Beroe/com. Ostrov/jud. Tulcea a fost o
așezare romană dezvoltată în jurul unui castru de pe limes-ul fluviului
Danubius/Dunărea.
Terminologie
Castrum (latină/„fortăreață”)
= Tabără fortificată romană construită la graniță de-a lungul căilor de comunicație și în puncte strategice din provincii. Avea o formă pătrată, cu dimensiuni variabile și patru porți, în centru aflându-se clădirea comandantului (
praetorium). Zidul de piatră era dublat în exterior cu un șanț (
fossa), iar în interior cu un val de pământ (
agger), cele temporare din timpul campaniilor erau construite din pământ.
Limes (latină)
= Linie defensivă construită pe o frontieră naturală (
ripa), ai cărei soldați se numeau
ripenses, sau pe o frontieră artificială, ai cărei ostași se numeau
limitanei. Era alcătuit dintr-un val de pământ (
vallum), un șanț în fața valului, castre și castele (la distanțe de 5-10 km) și turnuri de observație (
burgi, turris), toate legate printr-un drum militar (
via). Zona din fața șanțului era defrișată, iar comunicațiile se făceau cu foc și fum.
Armată
Castrul a fost construit pe un promontoriu, în
punctul Piatra Frecăței, aflat la 3 km sud de comuna Ostrov.
Cetatea de la
Beroe era situată între cele de la
Carsium/Hârșova și
Troesmis/Turcoaia .
Fortificația aparținea
provinciei Moesia Inferior (Dobrogea și Bulgaria dintre Dunăre și Balcani), rezultată în anul
86 din divizarea
provinciei Moesia de către
împăratul Domitianus, ca reacție la marele atac al dacilor lui Decebal. După reformele
împăratului Diocletianus (284-305), Beroe a fost apărat de o unitate de cavalerie:
cuneus equitum stablesianorum.
Așezare
În marea așezare civilă de lângă cimitir, săpăturile arheologice au dus la găsirea unor vestigii din de
epocă bizantină (
sec. X-XI) deasupra unor urme de
epocă romană (sec. II-III) și
romano-bizantină (sec. IV-VII). Cea mai veche descoperire este
o placă votivă din marmură dedicată lui
Dionyssos, zeul vinului, și datată la mijlocul sec. II, având inscripția: „
Ex voto Ulpius /
Maximus posuit / (de
)dit”.
Descoperirile arheologice dobrogene l-au determinat pe
Adrian Rădulescu (1932-2000/Muzeul de istorie națională și arheologie Constanța) să tragă concluzia în 1998 că în epoca romano-bizantină, viața urbană va decade la
Beroe, ca și pe linia
limes-ului în general. Ultima monedă descoperită datează din timpul domniei lui
Phocas (602-610), împărat al
Imperiului Roman de Răsărit/Bizantin. În teritoriul cetăți au mai fost descoperite până în
2001 mai multe
așezări rurale romane,
villa rust icae și
necropole tumulare.
Religie
Beroe a fost
reședință episcopală în
sec. VI.
Săpăturile lui
Aurelian Petre din
1958-1976 au dus la descoperirea a
1139 morminte de înhumație. Cercetătorul a avansat ipoteza că necropola a funcționat fără întrerupere din
sec. II până în sec. XII. În 2008,
Gh. Mănucu-Adameșteanu (Muzeul Municipiului București) considera că „
este dificil să se pronunțe” asupra cronologiei susținută de predecesorul său, deoarece fuseseră publicate „
sumar” cele doar câteva
podoabe și
crucea relicvar datate în sec. X-XII. De asemenea, a fost găsită o
bazilică paleocreștină (sec. IV-VI). Edific iul de cult a fost din nou cercetate în
1998 de
Carl von der Lohe (Munchen), dar în 2009 nu fuseseră încă publicate.
Arheologie
Prima localizare a fortificației a fost făcută în
1898 de către inginerul topograf
Pamfil Polonic, care susținea că zidul de incintă trapezoidal era vizibil.
În
1911, Constantin Moisil (1876-1958), fondatorul școlii româneștiu de numismatică, arăta că „
fundațiile cetății au forma unui octogon regulat cu având un perimetru de aproximativ 150 m”. Primele săpături în cetate au fost efectuate în
1970-1973 de
Alexandru Barnea (1944-/Institutul de Arheologie „V. Pârvan” București) și
Dumitru Vâlceanu. Conform rezultatelor cercetării, nepublicate, fortificația ar fi fost restaurată de
împăratul bizantin Ioan Tzmikes (969-976), după ce a recucerit de la
primul stat bulgar (681-1018) regiunea
Dunării de Jos, unde a organizat
thema/provincia Paradunavon/Paristrion.
Cercetările au fost reluate de
Dorel Paraschiv (Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea) în
1998-2002, când au fost descoperite
monede,
fragmente ceramice și
cruci relicvar din bronz decorate sau gravate de tip
bizantin.
Gh. Mănucu-Adameșteanu considera că sfârșitul locuirii începute în
sec. XI ar fi fost cauzat de
atacul „sciților” (probabil cumanii) din
1122, când au fost distruse și așezările de la
Dinogeția-Garvăn și
Păcuiul lui Soare.
Cetatea bizantină este înregistrat cu
codul 160396.01 în
Repertoriul Arheologic Național (ran.cimec.ro) al
Ministerului Culturii.
Numele Beroe azi
Numele așezării antice a fost preluat modificat de
un vechi braț al Dunării:
Băroi.
Bibliografie cronologică
J. WEISS,
Die Dobrudscha im Alternum. Historische landschaftskunde, Sarajevo, 1911, 48.
CONSTANTIN MOISIL,
Cetatea „Biroe”, , „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, Editura Administrației Casei Bisericii, Tipografia J. Gobl București, IV, 1911, 45-46.
AURELIAN PETRE,
Săpăturile de la Piatra Frecăței, „Materiale și Cercetări de Arheologie”, București, VIII, 1962, 565-589.
RADU VULPE & ION BARNEA,
Din istoria Dobrogei. Romanii la Dunărea de Jos, Ed. Academiei RSR/Bibliotheca Historica Romaniae: Monographies 4, București, 1968, 371-373, 445 (I. B.)
DIONISIE PIPPIDI (coord.),
Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 90, 138-139, 173-175; 368-370, 373-374, (Beroe/ Emilia DORUȚIU-BOILĂ; castru/Cristian VLĂDESCU; limes/C. V.)
EMILIA DORUȚIU-BOILĂ,
Inscripțiile din Scythia Minor. volumul 5: Capidava, Troesmis, Noviodunum, Ed. Academiei RSR, București, 1980.
RADU FLORESCU,
Limesul dunărean bizantin în vremea dinastiilor isauriană şi macedoneană, „Pontica” (revistapontica.wordpress.com), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, XIX, 1986, 171-177.
AURELIAN PETRE,
La romanite en Scythie Mineure (IIe-VIIe siecles de notre ere). Recherches archeologiques, „Bulletin ASSOCIATION INTERNATIONALE d ETUDES du SUD-EST EUROPEEN”, 17-18, p. 5-171.
CRISTIAN MATEI,
Consideraţii privind raportul dintre Classis Flavia Moesica şi fortificaţiile limesului roman de la Dunărea de Jos (sec. I-VI) ,,Pontica” (website), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, XXIV, 1991, 143-158.
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU,
Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, 93, 163, 166. (cap. VII-VIII/A. R.)
MARIA BĂRBULESCU,
Viața rurală în Dobrogea romană (sec. I-III p. Chr.), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța/Bibliotheca Tomitana III, 2001, p. 96-98.
GH. MĂNUCU-ADAMEȘTEANU & AUREL STĂNICĂ & INGRID POLL,
Cruci relicvar descoperite la Ostrov-Beroe, județul Tulcea, „Peuce” (http://revistapeuce.icemtl.ro), Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, s. n., VI, 2008, 305-323.
GEORGE NUȚU & DOREl PARASCHIV, Descoperiri romane în nivelurile medievale de la Beroe, Pontica” (revistapontica.wordpress.com), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, XLII, 2009, 177-192.
GH. MĂNUCU-ADAMEȘTEANU,
Contribuții la cunoașterea locuirii medio-bizantine de la Beroe-Piatra Frecăței (sec. X-XII), „Studii și cercetări de istorie veche și arheologie” (www.scivajournal.ro), Institutul de Arheologie „V. Pârvan” București, LXI, 2010, 1-2, 87-115.
Despre Marius Teja
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
Citeşte şi:
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Sacidava
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: