Ioachim Vasile, preotul din Basarabia care a slujit peste 30 de ani la Poarta Albă (galerie foto)

Preotul Ioachim Vasile s-a născut pe 4 iulie 1907, în comuna Parcova, judeţul Bălţi (azi în Republica Moldova), din părinţii Ioan şi Irina. După absolvirea Seminarului Teologic Ortodox din Dorohoi, a urmat cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi. În anul 1933 s-a căsătorit cu Marieta Salagor, cu care a avut patru copii: Marcela, Valerius, Adela şi Ioan.
A fost hirotonit diacon şi preot pe 13 şi 14 septembrie 1934, de Ilarie Băcăoanul, episcopul vicar de Roman, în Catedrala din Roman, pe seama parohiei Palanca, judeţul Soroca (azi în Republica Moldova). În parohia Palanca a slujit până în vara anului 1940, când armata sovietică a ocupat Basarabia şi Nordul Bucovinei. După acest moment părintele Ioachim a rămas în Basarabia, dar a slujit în parohia Moşemi, judeţul Bălţi, localitatea de naştere a soţiei lui.
 
După o anchetă a Comisiei de Disciplină de pe lângă Episcopia Hotinului - Bălţi, din care a rezultat că atât timp cât preotul Ioachim Vasile a stat sub ocupaţie sovietică „nu s-a manifestat cu nimic împotriva Bisericii”, preotul Ioachim a revenit în parohia Palanca, de unde, pe 1 octombrie 1942, a fost transferat la parohia Chetroşica Nouă, judeţul Bălţi.
 
În anul 1944 s-a refugiat în România, unde a primit spre păstorire parohia Topliţa, din judeţul Argeş. În Argeş a mai slujit la parohia Băiculeşti, după care a fost transferat, pe 29 octombrie 1949, în parohia Urzica din judeţul Olt, unde a funcţionat până în anul 1957. Într-un memoriu redactat de preotul Ioachim şi păstrat în Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului aflăm câteva date despre activitatea sa „gospodărească-bisericească” desfăşurată între anii 1934 şi 1951;
„În tot timpul pastoraţiei mele am făcut lucrări numai de biserici şi anume: 
I. De la anul 1934 pâna la 1939 am construit biserică în Şalvirii Noi, Soroca, cumpărându-i şi toate obiectele necesare de cult. 
II. În anul 1943 am reparat biserica bombardată din cauza războiului în parohia Chetroşica Nouă, Bălţi, colectând pentru acest lucru suma de 182.000. Iar când a fost sfinţită, am sfinţit şi o troiţă, un monument eroic, patru steaguri şi cinci icoane procurate de enoriaşi. 
III. Între anii 1944 şi 1947, la parohia Topliţa-Argeş am avut construcţie de biserică şi în timpul stabilizării am colectat 150.000 lei de am pus duşumeaua în biserică cu mozaic. Am pictat în întregime biserica şi am împrejmuit curtea bisericii şi a cimitirului.
IV. Între anii 1948 şi 1949 am lucrat la reconstrucţia bisericii din Băiculeşti-Argeş.
V. În anul 1951 am turnat clopotul mare, am cumpărat un steag şi un epitaf la biserica din Urzica-Romanaţi, unde funcţionez şi astăzi (...).”
 
Pe 1 aprilie 1957, preotul Ioachim a fost transferat, la cererea sa, în parohia Gura Dobrogei, judeţul Constanţa. Şi aici a dat dovadă de calităţi pastoral-administrative, reuşind să restaureze complet biserica din satul Gura Dobrogei, aflată în stadiu avansat de degradare.
 
Pe 1 februarie 1962, preotul Ioachim a fost transferat în parohia Tariverde, judeţul Constanţa, unde a slujit până în anul 1967, când a fost transferat, tot la cerere, la parohia Poarta Albă. Pentru o scurtă perioadă, 1 aprilie 1976 - 1 aprilie 1977, părintele Ioachim a deţinut şi funcţia de şef birou administrativ în cadrul Protoieriei Medgidia.
 
În parohia Poarta Albă, părintele Ioachim a slujit peste 30 de ani, remarcându-se ca fiind unul dintre cei mai devotaţi preoţi care au slujit în această parohie. A ieşit la pensie pe 1 decembrie 1989, dar acest fapt nu l-a împiedicat să contribuie încă o dată la construcţia unei noi biserici. Astfel, aflăm de la părintele Mihai Deliorga că, în anul 1990, preotul Ioachim a obţinut de la Primăria Poarta Albă un teren de 2000 mp, aflat în centrul comunei, pentru construcţia unei biserici. Biserica veche, ce îi deservea până atunci pe creştinii din Poarta Albă, era un lăcaş de cult de mici dimensiuni, ridicat de comunitatea de germani care a locuit odată în sat. De începerea construcţiei noii biserici avea să se ocupe preotul Nicolae Mihăilă, cel care a fost numit de Arhiepiscopia Tomisului în locul părintelui Ioachim Vasile.
 
Părintele Ioachim Vasile a trecut la Domnul la vârsta de 102 ani, pe 13 martie 2009, şi este înmormântat în cimitirul din Medgidia.
 
Bibliografie
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Dosar Preot Ioachim Vasile
 
Arhivă foto: Adela Ivan, fiica preotului Ioachim Vasile
 
Despre Ionuţ Druche 
 
Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 

Citeşte şi: 

Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea

Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“ „Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“
 
Preotul Radu Datcu de la Biserica „Sfântul Gheorghe“ din Constanţa