Orașul roman Troesmis (com. Turcoaia, jud. Tulcea) s-a dezvoltat în jurul unui castru de legiune ridicat pe locul unei foste cetăți getice, pe malul dobrogean al Dunării.
Terminologie
Ala (latină) = Unitate romană auxiliară de
cavalerie constituite în timpul împăratului
Augustus (30 î. H. - 14 d. H.). Era formată inițial din populațiile supuse, ulterior fiind completate cu recruți din regiunea de garnizoană. Era compusă din 500 sau 1000 de soldați conduși de un
praefectus. După 25 de ani de serviciu, în care primeau solde mai mari decât cohortele auxiliare de infanterie, veteranii primeau diplome și cetățenie.
Basilica (latină) = Edifici public roman din
forum folosit pentru adunări, procese, comerț etc. Avea o formă dreptunghiulară alungită și era împărțită în trei nave prin șiruri de coloane
Canabae (latină) = Așezare civilă dezvoltată în jurul unui
castrum și formată din veterani, negustori și meșteșugari necesari garnizoanei. Organizarea era asemănătoare
vicus-ului.
Castrum (latină/„fortăreață”)
= Tabără fortificată romană construită la graniță de-a lungul căilor de comunicație și în puncte strategice din provincii. Avea o formă pătrată, cu dimensiuni variabile și patru porți, în centru aflându-se clădirea comandantului (
praetorium). Zidul de piatră era dublat în exterior cu un șanț (
fossa), iar în interior cu un val de pământ (
agger), cele temporare din timpul campaniilor erau construite din pământ.
Legio (latină/„legiune, armată) = Unitate militară tactică și strategică formată din cetățeni romani, care, după un serviciu de 20-25 de ani, primeau recompense financiare și funciare, formând colonii de veterani. Împăratul Augustus (30 î. H. – 14 d. H.) a stabilit numărul lor la 28, iar Septimius Severus (193-211) a crescut numărul lor la 30. Până în sec. II era alcătuită din 5600 de soldați, organizați în 10 cohorte împărțite în 6 centurii de câte 80 de oameni. Hadrianus (117-138) a crescut numărul infanteriștilor la 6800 și a adăugat 726 de călăreți. În epoca imperiului era condusă de un
legatus augusti de rang senatorial.
Limes (latină)
= Linie defensivă construită pe o frontieră naturală (
ripa), ai cărei soldați se numeau
ripenses, sau pe o frontieră artificială, ai cărei ostași se numeau
limitanei. Era alcătuit dintr-un val de pământ (
vallum), un șanț în fața valului, castre și castele (la distanțe de 5-10 km) și turnuri de observație (
burgi, turris), toate legate printr-un drum militar (
via). Zona din fața șanțului era defrișată, iar comunicațiile se făceau cu foc și fum.
Statio (latină) = Posturi vamale, fiscale și poștale așezate pe drumurile principale ale provinciilor și administrate de un
beneficiarus.
Izvoare scrise
Troesmis este menționat de
Publius Ovidius Naso (43 î. H.- 17 d.H.) în ciclul poetic
Ex Ponto (IV, 9, 75-80), scris în colonia grecească
Tomis, unde fusese exilat (8 d. H. – 17 d. H.) de
împăratul Augustus (30 î. H.- 14 d.H.). Poetul latin amintește orașul în contextul luptelor duse în
anul 15 de
Lucius Pomponius Flaccus, praefectus ripae Thraciae sau
prafectus orae maritimae, pentru eliberarea sa de sub ocupația
geților transdunăreni: „Mai ieri în aste locuri era mai mare
Flaccus / Sub dânsul n-avea teamă la
Istrul (Dunărea) cel barbar / Căci el sub ascultare ținu aice lumea / și-nspăimânta pe
geții ce se învârt în arc / Cu brațul lui cel tare luă-napoi
Troesmisul / și
Dunărea cu sânge barbar o înroși”.
Marele geograf
grec Klaudios Ptolemaios/Ptolemeu (sec. II) evidențiază în
Geographia (III, 10, 5) prezența la Troesmis a
legio V Macedonica. Această
legiune a fost mutată aici din localitatea dunăreană
Oescus (Ghighen, Bulgaria) de
împăratul Traianus (98-117), după cucerirea Daciei în
106. El a reorganizat
limes-ul
scitic construit de
Vespasianus (69-79) cu rolul de a apăra
provincia Moesia Inferior/
Dunărea de Jos.
Documentul topografic latin
Peutingeriana Tabula Itineraria din sec. IV-V (
Oriens, XXXIX, 22, 29, 31) amintește în cele două cetăți construite în sec. IV la Troesmis prezența
legio II Herculea, înființată de
împăratul Diocletianus (284-305), și
Milites secundi Constantini.
În schimb, o altă sursă topografică,
Itinerarium Antonini Augusti (sec. II), menționează ca unitate de garnizoană
legio I Iovia.
Procopius din Caesareea Palestinei precizează în
De aedificiis/Despre construcții că
Cetatea de est a fost refăcută în timpul
împăratului Iustinian I (527-565), conducător al Imperiului Roman de Răsărit/Bizantin cu care a istoricul a fost contemporan.
Documentul bisericesc
Notitia Episcopatuum menționează orașul printre cele 15
eparhii din
provincia Scythia Minor, cu reședința mitropolitană la Tomis, înființată de
reformatorul Diocletianus
Ultimul izvor literar care amintește de Troesmis este lucrarea
De thematibus/Despre provincii a
împăratului Constantin VII Porfirogenetul (913-959). Și împăratul-cărturar menționează orașul printre localitățile din
eparhiei Scythiei/Dobrogea în timpul domniei lui
Constantin IV Pogonatul (668-685), confruntat cu invazia peste
Dunăre a bulgarilor turanici.
Izvoare epigrafice
Numeroase
inscripții indică prezența
legio V Macedonica la Troesmis până în anul
167, când a fost necesară mutarea sa la
Potaissa/Turda pentru protejarea graniței nordice a
provinciei Dacia.
De asemenea, acest surse se referă la locuitorii așezării civile.
Rol militar
Troesmis reprezenta punctul strategic în care se întâlneau zonele de responsabilitate ale
legiunilor II Herculea și
I Iovia: prima pentru sectorul
Axiopolis – Troesmis (cartierul general), iar a doua de aici și până la vărsarea Dunării în
Pontus Euxinus/Marea Neagră.
Orașul și castrul au fost distruse în timpul atacurilor
carpilor/daci liberi și
goților germanici de la mijlocul sec. III. Pericolul reprezentat de
goți era atât de mare încât
o inscripție de la
Carcaliu (19 km de Turcoaia) îi califică ca
latrunculi/tâlhari.
În sec. IV, pe locul
municipium-ului și al castrului au fost construite
două cetăți, descoperite în sec. XIX. Au fost menținute înfăţişarea
ansamblului stradal şi conturul
zidurilor masive, dar caracterul urban decade, ca în toate localitățile de pe
limesul dunărean.
O unitate auxiliară însărcinată cu apărarea Troesmisului a fost
ala I Pannoniarum (Ungaria).
Portul fluvial găzduia și
o bază a flotei dunărene Classis Flavia Moesica. Existau și
băi publice cu funcționalitate cazonă
. După
971, când
Imperiul Bizantin a recucerit
Dunărea de Jos de la
primul stat bulgar (681-1018), cetatea Troesmis este refăcută ca și alte fortificații din fostul
limes scitic, încadrate în thema/provincia Paristrion-Paradunavon.
Așezare civilă
În
territorium legionis s-au dezvoltat o
canabae legio V Macedonica (sec. II) și o
așezare civilă separată din punct de vedere administrativ. Sursele epigrafice îi prezintă separat pe
cetățenii și
veteranii din oraș de cei din
canabae. De asemenea
, inscripțiile arată că
veteranii stabiliți aici proveneau din
unitățile auxiliare provinciale, ca mulți alți camarazi așezați în
Moesia Inferior.
După
167 cele două așezări s-au unit, localitatea formată primind titlul de
municipium. Troesmis a devenit unul din cele patru orașe care a primit acest rang în timpul domniei lui
Marcus Aurelius (161-180), alături de
Durostorum/Silistra (Bulgaria),
Tropaeum Traiani/Adamclisi și
Noviodunum/Isaccea (jud. Tulcea).
Ordo municipii Troesmensium alegea magistrații:
duumviri quinquennales, duumviri, quaestores/chestori și
aediles/edili. Vestigiile arheologice datate în contextul
invaziilor slavilor, avarilor și bulgarilor din sec. VI-VII indică o continuitate a populației
romanice, ca și în alte zone ale Dobrogei.
Religie
Funcții religioase menționate:
flamen pontifici,
augures și
augustales. Importanța religioasă a orașului este relevată de funcția
sacerdos provinciae care slujea cultul imperial și de organismul
concilium provinciae condus de acesta. Acest preot de rang superior era secondat de un
flamen Augusti municipalis,
serviri Augustales și
sodales.
Mărturiile arheologice indică existența a unui
sanctuar, ca și în alte localități din Dobrogea romană. Unele din
stelele funerare descoperite dovedesc influența romană asupra mediului local prin
interpretatio romana. O stelă funerară este dedicată lui
Valerius Thiumpus,
prefect al
legio II Herculea.
Economie
Prin Troesmis trecea unul din cele
trei drumuri imperiale din Dobrogea determinate de
academicianul Vasile Pârvan (1882-1927/Universitatea București) și anume cel care urma
linia Dunării și făcea legătura cu
Axiopolis/Cernavoda,
Capidava și
Carsium/Hârșova. De asemenea
, drumul imperial care traversa
Dobrogea pe axa centrală Sud – Nord se ramifica de la
Ibida/Slava Rusă (jud. Tulcea) spre
Troesmis. Troesmis a fost una din localitățile dunărene cu rol
vamal și
comercial, așa cum arată
itinerariile,
stâlpii miliari și
posturile de beneficiari.
Cercetări arheologice
Primele cercetări au fost întreprinse în perioada 1861-1868 (Dobrogea otomană) de
francezii Edmond Engelhardt (delegat în Comisia Europeană a Dunării),
G. Boissiere, A. Baudry și
Ernest Desjardins. Ruinele au fost menționate și de călătorul
german Wilhelm Brennecke în 1868.
Primul arheolog român care a efectuat săpături la Troesmis a fost
Grigore Tocilescu (1850-1909/Universitatea București), lucrările începând după 1880. Aceste cercetări efectuate cu mijloacele sec. XIX au dus la descoperirea
Cetății de est și
Cetății de vest, datate în
sec. IV-VI. În ziduri au fost găsite până în 1976 circa
80 de inscripții și
fragmente arhitecturale și sculpturale.
Cetatea de est are forma unui dreptunghi cu laturile 145 m x120 m. Era apărată pe țărmul abrupt al Dunării de un
șanț și un
val, iar în incintă s-au găsit ruinele a
trei bazilici (biserici paleocreștine
) de sec. VI. Prezintă o împărțire stradală simetrică plecând de la două străzi axiale, derivată din adaptarea la scopurile militare.
Cetatea de vest, mai puțin cercetată până în 1976, este așezată pe un promontoriu înalt, la 500 m de cealaltă, și are formă de trapez cu laturile de 150 m, iar bazele de 100 m și 80 m. La est era apărată de un șanț adânc și alte două șanțuri săpate ulterior. A fost descoperit un strat gros de locuire din sec. X-XII. În sec. XIX, mare parte din zidurile celor două cetăți au fost folosite ca materie primă pentru construcții.
Bibliografie cronologică
GRIGORE TOCILESCU,
Monumente epigrafice și sculpturale, București, 1902, p. 68.
VASILE PÂRVAN,
Salsovia, București, 1906, p. 19-24.
VASILE PÂRVAN,
Ulmetum, I, „Academia Română. Memoriile Secțiunii Istorice”, București, seria II, tom 34, 1912, p. 576.
RADU VULPE, „Studii și cercetări de istorie veche”, București, IV, 1953, 3-4, p. 557-582.
EMILIA DORUȚIU-BOILĂ, „Dacia”, nouvelle serie, Bucharest, XVI, 1972, p. 133-144.
ION BARNEA & GHEORGHE ȘTEFAN,
Actes du IX e Congres International d 'etudes sur le frontieres romaines,
Mamaia, 1972, Bucharest, 1974, p. 15-25.
DIONISIE PIPPIDI (coord.),
Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 25-26, 84-85, 127, 138-139, 368-370, 373-374, 586-587, 613 (ala/Dumitru TUDOR; bazilica/Ion BARNEA; canabae/ Emilia DORUȚIU-BOILĂ; castru/Cristian VLĂDESCU; legiune/E. D.-B. & D. T.; limes/C. V.; Troesmis/E. D.-B.; statio/E. D. B.).
EMILIA DORUȚIU-BOILĂ,
Inscriptiones Scythiae Minoris: V. Capidava – Troesmis – Noviodunum, București, 1980,
ALEXANDRU SUCEVEANU & ALEXANDRU BARNEA,
La Dobroudja romaine, Bucharest, 1991, p. 47.
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU,
Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 81-83, 85, 87, 92-94, 102-108, 111, 117, 121-122, 128, 135, 142, 146, 149, 159, 161-163, 167-168, 184 (cap. VII-X/A. R.).
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIȚA & ALEXANDRU VULPE (coord.),
Istoria românilor, vol I: Istoria timpurilor îndepărtate, Ed. Academiei Române, București, 2001, p. 54, 662-664, 666-668, 670 (II.La începuturile istoriei – IX.Istoria Daciei de la Burebista la cucerirea romană/Adrian RĂDULESCU & Constantin PETOLESCU)
Despre Marius Teja
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
Citește și:
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Carsium (galerie foto)
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: