Halmyris/Murighiol (jud. Tulcea) a fost o
localitate romană dezvoltată pe locul unei așezări din epoca fierului (sec. V-I î. H.) situată la vărsarea în Pontus Euxinus/Marea Neagră a brațului Sf. Gheorghe al fluviului
Danubius/Dunărea, pe malul actualului lac Razelm.
Izvoare scrise
Halmyris este menționat ca nume al
lacului Razelm de
savantul roman Plinius Maior /cel Bătrân (23-79) și în
horotesia lui
Laberius Maximus. În celebra sa lucrare
Naturalis Historia (IV, 79),
Plinius arată că „
primum ostium Peuces ...: ex eodem alueo et super Histropolim lacus gignitur LXIII pedes ambitu, Halmyrim uocant”.
În inscripția histriană referitoare la
decretul delimitării teritoriului coloniei grecești Histria/Istria, emis la
25 octombrie 100 de către
guvernatorul Moesiei Inferior, Laberius Maximus, se spune: „
Fines Histrianorum hos esse con[stitui] [Pe]
ucem laccum Halmyridem a dom[inio] ...
Argamensium, inde iugo summo [... ad co]
nfluentes riorum Picusculi et Ga[brani ... ]”.
Cercetări arheologice
Situl arheologic, cu o suprafață de
0,7 ha, se află la 2,5 km E de
com. Murighiol și 3 km de
satul Dunavățul de Jos. Săpăturile arheologice au început cu
sondaje pentru stabilirea
stratigrafiei în
1981-1983 și
1985-1986 și au fost continuate cu
săpături de suprafață pe un sfert din aria așezării în
1986-1987. În 2017, în SUA a fost înființată
Bridging Frontiers Inc., o asociație non-profit al cărei scop este aprofundarea cercetării sitului arheologic (
www.halmyris.org).
Conducerea fundației este formată din președintele
Emily Hanskam (SUA/Universitatea Durham din Marea Britanie) și vicepreședintele
John Karavas (Grecia/absolvent al universităților Durham și Oxford/ International Center for Hellenic and Mediterranean Studies Athens).
Echipa de cercetare este condusă de J. Karavas și
prof. Mihail Zahariade (Institutul de Arheologie „V. Pârvan” București). Conducerea executivă (de teren) este asigurată de: E. Hanscam - site manager,
Jonathan Quiery (Universitatea Durham),
Matthew Previto (Universitatea Brandeis),
Robert Caudill (Universitatea Brandeis),
Nathaniel Durant (Universitatea Durham),
Katherine Livingston (Universitatea Toronto/Canada, Universitatea Vermont/SUA), conservator-muzeolog
Heather Beeton (Universitatea Durham, Universitatea Edinburgh),
Michael Ng (Universitatea Seattle/SUA) și fotograf
Pat Lowinger (Universitatea Leicester).
Din echipă fac parte:
dr. Cristina Alexandrescu (I. A. „V. P.” București),
dr. Ioana Crețulescu (Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea),
dr. Traian Dvorski (I. A. „V. P.” București),
dr. Alexandru Madgearu (Institutul de Studii de Apărare ș Istorie Militară București),
Lucian Mureșan (ICEM Tulcea) și
dr. George Nuțu (ICEM Tulcea). Au mai participat la proiect:
prof. Alexandru Suceveanu (I. A. „V. P.” București),
prof. Cristian Olariu (Universitatea București),
dr. Florin Topoleanu (ICEM Tulcea) și
Myrna Phelps - site manager.
Situl arheologic este înregistrat cu
codul 160957.02 în
Repertoriul Arheologic Național al
Ministerului Culturii (
ran.cimec.ro). Situl arheologic este înregistrat cu
codul TL-I-s-B-05779 în
Lista Monumentelor Istorice a
Ministerului Culturii, prin
Ordinul Ministrului nr. 2314/2004.
Cetatea Halmyris poate fi vizitată în zilele de
marți-duminică, între orele
10-18 în perioada
mai-septembrie, și între orele
10-16 în perioada
octombrie-aprilie.
Preliminarii
Localitatea romană a fost construită pe locul unei așezări
getice din
a doua epocă fierului/Latene (sec. V-I î. H.).
Armata
Halmyris a fost o
statio/bază a flotei romane de pe Dunăre:
Classis Flavia Moesica.
Religie
La
Halmyris a fost descoperită
o bazilică episcopală paleocreștină, o clădire publică romană transformată în biserică. În interiorul acesteia a fost găsit
mormântul lui
Epictet și
Astion, primii
martiri creștini din Dobrogea.
Ceramică
În
1991, Andrei Opaiț (1949-/ICEM Tulcea 1972-1991
) a inventariat cele
peste 1200 de vase întregi sau fragmentare descoperite la
Murighiol (Independența între 1983-1996). El a constatat că un număr de
23 de obiecte, majoritatea
grecești, dar și
getice, aparțin primului strat de locuire din epoca
Latene (sec. V-I î. H.); alte 25 de piese aparțin
epocii romane timpurii (
sec. I-III); restul obiectelor aparțin
epocii romane târzii (sec. IV-VII), 48% dintre fiind reprezentate de
amfore, în timp ce importurile de
veselă de bucătărie, foarte puține
, proveneau din
Africa de Nord, Asia Mică și
litoralul Mării Negre.
Numismatică
Arheologul Constantin Moisil (1876-1958),
„părintele” numismaticii din România, menționa în
1909 că, începând cu
1892, în ruinele de la
punctul Cetatea, lângă satul Murighiol, „
s-au găsit incidental o cantitate mare de monede, vârfuri de sulițe și alte arme, care s-au risipit pe alte persoane”.
El a cercetat unele monede, remarcând „
o serie de monede romane republicane de argint din veacul II și I în.d. Cr., ale familiilor Appuleia (L. App. Saturnius), Claudia (P. Clodius M. f., Fabia (Labeo), Furia (L. Brocchus), Iulia (Caesar) și Vibia (Pansa).”
Alte monede de
argint fuseseră emise de
împăratul roman Filip Arabul (244-249), iar una de
aur de
împăratul Marcianus (450-457) al
Imperiului Roman de Răsărit/Bizantin.
Numismatul Octavian Iliescu (1919-2009) a analizat în
1974 articolul publicat la
Milano de colecționarul craiovean
Luigi Paulon (?-1916) în
1911. Numismatul amator italian descria
trei dinari republicani, dintre care doi emiși de
magistrații monetari P. Fonteius P. f. Capito (
cca 61 î. H.) și
Man. Acilius (cca 55 î. H.), iar al treilea hibrid (după 48 î. H.) imita dinarii emiși de
C. Vibius C. f. C. n. Pansa (avers) și
M. f. Cestianus (revers).
Paulon preciza că aceste piese făceau parte dintr-un tezaur de
117 monede descoperit anterior în Dobrogea, dintre care
103 intraseră în posesia sa.
Iliescu concluziona că este vorba despre tezaurul semnalat de
Moisil.
În
1991,
Cristina Opaiț a inventariat cele
296 monede descoperite în anii
`80, constatând că
217 sunt lizibile. Din perioada
Latene (sec. V-I î. H.) datează doar
2 monede din
colonia greacă Callatis/Mangalia.
În perioada
244-450, monedele sunt distribuite astfel după domniile împăraților:
244-284/7, 284-307/3, 307-337/16, 337-364/33, 364-408/49, 408-450/2. Cea mai mare
frecvență monedă/an, respectiv
1,22, a fost înregistrată în anii
337-364, epoca de înflorire a
provinciei Scythia Minor/Dobrogea, înființată de
împăratul reformator Diocletianus (284-305).
Dacă din sec. I-II nu există piese, toate cele
4 monede din prima jumătate a
sec. III provin din
colonia greacă Histria/Istria
Ultima monedă este datată în
612/613.
Bibliografie cronologică
CONSTANTIN MOISIL,
Cetăți romane de la Dunărea de Jos pe brațul Sf. Gheorghe, (din „Escursiune arheologică în Dobrogea”), „Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice”, București, II, 1909, p. 89.
LUIGI PAULON,
Monete romane inedite o varianti nella coll. L.Paulon di Craiova.
Contributo al Corpus Numorum Romanorum, „Rivista italiana di numismatica”, 12 (1911), fasc. II, p. 185-198 + pl. V și extras, Milano, 14 p. + 1 pl.
DIONISIE PIPPIDI,
Contribuții la istoria veche a României, ed. II, 1967, București, 32-67.
DIONISIE PIPPIDI,
Note de lectură:
33. Halmyris și Ozolimne, „Studii clasice”, XIII, 1971, 182-184.
RADU OCHEȘANU,
Denari romani republicani descoperiți în Dobrogea, „
Pontica” (revistapontica.wordpress.com), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, IV, 1971, p. 76, n. 3.
OCTAVIAN ILIESCU
, Cu privire la tezaurul de dinari romani din tempul republicii gasit in 1909 la Murighiol (Jud. Tulcea). „
Pontica” (revistapontica.wordpress.com), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, VII, 1974, 205-211.
DIONISIE PIPPIDI (coord.),
Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 319, 337. (Halmyris/D. P.; horotesia lui L. M./D. P.)
A.ȘTEFAN,
Cetatea romană tîrzie de la Murighiol. Studiu aerofotographic, „
Peuce” (http://revistapeuce.icemtl.ro), Institutul de Cercetări Eco-Muzeale
Tulcea, IX, 1984, 297-310; 664-674.
ALEXANDRU SUCEVEANU & MIHAIL ZAHARIADE,
Tezaurul de inscriptii de la Independenta, „Documente recent descoperite si informatii arheologice, București, 1986, 45-54.
ALEXANDRU SUCEVEANU & MIHAIL ZAHARIADE,
Un nouveau vicus sur le territoire de la Dobroudja romaine, „
Dacia”, nouvelle serie, Bucarest XXX, 1986, 109-120.
MIHAIL ZAHARIADE,
Vexillation in northern Dobroudja, „
Dacia”, Bucarest, nouvelle serie, XXX, 1986, 173-176.
ALEXANDRU SUCEVEANU & MIHAIL ZAHARIADE,
Du nom antique de la cite romaine tardive d’Independenta (dep. Tulcea), „
Dacia”, nouvelle serie, Bucarest, XXXI, 1987, 87-96.
MIHAIL ZAHARIADE & ALEXANDRU SUCEVEANU & ANDREI OPAIȚ & CRISTINA OPAIȚ & FLORIN TOPOLEANU,
Early and Late Roman Fortification at Independența, Tulcea county, „
Dacia”, nouvelle serie, Bucarest, XXXI, 1987, 97-106.
MIHAIL ZAHARIADE,
New Epigraphical finds in the Roman fort of Independența, Tulcea county, „
Dacia”, nouvelle serie, Bucarest, XXXIV, 1990, 259-266.
ANDREI OPAIȚ,
Ceramic din asezarea si cetatea de la Independenta (Murighiol) secolele V î.e.n. – VII e.n,. „
Peuce” (http://revistapeuce.icemtl.ro), Institutul de Cercetări Eco-Muzeale
Tulcea, X, 1991, 133-216.
CRISTINA OPAIȚ,
Descoperiri monetare in fortificatia de la Independenta, judetul Tulcea, „
Peuce” (http://revistapeuce.icemtl.ro), Institutul de Cercetări Eco-Muzeale
Tulcea, X, 1991, 457-83.
MIHAIL ZAHARIADE,
Inscriptia de fundatie din timpul primei tetrarhii de la Halmyris, Murighiol, jud. Tulcea. „
Pontica” (revistapontica.wordpress.com), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, XXIX, 1996, 173-186.
FLORIN TOPOLEANU,
Ceramica romană târzie cu décor ștampilat descoperită la Halmyris, „
Peuce” (http://revistapeuce.icemtl.ro), Institutul de Cercetări Eco-Muzeale
Tulcea, 1996, 143-168.
MIHAIL ZAHARIADE,
Moesia Secunda, Scythia și Notitia Dignitatum, București, 1998.
FLORIN TOPOLEANU,
Ceramica romana si romano-bizantina de la Halmyris, sec. I-VII d. Chr., Tulcea, Ministerul Culturii, 2000.
FLORIN TOPOLEANU,
Roman and Roman-Byzantine Pottery From Halmyris: North-Africa Importations and Local Imitations, „
Istro Pontica – Muzeul tulcean la a 50-a aniversare”, 2000, 257-294.
MIHAIL ZAHARIADE
& OCTAVIAN BOUNEGRU,
Despre începuturile creştinismului la Dunărea de Jos: Martyrion-ul de la Halmyris, „Izvoarele creştinismului românesc”, Constanța, 2003, p. 115-126.
MIHAIL ZAHARIADE,
Săpând în mediul antic: Halmyris și comorile sale, „Magazin istoric”, București, 12-23.
ZIZI COVACEF & MIHAIL ZAHARIADE,
Piese romano-bizantine descoperite la Halmyris, „
Pontica” (revistapontica.wordpress.com), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, XLII, 2009, 477-483.
T. ISVORANU & AUREL VÎLCU,
Monede romane și bizantine descoperite la Halmyris, „
Pontica” (revistapontica.wordpress.com), Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, XLIII, 2010, 407-423.
MIHAIL ZAHARIADE,
Managing Environmental archaeology: Some fresh thoughts on old subjects – the Halmyris fort, „
Peuce” (http://revistapeuce.icemtl.ro), Institutul de Cercetări Eco-Muzeale
Tulcea, serie nouă,, 2012, 39-52.
MIHAIL ZAHARIADE,
Personal Names at Halmyris, „
Thraco-Dacica”, serie nouă, IV-V, 2012-2013, 159-182.
MARIAN MOCANU,
Ceramica de masă romană târzie descoperită la Halmyris. „
Peuce”, Institutul de Cercetări Eco-Muzeale
Tulcea, serie nouă, XV, 2018, 227-250.
Despre Marius Teja
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
Citeşte şi:
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Salsovia (galerie foto)
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: