Poetul liric grec Pindar (518 î. H. - 438 î. H.) a menționat în scrierile sale „Olimpicele”, „Piticele” și „Nemeenele” elemente din istoria Dobrogei:
Dunărea, Marea Neagră, insula Șerpilor, amazoanele, sciții și eroul grec Ahile.
Pindar (518 î. H. - 438 î. H.) s-a născut în
polis-ul
grec Teba (Grecia centrală).
Opera sa lirică e compusă din
imnuri, cântece de laudă închinate zeilor și
Epiniciile, glorificări ale învingătorilor la jocurile panelenice.
S-au păstrat până epoca modernă doar
Epiniicile, alcătuite din 4 cărți:
Olimpicele,
Piticele, Nemeenele și
Istmicele.
Jocurile Olimpice erau întreceri sportive panelenice care aveau loc din 4 în 4 ani la
Olympia, în cinstea lui Zeus, zeul suprem.
Jocurile Pitice erau întreceri sportive panelenice care aveau loc din 4 în 4 ani la
Delfi, în cinstea lui Apolo
, zeul luminii, în al cărui templu slujea preoteasa-prezicătoare Pythia.
Jocurile Nemeene și
Jocurile Istmice erau întreceri sportive panelenice în cinstea lui Poseidon, zeul mării, care aveau loc din 4 în 4 ani la Nemeea și Corint (istmul Corint).
În
Olimpicele (III, 48-49),
Apolo după ce făcuse o profeție privind
Tracia, s-a dus „
la amazoanele cele dibace la călărie și spre Istru”.
Istros era numele grec al
Dunării, unde au fost amazoanele, femei războinice care s-au implicat de partea cetății Troia cucerită de o coaliție grecească după un asediu de 10 ani, despre care vorbește și atenianul
Eschil, părintele tragediei grecești.
În
Piticele (IV, 200-206), eroii
argonauți plecați în frunte cu
Iason în căutarea
Lânii de aur „
au venit la gura mării neospitaliere”, unde
„au închinat un lăcaș neprihănit lui Poseidon, zeul mării.”
Pontos Axeinos sau „Marea neospitalieră” a fost denumirea dată de corăbierii
greci Mării Negre când au luat contact cu aceasta, iar după ce au cercetat-o au numit-o
Pontos Euxeinos sau „Marea ospitalieră”.
Din
Nemeenele (IV, 45-50), aflăm că „
Ahile locuiește într-o strălucitoare insulă.” Conform poemului
Iliada al lui
Homer,
Ahile a fost cel mai viteaz erou al alianței
grecești antitroiene, iar insula a fost identificată cu
insula Șerpilor.
Poeziile tebanului au fost comentate în
Scolii la Pindar (Note). La
Olimpice (III, 45e): „De aceea
Heracle dorea să ajungă pe pământul
fluviului Istru în
Sciția unde l-a primit
Artemis (...).”
Sciții nomazi au fost și ei un popor
indoeuropean, dar din ramura iraniană, așezat în stepele din nordul Mării Negre (Ucraina) și menționat și în Dobrogea. În
mitologia greacă, Heracle a fost un
erou foarte puternic, iar Artemis era
zeița vânătorii.
La
Olimpice (III, 46a): „
Ιστίαν νιν: dacă scriem cu doi
νν,
Ιστίαν νιν trebuie să înțelegem
Sciția, unde istriana
Artemis l-a primit pe
Heracle. Artemis este numită istriana, fie după
Istru, în jurul căruia locuiesc
amazoanele, care o cinstesc mult pe zeiță, fie dup
tribul scitic al taurilor, care locuiesc în preajma
Istrului și care, de asemenea, o cinstesc pe
Artemisa. (...) Inima îl îndemna spre
Sciția.”
La
Nemeenele (IV, 79a): „În
Pontul Euxin poetul cîntă tot neamul
egineților, pentru că a stăruit în multe locuri. Există în
Pontul Euxin o insulă numită
insula Albă, unde se pare că a fost transportat trupul lui
Ahile de către
Thetys. Unii arată și niște locuri de alergare pentru exercițiile gimnastice al eroului. Iar
Pindar a numit în mod metaforic
insula Albă - insula cea strălucitoare, deoarece culoarea albă este strălucitoare. Ea poartă numele de
Albă din pricina mulțimi păsărilor care își fac acolo cuibul. Căci navigatorilor le apare albă. Altă explicație: țărmul numit alb, din
Pontul Euxin, pe care apar mulți
bîtlani, face insula să pară navigatorilor albă. Ea se mai numește `
Locul alergării lui Ahile`.
Ahile voia să ia de soție pe
Ifigenia și aceasta fusese adusă pentru el în Aulida, după ce
grecii nu avuseseră condiți prielnice de navigație spre
Ilion și voiseră să o înjunghie pentru o bună plutire.
Artemis însă a răpit-o și adus-o în
Taurida; iar
Ahile, care o iubea, a însoțit-o pînă la această insulă numită
Albă.” Zeița Thetys era mama lui Ahile, iar Ifigenia era fiica lui regelui Agamemnon din Micene, conducătorul alianței grecești împotriva Ilionului, alt nume al Troiei.
Bibliografie cronologică
PINDARE,
Oeuvres, text etabli et traduit par Aime Pusch, vol. I-IV, Les Belles Lettres, Paris, 1931.
GHEORGHE ȘTEFAN (redactor responsabil) /INSTITUL DE ARHEOLOGIE AL ACADEMIEI RPR,
Izvoare privind istoria României, vol. I, Ed. Academiei R. P.R., București, 1964. (VI. Pindar)
Despre Marius Teja
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
Citeşte şi:
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
Istoria Dobrogei - Bibliografie Eschil (525 î. H. - 456 î. H.) - „Niobe“
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: