Invitati

Fortificaţii dispărute - „Dobrogea otomană, cea fără de cetăţi medievale“ (I)

„Voi nu aveţi cetăţi, nu aveţi castele. Imperiul Otoman nu a construit nimic notabil în Dobrogea, chiar dacă a stăpânit-o mai bine de patru secole şi jumătate“...
Aşa îmi spun adesea turiştii pe care îi plimb prin Dobrogea. Sunt uluiţi de frumuseţea locurilor mai puţin umblate, sunt reduşi la tăcere de istoria milenară a tărâmului, admiră întreaga moştenire antică, lăsată de greci, de romani şi romano-bizantini. Dar apoi, crezând că au găsit hiba acestui meleag cosmopolit şi aproape perfect, emit cu uşoară maliţiozitate următoarea concluzie: că Dobrogea nu se poate lăuda cu medievalul său...
 
Pentru a înţelege însă Dobrogea medievală otomană (1420 - 1478) şi toate problemele ei, trebuie făcută o atentă analiză. Este drept, când vorbesc de cetăţi, dobrogenii se laudă doar cu Enisala - ridicată de bizantini, controlată probabil de genovezi, stăpânită un timp scurt de Mircea cel Bătrân şi apoi preluată şi părăsită de otomani (pentru că din port la Marea Neagră a devenit o locaţie pe ţărmul unui lac creat prin colmatare). Enisala impresionează şi astăzi prin poziţia sa, cocoţată pe un vârf de stâncă, dominând Razim (Razelm) şi lacurile din jur. Nu este însă o cetate mare, acum jumătate de veac abia dacă încăpea în ea o garnizoană de până în 100 de oameni, pentru că rolul ei era strategic, de supraveghere a zonei...
 
Mai ştim, de asemenea, că a existat o puternică fortăreaţă la Nufăru, în judeţul Tulcea. Era cetatea bizantină Pereislaveţ - Proslaviţa, care, la un moment dat (sec. X), a fost capitala Rusiei Kievene, trei ani, sub stăpânirea prinţului Sviatoslav Igor. Acum, acolo se găsesc doar câteva ruine, deloc spectaculoase, şi pe care le cercetează specialiştii, dar pe care nu prea le vizitează turiştii. Povestea ei nu are însă nicio legătură cu Dobrogea din timpul stăpânirii otomane...
 
Mai ştim, bineînţeles, şi de Hârşova. Zidurile sale maiestuoase de piatră, dinspre Dunăre, impresionează şi astăzi. Litografiile şi gravurile de epocă medievală, descrierile călătorilor străini ce au ajuns în zonă, toate acestea ne vorbesc despre o fortăreaţă inexpugnabilă, despre o cetate puternică şi de o mare importanţă strategică...
 
În rest? Prea multe nu mai avem de spus atunci când ne lăudăm Dobrogea medievală, referindu-ne, evident, la structuri materiale, şi nu la moştenirea culturală lăsată de stăpânirea Înaltei Porţi.
 
Sunt însă foarte multe de spus, iar pentru asta trebuie analizată întreaga poveste...
Mai întâi însă, trebuie spus că cele mai multe fortificaţii otomane, atâtea câte au existat în Dobrogea, au fost distruse în timpul Războiului Ruso-Turc - 1828-1829 - şi vom prezenta fiecare caz în parte...
 
Dincolo de aceste fapte, trebuie înţeles faptul că otomanii au avut o cu totul altă mentalitate faţă de vesticii creştini dependenţi de castele şi cetăţi impunătoare.
Otomanii au construit şi ei, dar mai puţin în provinciile de graniţă, expuse inamicului, aşa cum a fost Dobrogea...
 
Ţara Dobrogei, Dobruca-eli, a fost cucerită efectiv de otomani în 1419-1420, în timpul lui Mihail voievod, fiul lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), cel care reuşise să stăpânească Dobrogea preţ de aproape trei decenii (din 1388, cel mai probabil)...
Nu vorbim însă de o cucerire totală, pentru că la acel an, 1420 (n.a. - potrivit principalei surse bibliografice - Aurel Stănică), frontiera este undeva pe linia Yeni Sale (Enisala) şi Isakci (Isaccea), care devin fortăreţe de margine şi sunt imediat reparate din ordinul lui Mehmed I Celebi, sultanul de la acea vreme (1413-1421)
 
Despre o Dobroge cucerită de otomani în totalitate vorbim abia în vremea marelui Mahomed II Cuceritorul (Fatih) (1451-1481), cel care distrusese Constantinopolul bizantin, viitorul Istanbul...
 
După războaiele purtate cu Vlad Ţepeş (campania de la Dunăre - 1462), otomanii nu mai întâmpină rezistenţă (pentru moment) din partea altor domnitori valahi şi îşi văd liniştiţi de organizarea administrativă provinciei. Turcii pun stăpânire şi pe Gurile Dunării, mai ales după cucerirea porturilor Chilia şi Cetatea Albă de către Baiazid II (Veli) (1481-1512).
 
Aşa cum spuneam, la început, Dobruja este o provincie otomană de graniţă, udj, condusă de un udj bey. Dobrogea va face parte din sangeacul Silistra (ellayet), dar încă din sec XVII, paşa de Silistra preferă să conducă provincia din reşedinţa sa de la Babadag. La începutul sec. XVII, în 1621, Osman al II-lea construieşte o fortăreaţă puternică, impresionantă, la Isaccea. Sultanul se războia cu polonezii. Înfrânt la Hotin, Osman va face pace, apoi va fi detronat şi ucis de o revoltă a ienicerilor.
 
În sec. XVII şi XVIII, turcii au construit fortăreţe importante. Se aflau la Măcin, la Isaccea, Tulcea, Babadag, la Sulina, Vadu (Karaharman), Hârşova şi Mangalia. Bineînţeles, o fortăreaţă puternică era şi la Kustenge (Kiustenge, Kostence), care avea un sistem complex de fortificaţii, dar pe aceasta o vom trata separat, la un moment dat.
 
Aşa cum arată arheologul Aurel Stănică în lucrarea citată în bibliografie, toate fortăreţele otomane au avut acelaşi sfârşit: au fost distruse în 1829 de către ruşii care câştigaseră războiul cu Semiluna (finalizat prin Tratatul de la Adrianopol din 2/14 septembrie 1829).
 
În Dobrogea, turcii nu au ridicat castele sau cetăţi, ci doar câteva fortăreţe, menţionate mai sus. În rest, au construit fortificaţii. Ele erau însă de lemn, înconjurate de valuri de pământ. Foloseau palisada, elementul care implica înfigerea în pământ a numeroşi pari groşi şi lungi, legaţi între ei prin corzi sau bare uşoare. Termenul folosit pentru acest tip de fortificaţie este palankă, ştiut de noi şi sub numele de redută.
 
Palanka implica costuri mici şi era mereu preferată în provinciile de graniţă. Costa puţin şi dacă pierdeau o palankă, trupele se puteau replia uşor şi construi apoi o alta. Palanka putea fi distrusă facil, prin incendiere, astfel că armatele otomane le construiau mereu lângă ape.
 
Multe fortificaţii erau acele tabia, de pământ, create în apropierea oraşelor importante. Astăzi, despre existenţa lor ne mai vorbesc doar hărţile militare ale veacurilor trecute. Erau două la Isaccea, apoi o Marea Tabia la Tulcea. Aceasta din urmă era de formă hexagonală şi de la înălţime domina bancul drept al Dunării şi controla trecerea fluviului.
 
La Tulcea au fost însă identificate în total patru tabii, mai mari sau mai mici, datând din diverse perioade. Mai importantă decât Tulcea, din punct de vedere militar, pentru turci era Isaccea. Aici au fost identificate cinci tabii. Cea mai mare dintre ele, Marea Tabia, era „cea mai mare palankă otomană din Dobrogea, ridicată în loc strategic, la trecerea Dunării pe cursul inferior - loc de fierbere la graniţă. avea formă de trapez cu 90 de metri lungime şi 60 de metri lăţime“...
 
(Va urma)
 

Bibliografie

 
- Sursa principală - Aurel-Daniel Stănică - „Studiu de caz: fortificaţiile turceşti“, lucrare apărută în „Dobrogea, coordonate istorice şi arheologice“, Editura StudIs, Iaşi, 2016
- Constantin Nicolae - „Noi date despre fortificaţia otomană de la Hârşova“
- Laurenţiu Radu - „Mangalia în perioada otomană“
- Călători străini în Țările Române, Evlya Celebi
 
Menţiune - citatele aparţin lucrării semnate de Aurel Daniel Stănică, principala sursă bibliografică
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal“, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.

Sursa foto: cronica-cimec.ro
 
Citeşte şi:
 
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
 
Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
Dobrogea în perioada otomană (III) Poruncile sultanului Selim al III-lea

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

#citeşteDobrogea Scriitorul şi realizatorul TV Corneliu Leu ar fi împlinit, pe 21 iulie, 86 de ani

21 Jul 2018 529

#RespectTeatru Medalia „Jean Ionescu“ şi placheta CJC #RespectTeatru, pentru Dumitru Lupu (galerie foto)

21 Jul 2018 731

#citeșteDobrogea 146 de ani de la nașterea creatorului școlii geologice românești, Gheorghe Munteanu Murgoci

20 Jul 2018 546

#citeşteDobrogea 158 de ani de la naşterea primarului „de o cinste exemplară“ Cristea Georgescu. Destin tragic

20 Jul 2018 781

#citeșteDobrogea 152 de ani de la nașterea unui dobrogean rarisim - Ioan N. Roman. „Dobrogea îi va fi pe veci recunoscătoare“ (Nicolae Iorga)

20 Jul 2018 623

Din nou, despre cei mai loiali minoritari ai statului român - turcii şi tătarii dobrogeni - 1878-1914 (galerie foto)

18 Jul 2018 3322

#scrieDobrogea Oprea Hârâciu - eroul Medgidiei în Primul Război Mondial

18 Jul 2018 840

#citeşteDobrogea Obiceiuri bulgăreşti pentru cele patru momente cruciale din viaţă. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

17 Jul 2018 830

Zeii, religiile şi templele Tomisului antic (II) - Isis, Serapis şi Marea Mamă Cybele (galerie foto)

17 Jul 2018 571

Zeii, religiile şi templele Tomisului antic (I)

16 Jul 2018 489

Gladiatorii cetăţii Tomis (II) Attalos, Amarantos Nemuritorul, Skirtos Dacul şi binefăcătorii (secolele II - III d.Hr.)

12 Jul 2018 767

Gladiatorii cetăţii Tomis (I) Amfiteatrul şi vedetele spectacolului antic (secolele II-III d.Hr.)

11 Jul 2018 630

#scrieDobrogea Dr. Ibrahim Themo, fiul adoptat al Medgidiei (galerie foto)

11 Jul 2018 1151

O lecţie de la înaintaşi pentru cei de azi Ţăranii şi lumea satului în preocupările „Astrei Dobrogene“ (1927-1935) (galerie foto)

11 Jul 2018 1098

#citeşteDobrogea Prevestiri din lumea fizică sau animală, la aromâni. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

10 Jul 2018 873

Instituţii culturale şi de învăţământ între 1919 şi 1939

10 Jul 2018 646

Oraşul Tulcea după Primul Război Mondial

09 Jul 2018 1583

Harta Dobrogei 1887

06 Jul 2018 162

Harta Dobrogei 1887

06 Jul 2018 134

Harta Dobrogei 1887

06 Jul 2018 117

Administraţia oraşului Tulcea în perioada 1919-1939

06 Jul 2018 899

#scrieDobrogea Evoluţia Portului Constanţa pe drumul refacerii (1945-1957) (XI)

06 Jul 2018 1138

#scrieDobrogea Citakii, grup etnic dobrogean evidenţiat în secolele XVI-XVII

05 Jul 2018 926

În fiecare an, se întâlnea cu camarazii săi, de ziua marii bătălii, la Mărăşeşti. Ultima dată când a coborât din trăsură era singur… Colonelul Dimitrie D. Chirescu (postumul) (12 martie 1891 - 30 martie 1981) (galerie foto)

04 Jul 2018 859

#citeşteDobrogea Sărbători la macedoneni nerecunoscute de biserică. Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanţa

03 Jul 2018 1189

Dobrogea şi războaiele ruso-turce (II). Sfârşitul conflictului şi Pacea de la Cainargeaua Mică (Kuciuk-Kainargi) (1768-1774) - galerie foto

03 Jul 2018 1093

Dobrogea şi războaiele ruso-turce (I). Un tărâm devastat (1768-1774)

02 Jul 2018 1452

„Ţările Române văzute de artişti francezi - Sec. XVIII și XIX“, de G. Oprescu (1926)

01 Jul 2018 178

#scrieDobrogea Evoluţia Portului Constanţa pe drumul refacerii (1945-1957) (X)

30 Jun 2018 1032

Călători străini prin Dobrogea (CXCIV) - Baronul d'Avril (Franţa) - galerie foto

27 Jun 2018 775

Ce le pregăteşte Decebal Făgădău pensionarilor de Ziua Dobrogei?

27 Jun 2018 2409

#scrieDobrogea Ioan N. Roman, „patriarhul Dobrogei“. Personalitate marcantă a Constanţei şi a Medgidiei (galerie foto)

26 Jun 2018 732

Pe urmele genovezilor în Dobrogea (II). Enisala, Licostomo şi Tratatul de la Pera

26 Jun 2018 2495

Pe urmele genovezilor în Dobrogea (I)

25 Jun 2018 690

#scrieDobrogea Abdul Hagi Cherim şi Kemal Hagi Amet, primarii care au construit şi modernizat Medgidia (galerie foto)

23 Jun 2018 1617

#citeşteDobrogea 112 ani de la naşterea sculptorului dobrogean Cristea Grosu (galerie foto)

21 Jun 2018 512

O călătorie prin oraşul Tulcea (1878 -1918) Presa şi învăţământul tulcean - galerie foto

21 Jun 2018 1420

#citeșteDobrogea De vorbă cu istoricul Valentin Ciorbea. Legătura dintre generalul Paul Teodorescu, Mănăstirea Dintr-un Lemn și marinari

19 Jun 2018 611

Porturile fluviale ale Dobrogei în perioada interbelică (anul de referinţă 1931) (II) - galerie foto

19 Jun 2018 1897

#citeşteDobrogea TOMI-CONSTANŢA monografie (1931). Capitolul IV. Stăpânirea românească Constanţa, stadiul de adormire 1879 - 1895

19 Jun 2018 794

#scrieDobrogea Sayd Mârza Paşa - tătarul care a modernizat Dobrogea şi a întemeiat oraşul Medgidia

19 Jun 2018 4385

#citeșteDobrogea Istoricul constănțean Stoica Lascu împlinește astăzi 67 de ani. La mulți ani!

18 Jun 2018 412

#citeșteDobrogea TOMI - CONSTANȚA monografie (1931). Capitolul IV. Stăpânirea românească Regele Carol. Înțeleptul și Dobrogea

18 Jun 2018 778

#RespectTeatru #CiteșteDobrogea #Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii Motivație (galerie foto)

18 Jun 2018 549

Porturile fluviale ale Dobrogei în perioada interbelică (anul de referință 1931) (I) (galerie foto)

18 Jun 2018 1178

#RespectTeatru #CiteşteDobrogea #Thalia Ex Ponto. La cumpănă de milenii Seri de teatru antic

18 Jun 2018 750

Şi burghez, şi monarhist! (II) Bricul şi Marea Vecină de la Răsărit (galerie foto)

15 Jun 2018 1062

O călătorie prin oraşul Tulcea (1878 -1918) (IV) - viaţa culturală şi religioasă

14 Jun 2018 935

„Om deosebit de inimos şi plin de curaj“ Dimitrie Chirescu - dascălul, preotul, întemeietorul de şcoli şi biserici în Dobrogea (galerie foto)

13 Jun 2018 958

Martirizarea Sfântului Dasius şi sângeroasa sărbătoare „Regele Saturnaliilor“

12 Jun 2018 767