Aegyssus/Tulcea a fost o așezare romană dezvoltată pe locul unei cetăți a geților autohtoni.

Terminologie

 
Ala (latină) = Unitate romană auxiliară de cavalerie constituite în timpul împăratului Augustus (30 î. H. – 14 d. H.). Era formată inițial din populațiile supuse, ulterior fiind completate cu recruți din regiunea de garnizoană. Era compusă din 500 sau 1000 de soldați conduși de un praefectus. După 25 de ani de serviciu, în care primeau solde mai mari decât cohortele auxiliare de infanterie, veteranii primeau diplome și cetățenie.



Cohors (latină/„cohortă”) = 1.Subunitate tactică a legiunii, care era compusă din 10 cohorte. 2.Unitate auxiliară de infanterie formată din provinciali fără cetățenie romană, înarmați conform tradiției. Cohortele de 500 de soldați (quingenariae) erau comandate de un praefectus, iar cele de 1000 de ostași (miliariae) de un tribunus. 3.Cohortele pretoriene, în număr de 10 a câte 500 de militari, constituiau garda imperială, fiind recrutate din Italia.
 
Legio (latină/„legiune, armată) = Unitate militară tactică și strategică formată din cetățeni romani, care, după un serviciu de 20-25 de ani, primeau recompense financiare și funciare, formând colonii de veterani. Împăratul Augustus (30 î. H. – 14 d. H.)  a stabilit numărul lor la 28, iar Septimius Severus (193-211) a crescut numărul lor la 30. Până în sec. II  era alcătuită din 5600 de soldați, organizați în 10 cohorte împărțite în 6 centurii de câte 80 de oameni. Hadrianus (117-138) a crescut numărul infanteriștilor la 6800 și a adăugat 726 de călăreți. În epoca imperiului era condusă de un legatus augusti de rang senatorial.
 
Limes (latină) = Linie defensivă construită pe o frontieră naturală (ripa), ai cărei soldați se numeau ripenses, sau pe o frontieră artificială, ai cărei ostași se numeau limitanei. Era alcătuit dintr-un  val de pământ (vallum), un șanț în fața valului, castre și castele (la distanțe de 5-10 km) și turnuri de observație (burgi, turris), toate legate printr-un drum militar (via). Zona din fața șanțului era defrișată, iar comunicațiile se făceau cu foc și fum.
 
Miliarum (latină/„piatră care marchează locul unde se sfârșește o milă romană”) = Borne de pe drumurile publice romane destinate marcării distanțelor în mii de pași. Erau inscripționate cu numele împărtatului sau guvernatorului provinciei care construise sau refăcuse drumul.
 
Vexilatio (latină) = Detașament format din cei experimentați soldați (uneori veterani) și destinat unei misiuni.
  

Origini

 
Arheologul Ion Barnea (1913-2004/Institutul de Arheologie „V. Pârvan” București) considera în 1976 că numele Aegyssus era „pe cât se pare de origine celtică”.
Și colegul său Mircea Babeș (1941- /I. A. „V. P.” B. ) aprecia în 2001 că Aegyssus, ca și vecinele sale dunărene Arrubium/Măcin și Noviodunum/Isaccea, sunt „toponime mai mult sau mai puțin sigur celtice”.
 

Izvoare scrise

 
Poetul latin Publius Ovidius Naso (43 î. H.-17 d. H.), exilat în colonia greacă Tomis în ultimii ani ai vieții (8-17 d. H.) de către împăratul Augustus, menționează de două ori Aegyssus în ciclul liric Epistulae ex Ponto/Scrisori din Pont: scrisoarea către Severus (I, 7, 8, 13) și în epistola către prietenul său centurionul primipil (ofițer) Vestalis (IV, 7, 15-16, 19-21), care deținea funcția locală de prafectus ripae Thraciae (statul clientelar/vasal al tracilor odrisi). Scriitorul vorbește despre rolul conducător al lui Vestalis în lupta romanilor din anul 12 d. H pentru cucerirea acestei vechi cetăți „cu ziduri tari, care cu greu pot fi cucerite”, a cărei garnizoană odrisă fusese alungată de atacul prin surprindere al geților de dincolo de Dunăre:
„Ca tu să ajungi la cinstea de primipil, Vestalis,
A trebuit prin multe pericole să treci.
.................................................................................
O spune chiar și Istrul (Dunărea), a cărui talazuri
Le-a înroșit cu sânge de get chiar mâna ta;
Egisos-ul o spune: tu ai luat cetatea”
 
Alte surse latine care fac referiri la localitate: documentul topografic Itinerarium Antonini (226, 2), documentul imperial administrativ Notitia Dignitatum (Or., 39, 9, 17, 34) și lucrarea De aedificiis/Despre construcții a istoricului Procopius din Caesareea Palestinei, biograf contemporan al împăratului Iustinian I (527-565), conducător al Imperiului Roman de Răsărit/Bizantin.
 

Izvoare epigrafice

 
În 1949, a fost descoperită o inscripție latină privind prezența vexillatio (a)egisse(n)sis, un detașament al Legio I Iovia cu comandamentul la Noviodunum.
Sursele epigrafice arată că la Aegyssus, ca și la Troesmis, Histria/Istria, Tomis, s-au așezat veterani din Legio V Macedonica, unitate care apăra provincia Moesia (Bulgaria), înființată în 46 d. H. de împăratul Claudius prin desființarea regatului odris.
 

Rol militar

 
În lucrarea de referință din 1977 privind armata romană din Dobrogea, Andrei Aricescu (1935-1991) a stabilit că, în timpul domniei împăratului Flavius Vespasianus (69-79), la Aegyssus era cantonată o unitate auxiliară (formate din popoarele supuse), ca și la Axiopolis/Cernavoda, Arrubium, Troesmis/Turcoaia, Noviudunum și Tomis. Cetatea a făcut parte din Limes Scythicus, linia defensivă de pe malul dobrogean al Dunării, a cărei construcție a fost începută de Vespasianus și terminată de Traianus (98-117).
 
Adrian Rădulescu (1932-2000/Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța) presupunea în 1998 că „poate” și la Aegyssus exista o bază a Classis Flavia Moesica, flota dunăreană înființată de dinastia Flaviilor (69-96), alături de cele cunoscute la Noviodunum și Troesmis.
Conform Itinerarium Antonini și Notitia Dignitatum, împăratul reformator Diocletianus (284-305) a transformat Dobrogea într-o provincie separată cu numele Scythia Minor și a repartizat Legio I Iovia Scythica pe sectorul defensiv Troesmis – Delta Dunării. Pedatura superioară (subunitatea principală) a legiunii a fost stabilită la Noviodunum, iar pedatura inferioară  la Aegyssus.
A fost cantonată aici și o subunitate de cavalerie: Cuneus equitum armigerorum.
 

Comunicații

 
Aegyssus se afla pe unul din cele 3 drumuri imperiale din Dobrogea, determinate în 1906 și 1912 de academicianul Vasile Pârvan (1882-1927), și anume cel care urma cursul Dunării, trecând pe la Axiopolis, Capidava, Carsium/Hârșova, Troesmis, Arrubium și Noviodunum.
 
De asemenea, drumul imperial care traversa Dobrogea pe axa centrală Sud – Nord se ramifica de la Ibida/Slava Rusă (jud. Tulcea) spre Aegyssus, Troesmis și Noviodinum. La Aegyssus, ca și la Axiopolis și Carsium,  au fost descoperiți stâlpi miliari din vremea împăraților Commodus (180-192) și Septimius Severus (193-211), când s-a remarcat în domeniul construcțiilor guvernatorul C. Ovinius Tertullus (192-202).
 

Religie

 
Documentul bisericesc creștin Notitia Episcopatum menționa Aegyssus între cele 15 eparhii ale provinciei Scythia Mică, alături de Axiopolis, Capidava, Carsium, Callatis/Mangalia, Histria, Troesmis, Noviodunum, Dionysopolis/Balcic (Bulgaria) și reședința Tomis.
Informațiile din acest document religios au fost confirmate ulterior de împăratul-cărturar Constantin VII Porfirogenetu/Născut în purpură (913-959), în lucrarea De thematibus/Despre provincii (45, 1, 58-60), precizând momentul invaziei bulgare din 681 din vremea domniei lui Constantin IV Pogonat/Bărbosul (668-685).
 

Cercetări arheologice

 
Înainte de 1976 au fost descoperite rămășițe ale unor ziduri romane la baza Dealului Monumentului. În 1985 a fost găsit un depozit votiv (dedicație religioasă) din sec. I î. H., alcătuit din 115 amfore întregi și fragmentare din insula Cos/arhipeleagul Dodecanez din sudul Mării Egee și din Pamphilia/sudul Asiei Mici (Turcia asiatică), clasificate în cinci tipuri și subtipuri. Situl arheologic Aegyssus are o suprafață de 5 ha și este situat în parcul „Monumentul Independenței” din municipiul Tulcea. Situl a fost înregistrat cu codul 159623.01 în Repertoriul Arheologic Național (ran.cimec.ro) al Ministerului Culturii și are statut de rezervație arheologică.
 
Situl a fost înregistrat cu codul TL-I-s-05718 în Lista Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii, conform Ordinului ministrului culturii și cultelor nr. 2314/2004. Situl este compus din 6 monumente istorice: așezare medievală (TL-I-m-A-05718.01), cetatea romană târzie (TL-I-m-A-05718.02), așezare romană (TL-I-m-A-05718.03), necropola romană (TL-I-m-A-05718.04), cetate romană (TL-I-m-A-05718.05), cetate getică Latene (TL-I-m-A-05718.01).
 

Bibliografie cronologică

 
VASILE PÂRVAN, Salsovia, București, 1906, p. 19-24.
VASILE PÎRVAN, Ulmetum, „Academia Română. Memoriile Secțiunii Istorice”, București, seria II, tom XXXIV, 1912, p. 576.
ION BARNEA, O inscripție de la Aegyssus, „Studii și cercetări de istorie veche”, Institutul de Istorie și Filozofie București, I, 2, 1950, p. 175-184.
***, Tabula Imperii Romani, L 35, București, 1969.
NICOLAE GOSTAR, Caspios Aegisos, Ovidiu, Pontica, I, 8, 13, „Danubius”, Muzeul de Istorie Galați, IV, 1970, p. 113-121.
ION BARNEA & GH. ŞTEFAN, Actes du IX-e Congres International d'etudes sur les frontieres  romaines, Mamaia 1972, Bucarest 1974, p. 15-25.
 
DIONISIE PIPPIDI (coord.), Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 18, 25-26, 137, 368-370, 373-374, 613. (Aegyssus/Ion BARNEA; ala/Dumitru Tudor; cohors/Cristian Vlădescu; legio/Emilia DORUȚIU-BOILĂ & Dumitru TUDOR; limes/C. V.; miliarium/E.D.B.; vexillatio/E.D.B.)
ANDREI ARICESCU, Armata în Dobrogea romană, Ed. Militară, București, 1977, p. 79.
ANDREI OPAIȚ, Un dép ôts d 'amphores hellenistiques datees vers la fin de l 'époque, découvert à Aegyssus, „Symphosia thracologica”, 3, Constanța, 1985, p. 97-98.
 
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 66, 81, 82, 85, 87, 93, 102, 104, 106, 111,117, 118, 142, 159, 167 (cap. VI-IX/A. R.).
ALEXANDRU SUCEVEANU &  ALEXANDRU BARNEA, La Dobroudja Romaine, Bucarest, 1991, p. 26.
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIȚA & ALEXANDRU VULPE (coord.), Istoria românilor, vol I: Istoria timpurilor îndepărtate, Ed. Academiei Române, București, 2001, p. 54, 515, 662-663, 667-668. (Introducere.3.Izvoare.b.Izvoare scrise/A. V.; VI.Spațiul carpato-dunărean în sec. III-II a. Chr./Mircea BABEȘ; II.IX.a. Politica romană la Dunărea de Jos/Adrian RĂDULESCU)

Despre Marius Teja  
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.​

Citește și:

Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja

Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Noviodunum (galerie foto)