În provincia romană Scythia Minor (sec. III-VII), creștinismul este menționat în izvoare scrise și epigrafice prin activitatea martirilor, a episcopilor în 15 orașe mari, cea mai importantă eparhie fiind Tomisul, și a călugărilor, viața religioasă desfășurându-se în 40 de bazilici paleocreștine descoperite arheologic în sec. XX.
Ca urmare a crizei
Imperiului Roman din sec. III, împăratul reformator Diocletianus (284-305) reorganizează statul, separând, în acest context, Dobrogea de
provincia Moesia Inferior și transformând-o în
provincia Scythia Minor.
Succesorii săi,
Galerius (305-311) în
E și
Constantinus I cel Mare (306-337) în
V, legalizează
creștinismul prin edictele de la
Serdica/
Sofia în
311 și, respectiv,
Mediolanum/
Milano în
313.
Tot
Constantin I, după ce a rămas singur împărat în 324, a convocat și a prezidat
primul Conciliu Ecumenic al bisericii creștine la
Niceea/Iznik/Turcia în
325, unde a fost condamnată
erezia lui Arie din Alexandria. El a fondat în
330 noua capitală
Constantinopolis/Istanbul, pe locul vechii colonii grecești Byzantion, mutând centrul de greutate al imperiului tricontinental din V în
E.
În
391,
împăratul creștin Teodosius I cel Mare (378-395) a interzis vechile
culte păgâne, iar în 395 a împărțit definitiv imperiul celor doi fii.
Tradiția ortodoxă românească consideră că apariția creștinismului în Dobrogea este rezultatul misiunii
apostolului Andrei în
Sciția, după cum arată
teologul Origenes (c. 184/Alexandria/Egipt-c. 253/Tyr/Fenicia) în
Comentariile la Geneză, preluat de
episcopul Eusebiu al Cezareei (Palestina)
(c.265-339) în
Istoria bisericească (III, 1). O informație asemănătoare dă
Origenes în
Comentariile la Evanghelia lui Marcu, fiind confirmat de
Sf. Hippolit din Roma (c. 170-c.235) în
Despre cei doisprezece apostoli (col. 951).
Edictele de toleranță au fost urmarea a trei secole persecuții periodice, care au culminat în timpul lui
Diocletian și
Galerius și vor fi continuate de
împărații Licinius (308-324) în V și
Iulian Apostatul (renegatul)
(361-363).
Cu ocazia decapitării
martirilor Epictet și
Astion la
Halmyris/Murighiol este amintit epigrafic și
episcopul Evangelicus, primul ierarh creștin cunoscut în Dobrogea.
Lista cronologică martirilor creștini din Dobrogea menționați în inscripții este lungă:
Chiril, Chindeas, Euphrasin și
Tasios/
Dasios la
Axiopolis/Cernavoda, osemintele lui Dasios, originar din
Durostorum/Silistra(Cadrilater/Bulgaria) ajungând apoi la
Ancona/Italia;
Maximus, Dada, Quintilian și
soldatul Aemilianus la
Ozolia/
Durostorum, primii trei în timpul lui
Diocletian, ultimul în vremea lui
Iulian;
Zotikos, Attalos, Kamasis și
Philippos la
Niculițel (Tulcea) în
sec. IV;
Zotikos și alți șase la
Tomis/Constanța.
Alți episcopi cunoscuți ai Tomisului în ordine cronologică:
Efrem; probabil
Tit/Titus/Philos; probabil
Marcus Tomensis, participant conciliul de la Niceea din 325;
ortodoxul Bretanion/
Vetranion, aflat în conflict cu
împăratul arian Valens (364-378), care îl și exilează o perioadă de timp;
Gerontios/
Terontios, participant la
Conciliul Ecumenic II de la
Constantinopol în
381;
Theotimos I, predicator la barbarii goți și huni de la granița dunăreană și supranumit de aceștia din urmă „
Zeul Romanilor”, conform
Istoriei bisericești (VII, 9, 6);
Timotheos, participant la
Conciliul Ecumenic III de la Efes (Turcia) în
431, unde a contribuit la condamnarea
ereziei lui Nestorius, semnând „
Timotheos episcopus provinciae Scythiae Tomitanae civitatis subscripti”;
Ioan, susținător al ortodoxiei împotriva erezeiilor nestoriană și monofizită în
448-449;
Alexandros, menționat la
Conciliul IV Ecumenic de la
Calcedon (Constantinopol) din
451 cu titlul „
Alexander reverendissimus episcopus Tomitanorum civitatis provinciae Scythiae”;
Theotimos II, autor al unei
scrisori în latină în
458 către
împăratul Leon, în care susține ortodoxia;
Paternus, participant în
519 a alegerea patriarhului de Constantinopol, unde semna „
Paternus, misericordia Dei, episcopus provinciae Scythiae Metropolitanus”, titlul indicând ridicarea episcopiei la rang de mitropolie cu 14 episcopii;
Valentinian (550-553), destinatarul unei
scrisori în latină trimise de
papa Vigilius.
Importanța
Tomisului în organizarea ecleziastică a provinciei este menționată și în legea
împăratului Zenon în
480, conform căreia fiecare cetate avea rang de reședință episcopală.
O altă
episcopie din Dobrogea este cea de la
Durostorum, unde sunt menționați doi ierarhi:
arianul Auxentius în a doua jumătate a
sec. IV și
Dulciccimus, nevoit să se refugieze în jurul anului
600 la
Odessos/
Varna din cauza incursiunilor
slavo-avare.
Documentul bisericesc Notitia Episcopatuum menționează următoarele eparhii în
Scythia Minor: Axiopolis, Capidava,
Carsium/Hârșova,
Callatis/Mangalia,
Constantiana/
Dolojman (?),
Histria/Istria,
Tropaeum Traiani/Adamclisi,
Troesmis/Turcoaia,
Noviodunum/Isaccea,
Aegyssus/Tulcea,
Salsovia/Mahmudia,
Halmyris,
Zaldapa/
Abtaat Kalessi/Bulgaria,
Dionysopolis/Balcic(Cadrilater/Bulgaria) și
Tomis, ca
reședință mitropolitană.
Și
Notitita lui Ephifanus din timpul
împăratului Heraclius (610-641) amintește
Tomisul ca
arhiepiscopie autocefală.
Până la sfârșitul sec. XX, în urma cercetărilor arheologice s-au descoperit
40 de biserici paleocreștine, dintre care
7 la Tropaeum Traiani,
6 la Tomis și 6 la Histria, precum și la
Argamum,
Noviodunum, Dinogeția/Garvăn,
Troesmis,
Axiopolis și
Callatis. Multe dintre aceste prime biserici au funcționat, ca în tot imperiul, în foste clădiri publice romane numite
basilica.
La
Ibida/Slava Rusă, săpăturile arheologice au relevat o
mănăstire cenobitică din
sec. IV-VII, în care
călugării trăiau, munceau și mărturiseau credința în comun, asemănătoare cu cele din
Balcani.
Dintre călugării din regiune, cei mai importanți au fost:
Ioan Maxentius cu scrieri în latină;
Ioan Cassian (360-430), călător în întreg imperiul și stabilit apoi ca predicator la Marsilia;
Dionysius Exiguus/
Dionisie cel Mic (sec. VI), autor al
calendarului creștin având ca reper data nașterii lui Isus Hristos.
Marea invazie slavă din 602 și invazia
bulgară din
681 au dus la pierderea controlului asupra
Peninsulei Balcanice de către
Imperiul Roman de Răsărit/Bizantin pentru 3 secole.
Bibliografie cronologică
CARL DE BOOR,
Nachtrage zu den Notitiae Episcopatuum, II-III, „Zeitschrift fur Kirchengeschichte”, XII, 1891, p. 531-532, nr. 690-694; IV, 1894, p. 593-599.
ION BARNEA,
Quelques considerations sur les inscriptions chretiennes de la Scythie Mineure, „Dacia”, București, serie nouă, I, 1957, nr. 1, p. 279-280.
ANDREI RĂDULESCU,
Monumente romano-bizantine din sectorul de vest al cetății Tomis, 1966.
EMILIAN POPESCU,
Contributions a la geographie historique de la Peninsule Balkanique aux Ve-VIIIe siecles de notre ere, „Dacia”, serie nouă, XIII, 1969, p. 403-415.
VICTOR BAUMANN,
Nouveaux temoignages chretiens sur le limes nord-scythique: la bazilique a martirium de basse epoque romaine decouverte a Niculițel, „Dacia”, București, serie nouă, XVI, 1972, p. 189-202.
ION BARNEA,
Un martyrium descoperit la Niculițel (jud. Tulcea), „Studii și Cercetări de Istorie Veche”, București, XXIV, 1973, nr. 1, p. 123-126.
PETRE DIACONU,
Despre data pătimirii lui Zoticos, Attalos, Kamasis și Philippos,„Studii și Cercetări de Istorie Veche”, București, XXIV, 1973, 4, p. 633-641.
ION BARNEA,
Monumente de artă creștină din România, 1976.
EMILIAN POPESCU,
Inscripțiile din sec. IV-XIII descoperite în România, 1976, p. 97, nr. 64.
EMILIAN POPESCU,
Organizarea ecleziastică a provinciei Scythia Minor, „Studii Teologice”, XXXII, 1980, nr. 7, p. 590-605.
JEAN DAROUZES,
Notitia Episcopatuum Ecclesiae Constatinopolitanae, Paris, 1981.
ADRIAN RĂDULESCU,
Dacia și Moesia (Scythia) – părți constituive ale etnosului românesc, „Pontica”, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța, XVII, 1984, p. 101.
NESTOR VORNICESCU,
Una din primele scrieri ale literaturii române străvechi: Pătimirea Sfinților Epictet și Astion, „Mitropolia Olteniei”, Craiova, 1989, an XII, 1989, nr. 1, p. 20-73.
ANDREI OPAIȚ & CRISTINA OPAIȚ & TEODOR BĂNICĂ,
Complexul monastic paleocreștin de la Slava Rusă, „Revista Monumentelor Istorice”, București, an LIX, 1990, nr. 1, p. 18.
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU,
Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 155- 166 (VIII. Sciția Mică între sec. IV-VIII/Viața culturală și spirituală: creștinismul/A. R.)
Despre Marius Teja
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
Citeşte şi:
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
Istoria Dobrogei - Instituții Provincia romană Scythia Minor (sec. IV-VII) (galerie foto)
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: