Altinum/Oltina (jud. Constanța) a fost așezare romană dezvoltată în jurul unui castru de pe limes-ul fluviului Danubius/Dunărea.
Terminologie
Altinum era și numele unui
oraș roman din centrul Italiei, dezvoltat în epoca republicană (509 î. H. - 31 î. H.), astăzi
sătucul Altino în regiunea Veneției.
Castrum (latină/„fortăreață”)
= Tabără fortificată romană construită la graniță de-a lungul căilor de comunicație și în puncte strategice din provincii. Avea o formă pătrată, cu dimensiuni variabile și patru porți, în centru aflându-se clădirea comandantului (
praetorium). Zidul de piatră era dublat în exterior cu un șanț (
fossa), iar în interior cu un val de pământ (
agger), cele temporare din timpul campaniilor erau construite din pământ.
Limes (latină)
= Linie defensivă construită pe o frontieră naturală (
ripa), ai cărei soldați se numeau
ripenses, sau pe o frontieră artificială, ai cărei ostași se numeau
limitanei. Era alcătuit dintr-un val de pământ (
vallum), un șanț în fața valului, castre și castele (la distanțe de 5-10 km) și turnuri de observație (
burgi, turris), toate legate printr-un drum militar (
via). Zona din fața șanțului era defrișată, iar comunicațiile se făceau cu foc și fum.
Izvoare scrise
Altinum este menționat în
documentul administrativ roman Notitia Dignitatum (
Orientis, XL, 28) din sec. V, după divizarea definitivă a imperiului.
În varianta
Aλτίνα/
Altina, este amintită în lucrarea
De aedificiis/Despre construcții (IV, 7 și 11) a lui
Procopius din Caesareea Palestinei din prima jumătate a sec. VI.
Izvoare epigrafice
A fost găsită o
diplomă militară romană din bronz cu data
14 august 100.
Administrație
Inițial,
Altinum -Altina a făcut parte din provincia
provincia Moesia Inferior (Dobrogea și Bulgaria dintre Dunăre și Balcani), creată în
86 de
împăratul Domitianus (81-96) prin divizarea
provinciei Moesia, înființată în
46 de
împăratul Claudius (41-54).
Împăratul reformator Diocletianus (284-305) a transformat
Dobrogea în
provincia Scythia Minor, inclusă în
dioceza Thracia împreună cu
Moesia Secunda și alte provincii balcanice. Linia de demarcație între
Scythia Minor și
Moesia Secunda se oprea la
Dunăre între
Sacidava/Rasova și Altinum-Altina.
Armata
Conform
Repertoriului Arheologic al României, editat de
Institutul de Arheologic „V. Pârvan” București, au fost descoperite
două castre. Primul, întins pe o suprafață de
2 ha și înconjurat de un
val de pământ, se află pe coasta
dealului Maxinca,
pe malul Dunării, la 2,5 km de
com. Oltina. Al doilea, la marginea comunei, era garnizoana unității auxiliare de cavalerie
ala I Gallorum Flaviana.
Castrul Altinum-Altina făcea parte din
limes-ul
danubian, a cărui construcție a fost începută de
împăratul Vespasianus (69-79) și încheiată de
Traianus (98-117). Castrul Altinum-Altina era situat între cele de la
Durostorum/Silistra (Bulgaria) și
Sacidava/Rasova.
De asemenea, dincolo de Dunăre, la
Dichiseni, lângă Călărași, romanii au construit un
avanpost în lumea barbară.
Efectele pozitive ale acestui dispozitiv militar s-au văzut în timpul
dinastiei Antoninilor (96-192), epoca de apogeu a
Imperiului Roman, când
Dobrogea a beneficiat de
pax Romana/
pacea romană.
În
Notitia Dignitatum, Altinum apare ca bază a
flotei militare a provinciei Moesia Secunda/
milites nauclarii Altinenses, dar brațul Dunării s-a colmatat în timp.
Unități romane au fost cantonate aici și în sec. IV-V.
Procopius menționează
Altina printre fortificațiile de pe
Dunăre refăcute în cadrul marelui
program de construcții al
împăratului Iustinian I cel Mare (527-565) al Imperiului Roman de Răsărit/Bizantin.
Așezare
Așezarea civilă se află la 1,5 km de
com. Oltina, pe un grind înalt numit
Grădiștea Oltina. Așezarea dezvoltată lângă castru a fost localizată pe teritoriul
com. Oltina de
Radu Vulpe (1899-1982/Institutul de Arheolgoie „V. Pârvan”) în
1938 și de
Ion Barnea (1913-2004/Institutul de Arheologie „V. Pârvan” București) în
1967.
În schimb,
Mihai Irimia (1942-2011/Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța/Universitatea „Ovidius”) avea rezerve în 1968, bazându-se pe faptul că „
viitoarele descoperiri - mai ales cele epigrafice - vor atesta cu certitudine localizarea anticului Altinum - Altina la Oltina”.
Tot atunci,
M. Irimia avansa stabilea în
a doua jumătate a sec. VI încetarea locuirii la
Altinum, în contextul intensificării incursiunilor în provinciile balcanice ale
barbarilor avari și
slavi instalați la nord de Dunăre.
Comunicații
Altinum-Altina se afla pe unul din cele
3 drumuri imperiale din Dobrogea, determinate în 1906 și 1912 de
academicianul Vasile Pârvan (1882-1927), și anume cel care urma cursul
Dunării, trecând pe la
Durostorum/
Silistra (Bulgaria),
Sacidava/Rasova, Axiopolis/Cernavoda, Capidava, Carsium/Hârșova, Troesmis/Turcoaia, Arrubium/Măcin , Noviodunum/Isaccea și Aegyssus/Tulcea.
Economie
Altinum-Altina a avut și rol vamal și comercial așa cum arată
itinerariile,
stâlpii miliari și
stațiile de beneficiari consulari descoperite aici, precum și la
Sacidava,
Capidava și
Troesmis.
Cercetări arheologice
Săpăturile de suprafață și descoperirile întâmplătoare au scos la lumină o mare
tabără militară înconjurată de un val de pământ,
ziduri,
cărămizi,
ceramică romană, 3
cuptoare pentru ars cărămizi și țigle. Unul din
cuptoare a fost descoperit în
1964, în timpul unor excavări în grădina săteanului
Gh. Ciuciuleacă și a fost cercetat de
M. Irimia în 1967
. Fragmentele de vase, amforele și
opaițele găsite în cuptoare sunt databile în
sec. V-VI. Arheologul calcula în 1968, prin comparație cu cărămidăriile din Oltina, că unul din cuptoare putea arde simultan
1600 cărămizi antice cu dimensiunile
0,38m x 0,38 m x 0,06m.
La
Dinogeția-Garvăn (NV jud. Tulcea), începând cu 1950, au fost găsite
cărămizi ștampilate cu numele
împăratului Anastasius I (491-518) al Imperiului Roman de Răsărit/Bizantin și cu numele
Altina. Ștampila unei cărămizi descoperite în 1966, a fost descifrată de
Ion Barnea astfel: „
+PIUS INPE(ra)
TOR ANASTASIUS+” și „
AΛTINA”.
Bibliografie cronologică
VASILE PÂRVAN,
Salsovia, București, 1906, p. 19-24.
VASILE PÎRVAN,
Ulmetum, „Academia Română. Memoriile Secțiunii Istorice”, București, seria II, tom XXXIV, 1912, p. 576.
RADU VULPE,
Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucureşti, 1933, p. 162, 164-165, 303, 329, 333.
ION BARNEA,
Nouvelle contribution à l'
histoire de Dobroudja sous Anastase Ier, „Dacia. Revue d'archeologie et d'histoire ancienne”, Bucharest, n. s., XI, 1967, 355-356.
MIHAI IRIMIA,
Cuptoarele romano-bizantine de ars ceramică de la Oltina (Jud. Constanţa), „Pontice” (revistapontica.wordpress.com), Muzeul de Arheologie Constanța, I, 1968, 379-408.
UNION ACADEMIQUE INTERNATIONALE,
Tabula Imperii Romani, L 35, Bucarest, 1969.
DIONISIE PIPPIDI (coord.),
Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic - sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 30, 138-139, 373-374. (Altina-Altinum/Ion Barnea; castru/Cristian VLĂDESCU; limes/C. V.)
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU,
Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 93, 106, 117, 140. (cap. VII. Dobrogea sub dominație romană; cap. VIII. Sciția mică între sec. IV-VIII / A. R.)
Despre Marius Teja
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
Citeşte şi:
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Beroe
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: