Durostorum/Silistra (Dobrogea) a fost o
localitate romană dezvoltată în jurul unui castru construit în cadrul limes-ul fluviului
Danubius/Dunărea.
Terminologie
Castrum (latină/„fortăreață”)
= Tabără fortificată romană construită la graniță de-a lungul căilor de comunicație și în puncte strategice din provincii. Avea o formă pătrată, cu dimensiuni variabile și patru porți, în centru aflându-se clădirea comandantului (
praetorium). Zidul de piatră era dublat în exterior cu un șanț (
fossa), iar în interior cu un val de pământ (
agger), cele temporare din timpul campaniilor erau construite din pământ.
Cohors (latină/„cohortă”) = 1.Subunitate tactică a legiunii, care era compusă din 10 cohorte. 2.Unitate
auxiliară de infanterie formată din provinciali fără cetățenie romană, înarmați conform tradiției. Cohortele de 500 de soldați (
quingenariae) erau comandate de un
praefectus, iar cele de 1000 de ostași (
miliariae) de un
tribunus. 3.Cohortele pretoriene, în număr de 10 a câte 500 de militari, constituiau garda imperială, fiind recrutate din Italia.
legio (latină/„legiune, armată) = Unitate militară tactică și strategică formată din cetățeni romani, care, după un serviciu de 20-25 de ani, primeau recompense financiare și funciare, formând colonii de veterani. Împăratul Augustus (30 î. H. – 14 d. H.) a stabilit numărul lor la 28, iar Septimius Severus (193-211) a crescut numărul lor la 30. Până în sec. II era alcătuită din 5600 de soldați, organizați în 10 cohorte împărțite în 6 centurii de câte 80 de oameni. Hadrianus (117-138) a crescut numărul infanteriștilor la 6800 și a adăugat 726 de călăreți. În epoca imperiului era condusă de un
legatus augusti de rang senatorial.
Limes (latină)
= Linie defensivă construită pe o frontieră naturală (
ripa), ai cărei soldați se numeau
ripenses, sau pe o frontieră artificială, ai cărei ostași se numeau
limitanei. Era alcătuit dintr-un val de pământ (
vallum), un șanț în fața valului, castre și castele (la distanțe de 5-10 km) și turnuri de observație (
burgi, turris), toate legate printr-un drum militar (
via). Zona din fața șanțului era defrișată, iar comunicațiile se făceau cu foc și fum.
Preliminarii
Marele arheolog
Alexandru Vulpe (1931-2016/Institutul de Arheologie „V. Pârvan” București), considera (2001) că numele
Durostorum, Arrubium/Măcin și
Noviodunum/Isaccea sunt „
indiscutabil celtice”. Dar originea lor era legată „
nesigur” de
regatul Tylis, înființat în
sec. III î. H. în
Balcani de un grup al
celților care migrau din
Europa Centrală spre
Asia Mică/Turcia asiatică.
Izvoare scrise
Localitatea romană este menționată în diverse versiuni în sursele literare antice. Varianta
Dourostoron apare în lucrarea
Geographia (III, 105) a geografului grec
Klaudios Ptolemaios/
Claudius Ptolemeus/
Ptolemeu din Alexandria/Egipt (sec. II). Versiunea
Durostero este prezentă în
documentul cartografic roman Tabula Peutengiriana (VIII, 2).
Numele
Dorostoro este menționat în
documentul cartografic roman Itinerarium Antonini Augusti (223, 4).
Denumirea
Durostoro apare în
documentul administrativ roman Notitia Dignitatum (
Orientes, XL, 26, 33), posterior împărțirii definitive a statului în 395 în
Imperiul Roman de Răsărit/Bizantin (
Orientes) și de Apus.
Administrație
Localitatea făcea parte din
provincia Moesia Inferior (Dobrogea și Bulgaria dintre Dunăre și Balcani), creată în
86 de
împăratul Domitianus Flavius prin divizarea
provinciei Moesia. Această unitate administrativă fusese întemeiată în
46 de
împăratul Claudius, în urma desființării regatului
clientelar/vasal al
tracilor odrisi.
Armata
Castrul de la Durostorum a fost ridicat în cadrul
limes-ului
Danubian/Scythic, a cărui construcție a fost începută de
împăratul Vespasianus Flavius (69-79) și încheiată de
împăratul Traianus (98-117). După anul 70, în timpul dinastiei Flaviilor (69-96), aici a fost instalată unitatea auxiliară de infanterie
cohors II Flavia Brittonum (britoni – celți din Britania).
În urma sângeroasei victorii de la Adamclisi împotriva dacilor și sarmaților din 101,
Traianus a transferat aici
Legio XI Claudia în 105-106. Această legiune supraveghea și
Muntenia, iar după mutarea în
Dacia în
167 a
Legio V Macedonica de la
Troesmis, detașamente ale sale au preluat și sectorul
gurilor Danubiului/Dunării. Marea unitate a fost cantonată în localitate până la sfârșitul dominației romane, cauzată de
marea invazie slavă din 602 și cea
bulgară din 681.
Veterani ai Legio XI Claudia s-au așezat și la
Tropaeum Traiani, Noviodunum și în
colonia greacă Histria/Istria.
Limes-ul a fost refăcut de marele
împărat reformator Diocletianus (284-305), care a vizitat regiunea în
294 și
303, așa cum arată unele inscripții de la
Durostorum și
Transmarisca/Turtucaia (Bulgaria), confirmate de istoricul
grec Zosimos (sf. sec. V-înc. sec. VI) în
Istoria nouă II, 34).
Din localitate era originar
generalul Flavius Aetius (390-454), supranumit „
ultimul dintre romani”, cel care l-a învins pe marele
rege hun Atilla (395-453) în sângeroasa bătălie decisivă de la
Câmpiile Catalaunice/Troyes (Franța) din
451.
Așezarea civilă
În jurul castrului, în timpul
împăratului Hadrianus (117-138), s-a dezvoltat o așezare civilă, locuită de negustori, meșteșugari și veterani și denumită
canabae Aeliae leg. XI Claudiae, situație asemănătoare cu cea de la
Troesmis/Turcoaia și
Capidava.
În
169, împăratul Marcus Aurelius (161-180) a ridicat așezarea la
rangul de municipiu cu numele
municipium Aurelium Durostorum, titlu primit și de
Troesmis,
Noviodunum și
Tropaeum Traiani/Adamclisi. În timpul
dinastiei Anatoninilor (96-192), localitatea, ca și întreaga provincie, se va bucura de
pax romana, perturbată doar de marea expediție a
costobocilor (Carpații nordici) din
170, când aceștia au ajuns până în Grecia centrală.
Dar în timpul
crizei imperiului din sec. III, localitatea a fost puternic afectată de incursiunile repetate ale
barbarilor din
Dacia liberă și nordul
Pontului Euxin/Marea Neagră:
carpi și
goți (germani
).
În ce-i privește pe carpi, o
inscripție latină descoperită aici îi mulțumește
împăratului Aurelianus (270-275) pentru victoria împotriva
acestora, undeva între
Carsium/Hârșova și
Sucidava, succes pentru care
Senatul îi acordase titlul
Carpicus Maximus: „
quot imperator Aurelianus vicit reginam Zenobiam invisosque tyrannos et Carpos... inter Carsium et Sucidavam delevit.”
Economie
În localitate a funcționat un important
post vamal.
La
Durostorum, ca și la
Capidava,
Axiopolis/Cernavoda și
Noviodunum, au fost descoperite numeroase
monede care acoperă perioada dintre domniile lui
Iustinian I (527-565) și
Constantin IV (668-685), împărați ai
Imperiului Roman de Răsărit/Bizantin.
Comunicații
La
Durostorum începea unul din cele
3 drumuri imperiale din Dobrogea, determinate în 1906 și 1912 de
academicianul Vasile Pârvan (1882-1927), și anume cel care urma cursul
Dunării, trecând pe la
Altinum/Oltina,
Sacidava/Rasova,
Axiopolis/Cernavoda, Capidava,
Carsium/Hârșova,
Troesmis, Arrubium, Noviodunum, Aegyssus/Tulcea și Salsovia/Mahmudia. Un alt drum important lega localitatea de
colonia greacă Tomis/Constanța , trecând pe la
Tropaeum Traiani.
Religie
O inscripție de pe un
altar păgân face referire la vechiul
Cavaler Trac adoptat de coloniști ca
zeu chtonian (subpământean) sub numele
Hero: „
Heroni Suregati eidemque Praehibendi”. Marele arheolog dobrogean
Adrian Rădulescu (1932-2000/Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța)
considera (1998) că Suregati era unul din numeroasele epitete al lui
Hero: Domnus,
Dosaenos,
Invictus,
Katoikodios,
Manimazos,
Manibazos etc. De altfel,
un grup de ofițeri din Durostorum au înființat o
asociație religioasă dedicată Cavalerului Trac:
Hero Surgetes idemque Baehibeus.
O altă
inscripție latină păgână îi menționează
perechea zeilor subpământeni romani Pluto și Proserpina: „
Pluto Sanctus et Domna Proserpina”. În teritoriul rural, ca și în cel al
Noviodunumului, au fost construit
temple pentru
perechea zeilor supremi ai romanilor,
Jupiter Optimus Maximus și
Junona Regina, al căror cult a fost răspândit de
soldați.
Aici au trăit
martirii creștini Dasius și
Aemilianus.
Dasius a fost executat la Axiopolis în
303, în timpul
persecuțiilor împăratului Diocletianus, iar rămășițele sale au fost duse la
Ancona (Italia), după ce au fost îngropate un timp în localitatea natală. Pe
sarcofagul său a fost inscripționată
propoziția: „
Aici zace sfântul martir Dasios adus de la Durostorum”.
Aemilianus era un militar, fiu de praefectus, și a fost executat (363) în timpul
împăratului Iulian Apostatul (361-363), care a abandonat religia creștină (apostazie). În jurul anului
380 este menționat
episcopul Auxentius, discipol al
episcopului got Ulfila și adept al ereziei lui Arian, condamnată de primul
Conciliu Ecumenic de la Niceea/Iznik (Turcia asiatică
) din 325. În jurul anului
600,
episcopul Dulcissimus a fost obligat să se retragă la
Odessos/Varna, în fața atacului
slavo-avar.
Cercetări arheologice
În urma săpăturilor arheologice au fost descoperite
ziduri, cărămizi, ștampile, inscripții latine, statui, sarcofage, un cavou cu picturi murale (sec. IV).
În unele
morminte au fost găsite numeroase
bijuterii și
piese din bronz din
sec. I-III, ca și la
Tomis,
Capidava și
colonia greacă Callatis/Mangalia. Interesante sunt
coifurile militare ornamentate prin turnare. În
teritoriul rural al localității au fost descoperite
portrete ale împăraților Caracalla (211-217), Gordian III (238-244) și
Aurelianus, toate fiind realizate în urma unor comenzi militare.
Bibliografie cronologică
BERLIN-BRANDENBURGISCHE AKADEMIE DER WISSENSCHAFTEN,
Corpus Inscriptionum Latinarum, Berlin, III/1873 (T. Momsen), 12456.
VASILE PÂRVAN,
Municipium Aurelium Durostorum, „Rivista di filologia e d'Istruzione classica”, Torino, nuova serie, Anno II, fasc. III, 1924, 35 p.
ION BARNEA,
Quelques considerations sur les inscriptions chretiennes de la Scythie Mineure, „Dacia. Revue d archeologie et d histoire ancienne”, nouvelle serie, Bucarest, I, 1957, 279-280.
VELIZAR VELKOV,
Durostorum-Drastar-Silistra. Kurze historische Bemerkungen, „Antike und Mittelalter in Bulgarien”, Berlin, 1960, 204-218.
UNION ACADEMIQUE INTERNATIONALE,
Tabula Imperii Romani, L 35, București, 1969.
RADU VULPE & ION BARNEA,
Din istoria Dobrogei. Romanii la Dunărea de Jos, București, 1968.
VASILE CULICĂ,
Cărămizi, ţigle şi olane cu ştampila legiunii a XI-a Claudia găsite în Canabae Aeliae, „
Pontica” (revistapontica.wordpress.com), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, III, 1970, 365-377.
GH. POENARU-BORDEA,
Monede de bronz bizantine din sec. V-VII în Dobrogea, „Buletinul Monumentelor Istorice”, București, XL, 1971, 3, 51-57.
DIONISIE PIPPIDI (coord.),
Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 137, 138-139, 252-253, 368-370, 373-374. (castru/Cristian VLĂDESCU; cohors/C. V.; Durostorum(Dorostolon)/Ion BARNEA; legio/Emilia DORUȚIU-BOILĂ & D. T.; limes/C. V)
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU,
Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 87, 91, 92, 93, 94, 100, 102, 105, 107, 108, 111, 117, 130, 133, 134, 135, 136, 137, 143, 148, 152, 156, 158-159 (cap. VII. Dobrogea sub dominație romană; cap. VIII. Sciția mică între sec. IV-VIII / A. R.)
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIȚA & ALEXANDRU VULPE (coord.),
Istoria românilor, vol I:
Istoria timpurilor îndepărtate, Ed. Academiei Române, București, 2001, 464, 667. (II.V.1.a. Traci și macedoneni la Dunărea de Jos./A. V.; II.IX.a. Politica romană la Dunărea de Jos/Adrian RĂDULESCU)
Despre Marius Teja
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
Citeşte şi:
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Halmyris
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: