În 29-28 î. H., romanii conduși de Marcus Licinius Crassus îl ajută pe regele get Roles din Dobrogea împotriva rivalilor săi Dapyx și Zyraxes și cuceresc regiunea dintre fluviul Danubius/Dunărea și Pontus Euxinus/Marea Neagră.
Preliminarii
În
72/71 î. H., în timpul războiului dintre
Roma și
Mithridates VI Eupator, regele Pontului,
armata romană condusă de
Marcus Terentius Varro Lucullus reușește să cucerească Dobrogea pentru prima dată. Dar în
62/61 î. H. geții autohtoni și
coloniile grecești, ajutați de bastarnii germanici de la nordul Dunării, se revoltă împotriva dominației romane și-l înfrâng pe proconsulul
Caius Antonius Hybrida, guvernatorul Macedoniei, la
Histria/Istria. Trofeele romane capturate au fost depozitate în
cetatea Genucla din nordul Dobrogei.
După 55 î. H., profitând de moartea lui Mithridates și ofensiva prelungită a lui
Caius Iulius Caesar în Galia, regele
Burebista, unificatorul triburilor getice, cucerește Dobrogea. Dar
asasinarea sa în 44 î. H. și destrămarea regatului au dus la încetarea dominației geților în ținutul dintre Dunăre și mare. De asemenea,
asasinarea lui Caesar în același an a condus la reizbucnirea
războiului civil la Roma și apoi la împărțirea statului roman între
Octavianus Augustus, nepotul lui Caesar, și
Marcus Antonius, principalul comandant al lui Caesar. Influențat de amanta sa Cleopatra, regina Egiptului elenistic,
Marcus Antonius, care își asumase conducerea în răsărit, s-a preocupat de Orientul Apropiat. După victoria în
ultimul război civil împotriva lui
Marcus Antonius în
31 î. H.- 30. î. H.,
Octavianus a introdus sistemul politic imperial și a reînceput politica de expansiune a statului roman și și-a îndreptat atenția asupra graniței Dunării, inclusiv asupra Dobrogei.
Izvoare scrise
Expediția de cucerire a Dobrogei de către romani din 29 î. H.-28 î. H. este menționată de
Dion Cassius Cocceianus (sec. II-III),
grec din Bithynia/Asia Mică și
politician roman. După retragerea din viața publică, el a scris în 229 lucrarea
Romanike istoria/
Historia Romana în
80 de cărți. În epoca modernă s-au păstrat
fragmente și rezumate ale unor istorici bizantini din sec XI-XII.
Roma și regele get Roles
Din punct de vedere politic, militar și administrativ zona Dunării de Jos/Inferioare se afla în responsabilitatea
guvernatorului Macedoniei. Din
29 î. H., funcția era ocupată de
proconsulul Marcus Licinius Crassus, care fusese consul la Roma în 30 î. H.
Inițial, el a intervenit în
29 î. H. în favoarea
aliaților dentheleți împotriva
geților și
bastarnilor. Conform lui
Dion Cassius (51, 23-27),
Crassus i-a învins pe
bastarni la
râul Kerbos, pe care istoriografia românească îl identifică cu lacul Limanu de lângă
Callatis/Mangalia al cărei nume traco-get autohton era
Cerbatis/Acerbatis.
Succesul lui Crassus fusese posibil și datorită ajutorul unui alt aliat local,
regele get Roles din sud-vestul Dobrogei. În marea sinteză
Getica (1926),
academicianul Vasile Pârvan (1882-1927) plasa teritoriul stăpânit de
Roles „
la răsărit de Iantra (afluent al Dunării în Bulgaria),
cu centrul, poate, între
Durostorum (Silistra/Bulgaria) și
Axiopolis (Cernavoda), către Abrittus
(Razgrad/Bulgaria)
și Tropaeum Traiani (Adamclisi)”.
În anul următor,
comandantul roman a obținut o nouă
victorie împotriva
bastarnilor, iar
Roles a primit, în orașul grec
Corint, de la
Augustus titlul de „
amicus et socius populi Romani”/prieten și aliat al poporului roman.
Roma și regele get Dapyx
Adrian Rădulescu (1932-2000/Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța) considera (1998) că această alianță cu romanii a fost cauza pentru care Roles a fost atacat de vecinul său din nord,
Dapyx, numit
„rege” de către
Dio Cassius. Ca urmare, a fost rândul lui
Crassus să-l ajute cu cavaleria pe Roles.
Dapyx a fost asediat și ucis în cetatea sa, iar
geții retrași în
peștera Keiris le-a fost blocată ieșirea printr-un zid. Același V. Pârvan localiza peștera în zona
Gura Dobrogei din nordul județului Constanța.
Roma și regele get Zyraxes
În urma informației că trofeele pierdute de Hybrida în 62 î. H.- 61 î. H. se aflau la regele get Zyraxes din nordul Dobrogei, romanii l-au atacat și pe acesta. Ei au cucerit rapid și în forță
cetatea acestuia, așezată pe
Istros/Dunăre, dar dinastul se refugiase la
sciți, la nord de fluviu.
Conform unei
inscripții, În
27 î. H., Crassus a fost recompensat la
Roma cu un triumf
ex Thraecia et Geteis pentru succesul său. În
1904,
arheologul german Adolf Furtwangler (1853-1907) avansase ipoteza, respinsă de cercetările ulterioare, că
M. L. Crassus a fost constructorul
monumentului triumfal Tropaeum Traiani din com. Adamclisi/jud. Constanța.
Instaurarea dominației romane
Adrian Rădulescu data acum și
feodus/tratat de alianță dintre
Callatis și Roma, pe care istoricii îl consideraseră inițial o consecință a expediției din
72/71 î. H. a lui
Lucullus. Inscripția latină care marchează relațiile dintre
populus Callatinus și
populus Romanus este într-o stare avansată de degradare și nu au putut fi descifrate elementele concrete ale tratatului.
Arheologul Dionisie Pippidi (1905-1993/director șantier arheologic Histria) aprecia (1976) „cu multă probabilitate” că, în urma expediției lui Crassus, cinci colonii grecești de pe litoralul vestic al M. Negre au constituit, sub egida Romei,
koinon Pontou/Comunitatea Pontică, o
Pentapolis cu reședința la
Tomis/Constanța . El se baza pe mențiunea din volumul
Tristia/
Tristele (2, 119) al
poetului roman Publius Ovidius Naso (43 î. H.- 17 d. H.), exilat în anul
9 d. H. în
colonia greacă Tomis de către
Augustus: „
Ausonio sub iure”.
Romanii au trecut, inițial, teritoriile lui Dapyx și Zyraxes sub stăpânirea lui Roles și apoi toată Dobrogea,
ripa Thraciae, a intrat sub dominația
regatului clientelar/vasal al tracilor odrisi din estul Bulgariei.
Conflictele romanilor cu barbarii au continuat, imperiul reușind mereu să-i respingă dincolo de Dunăre. Astfel,
sarmații scitici au fost învinși în anul
16 î. H. de
consulul L. Taurus Rufus, iar
geții transdanubieni în anul
12 d. H. de
centurionul Vestalis la
Aegyssus/Tulcea și în anul
15 de
L. Pomponius Flaccus, la
Troesmis/Turcoaia, după cum arată
Ovidius în
Epistolae ex Ponto/Scrisori din Pont.
Vestalis a deținut funcția de
praefectus orae maritimae /prefectura litoralului, instituție administrativă de rang
ecvestru/cavaleri
În anul 15,
împăratul Tiberius (14-37) a înființat
provincia Moesia în vestul Bulgariei, iar în urma tensiunilor interminabile din
regatul odris, în anul
46,
împăratul Claudius (41-54) l-a desființat și a extins
provincia Moesia până la mare.
Bibliografie cronologică
BERLIN-BRANDENBURGISCHE AKADEMIE DER WISSENSCHAFTEN,
Corpus Inscriptionum Latinarum, Berlin, 1863.
VASILE PÂRVAN,
Getica, București, 1926.
RADU VULPE,
Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucarest, 1938.
DIONISIE PIPPIDI & DUMITRU BERCIU,
Din istoria Dobrogei. I. Geți și greci la Dunărea de Jos, București, 1965, p. 291 (D. P.)
DIONISIE PIPPIDI (cord.),
Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 181, 224, 238, 363, 372, 397-, 486, 507, 625 (Comunitatea Pontică/D. P.; Dapyx/D. P.; Dion Cassius/Hadrian DAICOVICIU; Keiris/D. P.; Marcus Licinius Crassus/D. P.; Moesia/; praefectura orae maritimae/Emilia DORUȚIU-BOILĂ; Roles/D. P.; Zyraxes/D. P.)
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU,
Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 73-75 (VII. Dobrogea sub dominație romană/A. R.
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIȚA & ALEXANDRU VULPE (coord.),
Istoria românilor, vol I: Istoria timpurilor îndepărtate, Ed. Academiei Române, București, 2001, p. 656-658 (IX.a.Politica romană la Dunărea de Jos/A. RĂDULESCU)
Despre Marius Teja
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
Citeşte şi:
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
Istoria Dobrogei - Populație - Personalități Burebista (82 î.Hr. - 44 î.Hr.) (galerie foto)
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: