Origini. Adrian Rădulescu (1932-2000/Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța) plasa, în 1998,
Axiopolis printre
toponimele antice latine care au ajuns în limba română prin traduceri: „
Axiopolis-Ashsaena = întunecat, apa neagră = Cernavoda”.
Polis în
greaca veche desemna
orașul-stat cu un teritoriu rural adiacent, caracteristic lumii grecești divizate.
Izvoare literare
Axiopolis a fost menționat în mai multe surse scrise din epoca imperială
romană. Prima a fost celebra lucrare
Geographia (III, 10, 1) a marelui
geograf grec Klaudios Ptolemaios/Ptolemeu (sec. II) din Alexandria/Egipt.
Apoi, cetatea apare în
Tabula Peutingeriana, o copie a din sec. XIII a unei hărți a drumurilor Imperiului Roman din sec. IV sau V, la rândul ei o copie a celei realizate de comandantul
Marcus Agrippa pentru împăratul
Augustus (30 î. H. – 14 d. H.).
O altă hartă a drumurilor romane în care apare Axiopolis este
Itinerarium Antonini Augusti, realizată probabil în timpul împăratului
Antoninus Pius (138-161). Un alt document oficial roman unde este menționată localitatea este
Notitia Dignitatum, referitor la organizarea adminsitrativă și datat la puțin timp după împărțirea definitivă a imperiului în 395 de către Teodosius I celor doi fii.
În sfârșit, istoricul
Procopius (sec. VI) din Caesareea/Palestina, prezintă cetatea în lucrarea
De aedificiis, privind marile proiecte arhitectonice ale împăratului
Iustinian I (527-565), în timpul căruia Imperiul Roman de Răsărit (ulterior Bizantin) a atins maxima întindere teritorială.
În lucrarea
Desfătarea omului, pe care
geograful arab Saraf al Idrisi a redactat-o în
1154 la Palermo/Sicilia, a fost identificat Axiopolis sub denumirea
Aniksuboli. El a folosit informații indirecte și a redat denumirile conform pronunției.
Cercetări arheologice
Primele săpături au fost întreprinse în
1895-1896 și
1899 de topograful
Pamfil Polonic, delegat de
Grigore Tocilescu, directorul Muzeului Național de Antichități. Cele
20 de fotografii realizate în cursul lucrărilor au fost publicate de G. Tocilescu în albumul
Cetatea Axiopolis.
În dreptul insulei dunărene
Hinog, la 3 km sud de podul de la
Cernavodă, se află ruinele a două fortărețe apropiate: una de epocă
romană, cealaltă de epocă
bizantină. Până în 1976 fuseseră descoperite
porțile de nord și sud ale cetății romane și
poarta de sud a celei bizantine, o
bazilică (clădire publică romană transformată în biserică) de cimitir, inscripții, fragmente de
sculpturi,
ceramică elenistică (sec. III-I î. H.), romană și feudală timpurie.
Comunicația dintre cele două porți se făcea printr-o stradă axială.
Una dintre inscripțiile din sec. IV-VII, când acestea nu mai au caracterul sculptural anterior, îi menționează pe
Gibastes și pe fiica sa
Anthusa. Situl arheologic, cu cetatea și necropola acesteia, este înregistrat din 2004 în
Lista Monumentelor Istorice (LMI)
a Ministerului Culturii cu
codul CT-I-s-A-02620. De asemenea, situl este înregistrat în
Repertoriul Arhelogic Național (RAN) al
Ministerului Culturii cu
codul 60785.03.
Rol militar
Cetatea a făcut parte din
Limes Scythicus, linia de fortificații romane ridicată pe malul dobrogean al Dunării după anul 46, când Dobrogea a fost inclusă de
împăratul Claudius (41-54) în nou înființata
provincie Moesia. Acest
limes a început să fie construit de
Vespasian (69-79), terminat de
Traian (98-117) și refăcut de
Diocletianus (284-305), care a constituit din Dobrogea
provincia Scythia Minor,
Anastasius (491-518) și
Iustinian. Linia de fortificații s-a prăbușit după marea invazie a
slavilor din 602, când aceștia au început cucerirea provinciilor sud-dunărene ale Imperiului Roman de Răsărit, urmați de
bulgari în 681.
Fortificația era apărată de
cohors I Commagenorum, unitate auxiliară recrutată din fostul regat armean Commagene, și de o
pedatura/jumătate a
legio II Herculea, formată din
cetățeni romani. Această legiune, înființată de
Diocletian, avea reședința la
Troesmis/Iglița și apăra zona
Axiopolis – Troesmis.
Orașul a fost
statio beneficiarii legati legio XI Claudiae. Cetatea dispunea și de un
port fluvial, probabil una din bazele flotei dunărene:
Classis Flavia Moesica. Recucerirea Dobrogei stăpânită de
bulgari de către
Imperiul Bizantin în
971 a fost urmată de organizarea
themei/provinciei Paristrion/Paradunavon. Ca urmare
, a fost refăcut
limes-ul dunărean, inclusiv
cetatea Axiopolis.
Din sec. X-XI datează 3
valuri defensive pe linia Cernavoda - Constanța. Al treilea, lung de 59 km, pornește de la sud de Axiopolis și atinge litoralul la 75 m de valul mic, care este cel mai simplu și mai vechi. Valul trei este construit din
pământ, pe a cărui creastă a fost ridicat
un zid de piatră înalt de 1,5 m, și este dublat spre nord de un
șanț de 2 m. A fost întărit cu
26 de castre/forturi, așezate la distanțe de 1-4 km
, piatra folosită fiind extrasă din zonă.
Economie
O inscripție latină ne informează că în oraș funcționa un colegiu/asociație de corăbieri,
nautae universi Danubii, al cărui sediu a și fost descoperit. Pe la Axiopolis trecea unul
drumurile imperiale din Dobrogea, determinate în 1906 și 1912 de
Vasile Pârvan, fondatorul școlii de arheologie românești. Este vorba de drumul care urma linia Dunării, legând
Durostorum (Silistra/Bulgaria),
Carsium (Hârșova/Constanța),
Arrubium (Măcin/Tulcea),
Noviodunum (Isaccea/Tulcea) și
Aegyssus (Tulcea). În inscripția de pe un
stâlp miliar (stâlpi din piatră așezați pe drumuri din milă în milă/cca 1500 m) găsit în comuna
Seimenii Mari (la nord de Cernavodă) și datând din anul 160, când guvernator al
Moesiei Inferior (divizarea provinciei data din anul 86) era
Iulius Statilius Severus, se precizează că drumul a fost reparat până la Axiopolis
.
Importantele descoperiri monetare de pe
limes, inclusiv la Axiopolis, acoperă perioada dintre domniile lui
Iustinian ș
Constantin IV Pogonantul (668-685). Acestea indică o intensă activitate economică și relații comerciale cu
capitala Constantinopol (Istanbul), într-o epocă marcată de începerea atacurilor ale
slavilor, avarilor și
bulgarilor, care vor duce în cele din urmă la pierderea controlului
Scythiei Minor de către imperiu și decăderea vieții urbane în regiune.
Cu toate acestea, au fost descoperite pe malul dobrogean al Dunării, inclusiv la Axiopolis, diverse
arme,
unelte casnice și
agricole, podoabe și obiecte de cult, bordeie, locuințe din piatră și lemn și ceramică datând din sec. VIII-X. Pe o piatră din Axiopolis, azi dispărută,
V. Pârvan a descifrat numele
Voislav, scris cu litere
grecești și
chirilice, și datat în sec. IX.
Religie
Inițial, într-o inscripție grecească din
bazilică, descoperită în 1947
, au fost descifrate numele
martirilor creștini Chiril, Chindeas și
Tasios/Dasios (Dionisie Pippidi și
Adrian Rădulescu) sau
Fastos/Dasiius (Alexandru Păunescu), iar ulterior și al lui
Euphrasin. Ei au fost uciși probabil înainte de legalizarea creștinismului prin
edictele din 311 (Serdica/Sofia) și
313 (Mediolanum/Milano) ale împăraților Galerius și, respectiv,
Constantin I cel Mare.
Osemintele lui
Dasios, născut la
Durostorum, au ajuns ulterior în orașul natal și de acolo în
orașul italian Ancona. Pe sarcofagul său este scris: „
Aici zace sfântul martir Dasios adus din Durostorum”.
În sec. VI Axiopolis a fost reședință episcopală. Documentul
Notitia Episcopatuum, referitor la organizarea bisericească în sec. IV-VII, menționează
Axiopolis printre cele 15
eparhii urbane din
Scythia Minor, al cărei scaun mitropolitan se afla la
Tomis. Totuși,
A. Rădulescu înclina să creadă (1998) că
episcopia Axiopolis era subordonată
mitropoliei Dorostolon/Durostorum.
Axiopolis astăzi
Acest nume este purtat de echipa de fotbal din Cernavodă, în Liga a III-a, în sezonul 2018-2019.
Bibliografie cronologică
GRIGORE TOCILESCU,
Festschrift O. Hirschfeld, Berlin, 1903, 354-359.
RAYMUND NETZHAMMER,
Die christlichen Altertumer der Dobrudscha, Bukarest, 1918.
RADU VULPE,
Histoire ancienne de la Dobroudja, București, 1938.
ION BARNEA, „Dacia”, serie nouă, București, I, 1957, p. 279-280.
ION BARNEA, „Studii și cercetări de istorie veche”, București, XI, 1960, p. 69-80.
RADU VULPE & ION BARNEA,
Din istoria Dobrogei. Romanii la Dunărea de Jos, București, 1968 (I. B.).
***,
Tabula Imperii Romani, L 35, 1969.
DIONISIE PIPPIDI (coord.),
Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 75-76, 374-375 (Axiopolis/Ion Barnea; Limes Scythicus/I.B.).
ANDREI ARICESCU,
Armata în Dobrogea romană, Ed. Militară, București, 1977.
RADU FLORESCU,
Limesul dunărean bizantin în vremea dinastiilor isauriană şi macedoneană, „Pontica”, XIX, Constanţa, 1986, p. 172.
CRISTIAN MATEI,
Consideraţii privind raportul dintre Classis Flavia Moesica şi fortificaţiile limesului roman de la Dunărea de Jos (sec. I-VI) ,,Pontica”, XXIV, Constanţa, 1991, p. 150.
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU,
Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 57, 87, 93, 106, 107, 116-118, 121, 122, 137, 142, 146, 148, 156, 159, 161, 163, 164, 166, 167, 172, 176, 183-185, 187 (cap. V, VII, VIII, IX, X/A. R.).
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIȚA & ALEXANDRU VULPE (coord.),
Istoria românilor, vol I: Istoria timpurilor îndepărtate, Ed. Academiei Române, București, 2001, p. 667.
ALEXANDRU PĂUNESCU,
Cetatea Axiopolis, Centrul de Informatică și Memorie Culturală București (
www.cimec.ro).
Despre Marius Teja
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
Citește și:
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Dionysopolis (galerie foto)
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: