Civitas Tropaei Traiani/com. Adamclisi/jud. Constanța a fost o
localitate romană dezvoltată în jurul unui castru construit pe locul unei așezări getice.
Terminologie
Castrum (latină/„fortăreață”)
= Tabără fortificată romană construită la graniță de-a lungul căilor de comunicație și în puncte strategice din provincii. Avea o formă pătrată, cu dimensiuni variabile și patru porți, în centru aflându-se clădirea comandantului (
praetorium). Zidul de piatră era dublat în exterior cu un șanț (
fossa), iar în interior cu un val de pământ (
agger), cele temporare din timpul campaniilor erau construite din pământ.
Cohors (latină/„cohortă”) = 1.Subunitate tactică a legiunii, care era compusă din 10 cohorte. 2.Unitate
auxiliară de infanterie formată din provinciali fără cetățenie romană, înarmați conform tradiției. Cohortele de 500 de soldați (
quingenariae) erau comandate de un
praefectus, iar cele de 1000 de ostași (
miliariae) de un
tribunus. 3.Cohortele pretoriene, în număr de 10 a câte 500 de militari, constituiau garda imperială, fiind recrutate din Italia.
Legio (latină/„legiune, armată) = Unitate militară tactică și strategică formată din cetățeni romani, care, după un serviciu de 20-25 de ani, primeau recompense financiare și funciare, formând colonii de veterani. Împăratul Augustus (30 î. H. – 14 d. H.) a stabilit numărul lor la 28, iar Septimius Severus (193-211) a crescut numărul lor la 30. Până în sec. II era alcătuită din 5600 de soldați, organizați în 10 cohorte împărțite în 6 centurii de câte 80 de oameni. Hadrianus (117-138) a crescut numărul infanteriștilor la 6800 și a adăugat 726 de călăreți. În epoca imperiului era condusă de un
legatus augusti de rang senatorial.
Limes (latină)
= Linie defensivă construită pe o frontieră naturală (
ripa), ai cărei soldați se numeau
ripenses, sau pe o frontieră artificială, ai cărei ostași se numeau
limitanei. Era alcătuit dintr-un val de pământ (
vallum), un șanț în fața valului, castre și castele (la distanțe de 5-10 km) și turnuri de observație (
burgi, turris), toate legate printr-un drum militar (
via). Zona din fața șanțului era defrișată, iar comunicațiile se făceau cu foc și fum.
Vexilatio (latină) = Detașament format din cei experimentați soldați (uneori veterani) și destinat unei misiuni.
Origini
Localitatea
Tropaeum Traiani a fost fondată în timpul domniei împăratului Traianus
(98-117).
Localitatea se afla pe valea Urluiei, la 2 km de
Monumentul Triumfal, construit de același împărat ca un omagiu adus militarilor romani căzuți în bătălia din zonă
în primul război dacic (101-102).
Izvoare scrise
Tropaeum Traiani este menționată în izvoare antice târzii:
Synekdemos a grecului
Hierokles (sec. VI),
Historia grecului Theophilaktos din Simokatta
(sec. VII) și
documentul bisericesc Notitia Episcopatuum din Imperiul Roman de Răsărit/Bizantin (sec. VII).
Cercetări arheologice
Investigațiile științifice au fost începute de
academicianul Grigore Tocilescu (1850-1909/Muzeul Național de Antichități București/Univeristatea București) în 1891-1909 și continuate de
George Murnu (1868-1957/Universitatea București) în
1910, Paul Nicorescu (1890-1946/ Muzeul Național de Antichități București/Univeristatea Iași) în 1935-1945 și
Gh. Ștefan (1899-1980/Universitatea București) în 1947.
În
1968, săpăturile sistematice au fost reluate de o echipă de arheologi din
București,
Constanța și
Iași condusă de
Ion Barnea (1913-2004/Institutul de Arheologie „V. Pârvan” București). Așezarea inițială, din
sec. II-III, a fost reconstituită pe baza
inscripțiilor și materialelor refolosite în
zidurile și
pavajele fortificației din
sec. IV-VI. În timpul
împăraților Septimius Severus (193-211),
Severus Alexander (222-235) și
Gordianus III (238-244) au fost executate lucrări de restaurare.
Apoi, în cursul crizei imperiului din sec. III, marcată de atacurile permanente ale
carpilor dacici și
goților germanici, localitatea a început să decadă. Din acestă perioadă datează trei inscripții: un altar cu inscripție
greacă închinat lui
Zeus Ombrimos de către
magistratul Protogenes (236-238);
o inscripție comemorativă dedicată de
ordo splendidissima municipii Tropaei (senatul splendidului oraș Tropaeum);
altar închinat lui
Jupiter Olbiopolitanus de căter
grecul romanizat Nevius Palmas Theotimianus din colonia greacă
Olbia (vărsarea Bugului în M. Neagră).
O inscripție din anul
316, din timpul
co-împăratului Licinius (308-324) descoperită la poarta de est a cetății, menționează că „
după ce neamurile barbare fuseseră pretutindeni biruite, spre a întări paza graniței,
cetatea Tropeenilor (
Tropaensium civitas)
a fost și ea zidită din temelii”. În partea superioară a fost așezat un
trofeu de 2,6 m, asemănător la o scară mai mică cu cel ridicat de Traian în apropiere.
Noua fortificație cu formă neregulată avea un
zid lung de 1200 m și gros de 2,6 m - 3,7 m. Acesta era prevăzut cu
turnuri dreptunghiulare la distanță de 15-20 m, cele din colțuri fiind mai mari, iar cel de pe latura de V era destinat și adăpostirii
proviziilor. De asemenea, zidul era dotat cu
două porți mari pe laturile de E și V, precum și
una mică la colțul de SE.
Cele două porți mari erau legate de
via principalis, o stradă pavată cu piatră lungă de 300 m și lată de 14 m, cu partea carosabilă de 7 m și cu trotuarele mărginite de
coloane. Pe mijlocul străzii se aflau un
canal de scurgere și un
apeduct, iar de o parte și de alta se situau
patru bazilici paleocreștine (sec. V-VI).
De-a lungul străzii perpendiculare pe cea principală era situată o mare
basilica forensis.
De asemenea, lângă poarta de V se afla
bazilica cisternă, ridicată peste ruinele unei cisterne, iar o
bazilică din marmură era situată lângă turnul de provizii. În exteriorul zidurilor s-a construit o
basilica cemeterialis, o bazilică.
Tot în exterior, se afla un
bazin cu care erau conectate unele
apeducte, celelalte intrând în cetate prin poarta de E. Problema aprovizionării cu
apă în această regiune de stepă este menționată în inscripția dedicată lui
Zeus Ombrimos și o altă inscripție grecească în care se mulțumește „
zeiței regine Iunona (soția zeului suprem Jupiter)
pentru găsirea apei”.
Cetatea a fost distrusă de raidurile
avarilor de la sfârșitul secolului VI, după, care în cursul sec. VII ,
slavii și
bulgarii s-au așezat defintiv în provinciile sud-dunărene ale Imperiului Roman de Răsărit/Bizantin.
Administrație
Tropaeum Traiani aparținea
provinciei Moesia Inferior (Dobrogea și Bulgaria dintre Dunăre și Balcani),creată în
86 de
împăratul Flavius Domitianus prin divizarea provinciei Moesia, înființată în 46 de împăratul Claudius după ce a desființat regatul clientelar al
tracilor odrisi.
În timpul domniei lui Marcus Aurelius (161-180), localitatea a fost ridicată la rangul de
municipium, ca și
Durostorum/Silistra/Bulgaria
(Cadrilater/Durostor),
Troesmis/Turcoaia și
Noviodunum/Isaccea.
Armata
Inscripții din sec. II atestă prezența în castru a unor
vexilatio ai
Legio I Italica,
Legio V Macedonica,
Legio XI Claudia și
Legio XIII Gemina, precum și unitatea auxiliară
cohors I Lusitanorum (Portugalia).
Populația
Locuitorii fondatori au fost
veterani romani împroprietăriți cu familiile lor în zonă și geții autohtoni. O dovadă în acest sens este o
diplomă militară din 112-114. În
115-116, aceștia (
Traianenese Tropaenses) construiesc o statuie a lui
Traianus. Două inscripții funerare îi menționează pe
traco-
getul Daizus, fiul lui Comozis (
Daizus Comozoi, interfectus a Castabocis), și pe înaltul
magistrat L. Fufidius Lucianus (
decurio municipii deceptus a Castabocos duumviratu suo), ca victime ale distrugătoarei invazii din
170 a
costobocilor (Carpații nordici), care au fost opriți abia în centrul Greciei.
O inscripție din 177-179 găsită la
Cetate arată că
geții care încălcaseră teritoriul
tracilor ausdecensi (territorium civitatis Ausdecensium) în contextul haosului din
170, au fost nevoiți să se retragă.
Comunicații
Localitatea era situată pe drumul de pe axa centrală a Dobrogei care lega
Marcianopolis/
Devnea/
Bulgaria NE și
Noviodunum, trecând pe la
Ulmetum/
Pantelimonul de Jos/jud. Constanța și
Ibida/
Slava Rusă/jud. Tulcea. Aceste așezări formau
linia mediană a
limes-ului
scitic (împreună cu linia Dunării și linia litoralului
), a cărui construcție a fost de
împăratul Flavius Vespasianus (69-79) și terminată de
Traian.
În
118,
împăratul Hadrianus (117-138) a reparat
drumul care lega așezarea de
Zaldapa/
Abrit/
Bulgaria NE (Cadrilater/Caliacra).
Bibliografie cronologică
RADU VULPE,
Histoire ancienne de la Dobroudja, 1938.
RADU VULPE & ION BARNEA,
Din istoria Dobrogei. II.
Romanii la Dunărea de Jos, București, 1968.
DIONISIE PIPPIDI (coord.),
Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 137, 138-139, 368-370, 373-374, 589-592, 613. (castru/Cristian VLĂDESCU; cohors/C. V.; legio/Emilia DORUȚIU-BOILĂ & D. T.; limes/C. V.; Tropaeum Traiani/Ion BARNEA; vexillatio/E.D.B)
ADRIAN RĂDULESCU,
Tropaeum Traiani. Monumentul și cetatea, Ed. Sport-Turism, București, 1988.
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU,
Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 91, 93, 94. 100, 102, 105. 106 (cap. VII. Dobrogea sub dominație romană/A. R.)
BERLIN-BRANDENBURGISCHE AKADEMIE DER WISSENSCHAFTEN,
Corpus Inscriptionum Latinarum, Berlin , 14214, 12.
Despre Marius Teja
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
Citeşte şi:
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
Istoria Dobrogei - Geografie - Locuri Tropaeum Traiani (galerie foto)
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: