Invitati

Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Axiopolis

Origini. Adrian Rădulescu (1932-2000/Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța) plasa, în 1998, Axiopolis printre toponimele antice latine care au ajuns în limba română prin traduceri: „Axiopolis-Ashsaena = întunecat, apa neagră = Cernavoda”. Polis în greaca veche desemna orașul-stat cu un teritoriu rural adiacent, caracteristic lumii grecești divizate.
 

 

Izvoare literare

 
Axiopolis a fost menționat în mai multe surse scrise din epoca imperială romană. Prima a fost celebra lucrare Geographia (III, 10, 1) a marelui geograf grec Klaudios Ptolemaios/Ptolemeu (sec. II) din Alexandria/Egipt.
 
Apoi, cetatea apare în Tabula Peutingeriana, o copie a din sec. XIII a unei hărți a drumurilor Imperiului Roman din sec. IV sau V, la rândul ei o copie a celei realizate de comandantul Marcus Agrippa pentru împăratul Augustus (30 î. H. – 14 d. H.).
 
O altă hartă a drumurilor romane în care apare Axiopolis este Itinerarium Antonini Augusti, realizată probabil în timpul împăratului Antoninus Pius (138-161). Un alt document oficial roman unde este menționată localitatea este Notitia Dignitatum, referitor la organizarea adminsitrativă și datat la puțin timp după împărțirea definitivă a imperiului în 395 de către Teodosius I celor doi fii.
 
În sfârșit, istoricul Procopius (sec. VI) din Caesareea/Palestina, prezintă cetatea în lucrarea De aedificiis, privind marile proiecte arhitectonice ale împăratului Iustinian I (527-565), în timpul căruia Imperiul Roman de Răsărit (ulterior Bizantin) a atins maxima întindere teritorială.
 
În lucrarea Desfătarea omului, pe care geograful arab Saraf al Idrisi a redactat-o în 1154 la Palermo/Sicilia, a fost identificat Axiopolis sub denumirea Aniksuboli. El a folosit informații indirecte și a redat denumirile conform pronunției.
 

Cercetări arheologice

 
Primele săpături au fost întreprinse în 1895-1896 și 1899 de topograful Pamfil Polonic, delegat de Grigore Tocilescu, directorul Muzeului Național de Antichități. Cele 20 de fotografii realizate în cursul lucrărilor au fost publicate de G. Tocilescu în albumul Cetatea Axiopolis.
 
În dreptul insulei dunărene Hinog, la 3 km sud de podul de la Cernavodă, se află ruinele a două fortărețe apropiate: una de epocă romană, cealaltă de epocă bizantină. Până în 1976 fuseseră descoperite porțile de nord și sud ale cetății romane și poarta de sud a celei bizantine, o bazilică (clădire publică romană transformată în biserică) de cimitir, inscripții, fragmente de sculpturi, ceramică elenistică (sec. III-I î. H.), romană și feudală timpurie.
Comunicația dintre cele două porți se făcea printr-o stradă axială.
 
Una dintre inscripțiile din sec. IV-VII, când acestea nu mai au caracterul sculptural anterior, îi menționează pe Gibastes și pe fiica sa Anthusa. Situl arheologic, cu cetatea și necropola acesteia, este înregistrat din 2004 în Lista Monumentelor Istorice (LMI) a Ministerului Culturii cu codul CT-I-s-A-02620. De asemenea, situl este înregistrat în Repertoriul Arhelogic Național (RAN) al Ministerului Culturii cu codul 60785.03.
 

Rol militar

 
Cetatea a făcut parte din Limes Scythicus, linia de fortificații romane ridicată pe malul dobrogean al Dunării după anul 46, când Dobrogea a fost inclusă de împăratul Claudius (41-54) în nou înființata provincie Moesia. Acest limes a început să fie construit de Vespasian (69-79), terminat de Traian (98-117) și refăcut de Diocletianus (284-305), care a constituit din Dobrogea provincia Scythia Minor, Anastasius (491-518) și Iustinian. Linia de fortificații s-a prăbușit după marea invazie a slavilor din 602, când aceștia au început cucerirea provinciilor sud-dunărene ale Imperiului Roman de Răsărit, urmați de bulgari în 681.
 
Fortificația era apărată de cohors I Commagenorum, unitate auxiliară recrutată din fostul regat armean Commagene, și de o pedatura/jumătate a legio II Herculea, formată din cetățeni romani. Această legiune, înființată de Diocletian, avea reședința la Troesmis/Iglița și apăra zona Axiopolis – Troesmis.
 
Orașul a fost statio beneficiarii legati legio XI Claudiae. Cetatea dispunea și de un port fluvial, probabil una din bazele flotei dunărene: Classis Flavia Moesica. Recucerirea Dobrogei stăpânită de bulgari de către Imperiul Bizantin în 971 a fost urmată de organizarea themei/provinciei Paristrion/Paradunavon. Ca urmare, a fost refăcut limes-ul dunărean, inclusiv cetatea Axiopolis.
 
Din sec. X-XI datează 3 valuri defensive pe linia Cernavoda - Constanța. Al treilea, lung de 59 km, pornește de la sud de Axiopolis și atinge litoralul la 75 m de valul mic, care este cel mai simplu și mai vechi. Valul trei este construit din pământ, pe a cărui creastă a fost ridicat un zid de piatră înalt de 1,5 m, și este dublat spre nord de un șanț de 2 m. A fost întărit cu 26 de castre/forturi, așezate la distanțe de 1-4 km, piatra folosită fiind extrasă din zonă.
 

Economie

 
O inscripție latină ne informează că în oraș funcționa un colegiu/asociație de corăbieri, nautae universi Danubii, al cărui sediu a și fost descoperit. Pe la Axiopolis trecea unul drumurile imperiale din Dobrogea, determinate în 1906 și 1912 de Vasile Pârvan, fondatorul școlii de arheologie românești. Este vorba de drumul care urma linia Dunării, legând Durostorum (Silistra/Bulgaria), Carsium (Hârșova/Constanța), Arrubium (Măcin/Tulcea), Noviodunum (Isaccea/Tulcea) și Aegyssus (Tulcea). În inscripția de pe un stâlp miliar (stâlpi din piatră așezați pe drumuri din milă în milă/cca 1500 m) găsit în comuna Seimenii Mari (la nord de Cernavodă) și datând din anul 160, când guvernator al Moesiei Inferior (divizarea provinciei data din anul 86) era Iulius Statilius Severus, se precizează că drumul a fost reparat până la Axiopolis.
 
Importantele descoperiri monetare de pe limes, inclusiv la Axiopolis, acoperă perioada dintre domniile lui Iustinian ș Constantin IV Pogonantul (668-685). Acestea indică o intensă activitate economică și relații comerciale cu capitala Constantinopol (Istanbul), într-o epocă marcată de începerea atacurilor ale slavilor, avarilor și bulgarilor, care vor duce în cele din urmă la pierderea controlului Scythiei Minor de către imperiu și decăderea vieții urbane în regiune.
Cu toate acestea, au fost descoperite pe malul dobrogean al Dunării, inclusiv la Axiopolis, diverse arme, unelte casnice și agricole, podoabe și obiecte de cult, bordeie, locuințe din piatră și lemn și ceramică datând din sec. VIII-X. Pe o piatră din Axiopolis, azi dispărută, V. Pârvan a descifrat numele Voislav, scris cu litere grecești și chirilice, și datat în sec. IX.
 

Religie

 
Inițial, într-o inscripție grecească din bazilică, descoperită în 1947, au fost descifrate numele martirilor creștini Chiril, Chindeas și Tasios/Dasios (Dionisie Pippidi și Adrian Rădulescu) sau Fastos/Dasiius (Alexandru Păunescu), iar ulterior și al lui Euphrasin. Ei au fost uciși probabil înainte de legalizarea creștinismului prin edictele din 311 (Serdica/Sofia) și 313 (Mediolanum/Milano) ale împăraților Galerius și, respectiv, Constantin I cel Mare.
 
Osemintele lui Dasios, născut la Durostorum, au ajuns ulterior în orașul natal și de acolo în orașul italian Ancona. Pe sarcofagul său este scris: „Aici zace sfântul martir Dasios adus din Durostorum”.
 
În sec. VI Axiopolis a fost reședință episcopală. Documentul Notitia Episcopatuum, referitor la organizarea bisericească în sec. IV-VII, menționează Axiopolis printre cele 15 eparhii urbane din Scythia Minor, al cărei scaun mitropolitan se afla la Tomis. Totuși, A. Rădulescu înclina să creadă (1998) că episcopia Axiopolis era subordonată mitropoliei Dorostolon/Durostorum.
 
Axiopolis astăzi
 
Acest nume este purtat de echipa de fotbal din Cernavodă, în Liga a III-a, în sezonul 2018-2019.
 
 
Bibliografie cronologică
 
GRIGORE TOCILESCU, Festschrift O. Hirschfeld, Berlin, 1903, 354-359.
RAYMUND NETZHAMMER, Die christlichen Altertumer der Dobrudscha, Bukarest, 1918.
RADU VULPE, Histoire ancienne de la Dobroudja, București, 1938.
ION BARNEA, „Dacia”, serie nouă, București, I, 1957, p. 279-280.
ION BARNEA, „Studii și cercetări de istorie veche”, București, XI, 1960, p. 69-80.
RADU VULPE & ION BARNEA, Din istoria Dobrogei. Romanii la Dunărea de Jos, București, 1968 (I. B.).
***, Tabula Imperii Romani, L 35, 1969.
DIONISIE PIPPIDI (coord.), Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 75-76, 374-375 (Axiopolis/Ion Barnea; Limes Scythicus/I.B.).
ANDREI ARICESCU, Armata în Dobrogea romană, Ed. Militară, București, 1977.
RADU FLORESCU, Limesul dunărean bizantin în vremea dinastiilor isauriană şi macedoneană, „Pontica”, XIX, Constanţa, 1986, p. 172. 
CRISTIAN MATEI, Consideraţii privind raportul dintre Classis Flavia Moesica şi fortificaţiile limesului roman de la Dunărea de Jos (sec. I-VI) ,,Pontica”, XXIV, Constanţa, 1991, p. 150. 
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 57, 87, 93, 106, 107, 116-118, 121, 122, 137, 142, 146, 148, 156, 159, 161, 163, 164, 166, 167, 172, 176, 183-185, 187 (cap. V, VII, VIII, IX, X/A. R.).
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIȚA & ALEXANDRU VULPE (coord.), Istoria românilor, vol I: Istoria timpurilor îndepărtate, Ed. Academiei Române, București, 2001, p. 667.
ALEXANDRU PĂUNESCU, Cetatea Axiopolis, Centrul de Informatică și Memorie Culturală București (www.cimec.ro).
 
Despre Marius Teja  
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
 
Citește și: 
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
 
Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Dionysopolis (galerie foto)
 
 

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

#DobrogeaDigitală Primiţi cu colinda de-acum mai bine de un secol?

07 Dec 2019 1348

Istoria Dobrogei - Bibliografie Simonides (556 î. H. - 468 î. H.) - „Epigrame“

05 Dec 2019 528

#DobrogeaDigitală „Meridianul Phoenix. Jurnal de călătorie“ - Simion Tavitian, o nouă carte în Biblioteca Digitală ZIUA de Constanţa

02 Dec 2019 1572

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Babadagul e socotit ca cea mai frumoasă localitate din Dobrogea“

30 Nov 2019 492

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Românul s-a înfipt adânc în Dobrogea - aci, e în patria lui“

29 Nov 2019 656

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Vizita familiei regale la Tulcea - „zile cari vor rămîne neşterse din inemele dobrogenilor“

28 Nov 2019 1299

Istoria Dobrogei - Bibliografie Arktinos (sec. VII î. H.) - „Etiopia“

28 Nov 2019 1191

Enache Puiu - erudit exeget şi dascăl prin vocaţie

27 Nov 2019 116

Gheorghe Dumitraşcu - istoric, om politic şi profesor

27 Nov 2019 185

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ Ioan N. Roman, despre drepturile cetățenești ale dobrogenilor, la începutul secolului XX

27 Nov 2019 1000

ZIUA de Constanţa, partener cultural al Colegiului Militar „Al. I. Cuza“ Au sărbătorit Dobrogea prin cântec, joc şi evocări literar-istorice (galerie foto)

27 Nov 2019 1487

#DobrogeaDigitală „Mărturii de epocă privind istoria Dobrogei (1878-1947)“ „Soluţiunea ce se impune e aceasta - Întărirea elementului românesc şi îndrumarea Dobrogei pe calea propăşirei“

25 Nov 2019 815

#sărbătoreşteDobrogea141 Pericle Martinescu, „un creator capabil să treacă dincolo de erudiţie şi inteligenţă şi să îşi atragă cititorul într-un experiment cultural“

23 Nov 2019 1394

#sărbătoreșteDobrogea141 Nepoții unchiului Cociu... (document)

22 Nov 2019 1155

Istoria Dobrogei - Bibliografie Hesiodos (sec. VIII-VII î. H.) - „Teogonia“

21 Nov 2019 1713