Istoria Dobrogei - Geografie - Locuri Peștera La Izvor, Cheia (galerie foto)

Peștera La Izvor din satul Cheia/com. Grădina/jud. Constanța a fost locuită în paleolitic, neolitic, eneolitic, epoca fierului, epoca romană și Evul Mediu timpuriu.

Cercetări arheologice

Peștera de la Cheia este săpată în masivul calcaros al dealului Peșterii, fiind situată în punctul în care pârâul Cheia se varsă în râul Casimcea, la 500 m de sat. Peștera La Izvor este mică, având lungimea de 15 m, lățimea de 6 m și deschiderea 5 m x 4 m. Primele cercetări arheologice au avut loc în 1956-1958.


În 1956, a fost efectuat un sondaj pe o suprafață de 12 mp și o dâncime de 1 m de către antropologul Constantin Nicolăescu-Plopșor (1900-1968/Institutul de Cercetări Socio-Umane Craiova) și colaboratorii săi, arheologul Alexandru Păunescu (1931-2003/Institutul de Arheologie „V. Pârvan” București) și biologul Alexandra Paul-Bolomey (1932-1993/ Institutul de Arheologie „V. Pârvan” București).

Ulterior, investigației s-a alăturat și Nicolae Harțuche (1928-2003/Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța) și peștera a fost săpată aproape în întregime. La campania din 2011 au participat (în ordinea descrescătoare a rolurilor): Valentina Voinea (Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța), Maria Litynska-Zajac și Bartlomiej Szmoniewski (Institutul de Arheologie și Etnologie al Academiei de Științe a Poloniei), Elek Popa, ihtiologul Valentin  Radu și arheozoologul Adrian Bălășescu (Muzeul Național de Istorie a României), antropologul Andrei Soficaru (Institutul de Antropologie „F. Rainer” București), microbiologul Leonid Cărpuș și biochimistul Camelia Cărpuș (ArheoBioMedia), geologul Glicherie Caraivan (EcoGeoMar), biologul Diana Ștefănescu (Universitatea „A. I. Cuza” Iași), Răzvan Pantelimon (Universitatea „Ovidius” Constanța).

În campania din 2012 s-au implicat: B. Szmoniewski (responsabil sector), V. Voinea (responsabil), L. Cărpuș, V.  Radu, G. Caraivan, doctoranzii Constantin Șova și Oana Grigoruță, C. Cărpuș, A. Bălășescu și A. Soficaru. La campania din 2014 au contribuit: V. Voinea, Vitalie Bodolică (MINAC), V.  Radu, A. Bălășescu, Consatntin Haită (MNIR), A. Soficaru, B. Szmoniewski și G. Caraivan.

Situl arheologic este înregistrat cu codul 63018 în Repertoriul Arheologic Național al Ministerului Culturii. Situl arheologic este înregistrat cu codul CT-I-s-A-02622 în Lista Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii, prin Ordinul Ministrului nr. 2314/2004.
Paleoliticul mijlociu

Cea mai vechi nivel de locuire aparține culturii musteriene din paleoliticul mijlociu. Inventarul litic (unelte din piatră) a fost lucrat prin tehnica de debitaj (tăiere) Levallois dintr-un silex local. Calitatea silexului dobrogean reprezintă explicația tehnicii deosebite a acestor vârfuri de mână, răzuitoare și lame, în comparație cu cele de pe restul teritoriului României, confecționate din cuarțit sau roci silicioase.

Materialul osteologic (resturile de oase) sărac aparțin la 11 specii de animale: urs de peșteră (majoritatea), lup, vulpe, mistreț, hienă de peșteră, panteră, ren, bizon, capră alpină, cal, rinocer siberian. Cele 140 de resturi de dinți provin de la urs (90), cal (29), rinocer (14), hienă (3), cerb (3), bou (1).

Prezența rinocerului siberian, ursului și hienei de peșteră sugerează un climat rece. Datările radiocarbon au indicat o vechime de 36.810 ani +790/-720. În opinia lui C. Nicolăescu-Plopșor (1959), musterianul de la Cheia prezenta „o paralelă pînă la identitate” cu musterianul peșterilor de la Devetaki din nordul Bulgariei.

Paleoliticul superior

Nivelul de locuire aparținând culturii aurignaciene din paleoliticul superior este sărac în inventar litic, ca și în cazul celorlalte peșteri din această perioadă: Baia de Fier (GJ), Băile Herculane (CS), Boroșteni (GJ) și Ohaba Ponor (HD). Această caracteristică sugerează că locuirea de peșteră era de scurtă durată, servind ca refugiu temporar.

Categoriile de unelte descoperite sunt reprezentate de așchii, lame și un gratoar. C. Nicolăescu-Plopșor considera (1959) că aceste piese sunt asemănătoare cu cele găsite de arheologul bulgar N. Djambazov în peștera Vasiliewski de la Loveci.
Fauna săracă este reprezentată de ursul de peșteră și mistreț.

Neolitic

Nivelul de locuire din neolitic aparține culturii Hamangia. Fragmentele ceramice au suprafață exterioară lustruită și decorată prin incizie, fiind caracteristice fazei Ceamurlia de Jos (TL).

Eneolitic

Nivelurile de locuire din eneolitic aparțin culturilor Gumelnița și Cernavoda I. Fragmentele de ceramică Gumelnița aparțin unor strachini decorate prin incizie sau cu grafit.

Epoca fierului

a.Hallstatt
Nivelul de locuire din prima perioadă a epocii fierului, Hallstatt, aparține culturii Babadag. Fragmentele ceramice au suprafețele negre lustruite și cu decor incizat cu linii. Din cauza alunecărilor de pantă, aceste fragmente au fost găsite amestecate cu piese paleolitice, neolitice și chiar dacice.

b. Epoca Latene
La nivelul celei de a doua epoci a fierului, Latene, în zona de intrare a fost descoperită o vatră groasă de 0,03 m – 0,05 m.

Fragmentele ceramice găsite au două proveniențe: greacă de import (amfore, dintre care una de Thassos cu ștampilă) și getică.

Categorii de piese metalice: un cui de fier, două vârfuri de săgeată din bronz și o brățară din sârmă de aramă. Obiectele de la acest nivel sunt asemănătoare cu cele din peștera La Adam de la Gura Dobrogei (CT), datate după o monedă emisă în sec. III î. H. în colonia greacă Histria/Istria. 

Epoca romană

În acest nivel (0,5 m -1,08 m), au fost descoperite fragmente de ceramică romană (amfore și alte vase) cu decor canelat și fragmente de pastă cenușie cu lustru negru.

Evul Mediu timpuriu

Nivelul de locuire din această perioadă (0,2 m – 0,9 m) aparține sec. X-XI ai culturii Dridu (Ialomița), o cultură pe care unii arheologi români o consideră protoromânească pe teritoriul României în perioada lipsei izvoarelor scrise (sec. IV-XII). Ceramica este decorată cu linii incizate paralel, oblic sau în val, iar fragmentele de pastă au culoarea neagră-cenușie sau cărămizie. Ceramica este asemănătoare cu cea de la Dinogeția/Garvăn, Capidava și bisericuța de la Barasabi, datată atunci în 992. În consecință, C. Nicolăescu-Plopșor data (1959) ceramica din peșteră în sec. X.

Alte obiecte descoperite: două vârfuri de săgeată din fier, un vârf piramidal din corn pentru înmănușare și două mărgele din sticlă și ametist.
Fauna include oase și dinți de oaie, cal și câine, coarne de căprioară și cochilii de melci.

Bibliografie cronologică

CONSTANTIN NICOLĂESCU-PLOPȘOR & ALEXANDRU PĂUNESCU & ALEXANDRA BOLOMEY, Raport preliminar asupra cercetărilor arheogice din anul 1956. I. Dobrogea, „Materiale și Cercetări Arheologice”, Institutul de Arheologie București, V, 1959, p. 20-22.
CONSTANTIN NICOLĂESCU-PLOPȘOR & ALEXANDRU PĂUNESCU & NICOLAE HARȚUCHE, Cercetări paleolitice în Dobrogea, „Materiale și Cercetări Arheologice”, Institutul de Arheologie București, VI, 1959, p. 43-49.
CONSTANTIN SCORPAN, Noi descoperiri getice în Dobrogea romană, „Pontica”, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, IV, 1971, p. 141.
DIONISIE M. PIPPIDI (coord.), Dicţionar de istorie veche a Românie. Paleolitic - sec. X, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 159 (Cheia/A. PĂUNESCU).
NICOLAE HARȚUCHI, Unele probleme ale postpaleoliticului în lumina săpăturilor din peşterile Dobrogei, „Pontica”, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, IX, 1976, p. 13-21.
SÎRBU VALERIU, Nouvelles considérations générales concernant l'importation des amphores greques sur le territoire de la Roumanie (les VIe-Ier siècles av.n.è.), „Pontica”, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, XVI, 1983, p. 47.
PUIU HAȘOTTI, Epoca neolitică în Dobrogea, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie, Constanţa, 1997, 83.
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria Dobrogei, ed. II rev., edit. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 14. (I: Primele semne de viață omenească în Dobrogea. Paleoliticul/ A. R.)
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIŢA & ALEXANDRU VULPE (coord.), Istoria românilor, vol. I (Moştenirea timpurilor îndepărtate), ACADEMIA ROMÂNĂ / SECŢIA DE ŞTIINŢE ISTORICE ŞI ARHEOLOGIE, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001, p. 83, 84, 89. (I. Paleoliticul și mezoliticul pe teritoriul României A. PĂUNESCU)
VALENTINA VOINEA, Cronica cercatărilor aheologice din România, campania 2009/2010/2011/2014, CIMEC- Institutul de Memorie Culturală, București, 2010/2011/2012/2015

Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.

 

Citește și:

Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja

Istoria Dobrogei - Populație - Personalități Traianus (53-117) (galerie foto)