în animale, lei, tigri, crocodili, broaşte, elefanţi, şopârle, îşi recăpătară vechea lor înfăţişare, atât ei cât şi cele două prinţese, Anandi şi Adisa.
- Priveşte Anandi, soţii noştri au reuşit să ne izbăvească şi să ne transforme la loc în oameni, spuse Adisa fericită.
- Înseamnă că ei trăiesc, sunt sănătoşi şi urmează să se întoarcă acasă la noi, unde toată lumea îi aşteaptă! răspunse Anandi.
După multe săptămâni, la castel apărură cei doi prinţi, care erau parcă mai frumoşi, mai curajoşi şi mai buni la suflet, dar care acum erau obosiţi şi fericiţi totodată la întâlnirea cu iubitele lor soţii.
- Ne-aţi izbăvit de vrăji, precum şi de duşmanul nostru de temut, regele-vrăjitor Aidin! Vă mulţumim cu toţii şi vă suntem veşnic recunoscători! spuse marele maharajah, iar ca răsplată îl lăsă pe Santo, ginerele său, să conducă întreg regatul în locul lui.
- Rămâi tu, Santo, în locul meu pentru că eu sunt bătrân, vei conduce împreună cu fiica mea, Anandi.
-
După mai mult timp se făcu o nuntă ca în poveşti, Raj, un mare maharajah acum, căsătorindu-se cu frumoasa Adisa, şi întreaga ţară petrecu trei zile şi trei nopţi... apoi cei doi rămaseră să conducă în continuare regatul tatălui ei, fiind stăpâni peste tot castelul şi toate bogăţiile sale. La această nuntă participară şi părinţii săraci ai celor doi băieţi, care acum veniseră să locuiască aici, alături de Santo, în acest castel minunat.
 

SFÂRŞIT

 
Despre Cristina Gabriela Covaliu 

Născută în București, Cristina Gabriela Covaliu este absolventă a Liceului Teoretic „Matei Basarab“, secția Filologie - Istorie, și a Facultății de Psihologie. Din dragoste pentru copii și încercând să le bucure viața, a scris mai multe cărți ai căror eroi sunt cei mici, precum și romane. 
Anul trecut a debutat cu o carte pentru copii la Editura Coresi, „Aventurile lui Petrică“.
Alte apariții editoriale: 
- „Aventurile lui Petrică“, Ed. Coresi
- „Întâmplări cu Iulia și Dorin“, Smashwords.com
- „După cinci decenii“, ed. Sf. Ierarh Nicolae
- „Doi frați viteji“, Smashwords.com
- „În lumea vrăjilor“, Smashwords.com
- „Povești cu sirene“, Smashwords.com
- „Vocea Africii“, Smashwords.com
- „Între prezent și trecut“, Smashwords.com
- „Dincolo de vise“, Smashwords.com
 
Citeşte şi:
 
Doi fraţi viteji (II)