Istoria Dobrogei - populație - popoare Cultură tardenoaziană din epoca mezolitică

Epoca mezolitică (cca 10.000 î. H. - 5.500 î. H.) a fost perioada de tranziţie de la epoca pietrei cioplite (paleolitic) la cea a pietrei şlefuite (neolitic), când clima a început să se încălzească şi Dobrogea era locuită de oamenii culturii tardenoaziene, care foloseau arcul cu săgeţi, monoxila şi uneltele microlite.
 
1. Terminologie
Termenul istoric „preistorie” derivă din asocierea cuvântului latin pre/„înainte de” şi a celui grecesc istoria/„cercetare scrisă a trecutului” şi este denumirea dată epocii din istoria omenirii situate înainte de apariţia scrisului, corespunzând societăţii primitive.
Termenul arheologic „paleolitic”, apărut în 1865, derivă din asocierea cuvintelor greceşti palaios/„vechi” şi lithos/„piatră”.
Termenul arheologic „neolitic” derivă din asocierea cuvintelor greceşti neos/„nou” şi lithos/„piatră”.



Termenul arheologic „mezolitic” derivă din asocierea cuvintelor greceşti mesos/„la mijl.” şi lithos - „piatră” şi reprezintă epoca de tranziţie dintre paleolitic şi neolitic.
Termenul arheologic „cultură” reprezintă totalitatea vestigiilor materiale şi spirituale de acelaşi tip descoperite într-un ansamblu de aşezări de pe un anumit teritoriu.
 
Termenul geologic „glaciaţiune” derivă din cuvântul latin glacies/gheaţă şi reprezintă o lungă perioadă de scădere a temperaturii medii anuale ca urmare a extinderii intense a gheţarilor.
 
Termenul arheologic „microlit” derivă din cuvintele greceşti micros/„mic” şi lithos/„piatră” şi reprezenta o unealtă din piatră de mici dimensiuni.
 
Expresia „gintă matriliniară” derivă din cuvintele latin gens şi mater şi reprezintă comunitatea primitivă bazată pe înrudirea pe linie maternă.
 
Termenul „Neantrop” derivă din asocierea cuvintelor greceşti neos/„nou” şi antropos/„om” şi este un sinonim pentru categoria Homo sapiens care a apărut în paleoliticul târziu şi continuă şi astăzi.
 
Expresia „Homo sapiens recens” derivă din cuvintele latineşti homo/„om”, sapiens/„raţional” şi recens/„actual” şi reprezintă specia umană caracteristică mezoliticului.
 
Termenul geologic „holocen” derivă din asocierea cuvintelor greceşti holos/„tot” şi kainos /recent” şi reprezintă a două epocă a cuaternarului, care continua şi astăzi.
 
Termenul arheologic „periegheză” provine din cuvântul francez périégèse/„călătorie” şi reprezintă cercetarea la suprafaţă a unui teren.
 
Termenul arheologic „tardenoazian” derivă din numele regiunii Tardenois/N Franţa, unde au fost făcute în 1885 primele descoperiri referitoare la această cultură din mezolitic.
 
Termenul „monoxilă” derive din asocierea cuvintelor greceşti monos/„unic” şi xylon/„lemn” şi reprezintă barca scobită dintr-un trunchi de copac.
 
Termenul hiat =pauză, discontinuitate provine cuvântul latin hiatus.
Termenul boreal=nordic provine din cuvântul grec antic Boreas/„vântul din nord”.
 
2. Cronologia mezoliticului
 
Mezoliticul sau epipaleoliticul este datat, cu aproximaţie, în anii 10.000 î. H. - 5.500 î. H., fiind foarte scurt în raport cu lunga epocă paleolitică, când a apărut omul. Epoca mezolitică este plasată între sfârşitul paleoliticului (paleoliticul târziu) şi începutul neoliticului (neoliticul timpuriu).
 
Iniţial, istoricii au considerat că între paleolitic şi neolitic a fost un hiat, dar descoperirile arheologice din prima jumătate a secolului XX au infirmat această teorie şi i-au convins de existenţa unei perioade de tranziţie între cele două epoci importante ale pietrei.
 
Stabilirea datării descoperirilor arheologice a devenit mai precisă în secolul XX prin aplicarea metodei carbonului radioactiv C14 în laboratoarele de fizică atomică.
 
3. Clima
 
La sfârşitul paleoliticului şi începutul mezoliticului s-a încheiat epoca glaciaţiunilor şi a început holocenul, caracterizat prin încălzirea climei.
Denumit şi postglaciar, epocă recentă sau aluvium, holocenul a fost împărţit în cinci perioade: preboreal (8.300-6.800 î.e.n.), boreal (6.800-5.500 î.e.n.), atlantic (5.500-2.500 î.e.n.), subboreal (2.500-800 î.e.n.) şi subatlantic (800 î.e.n.-actual).
 
4. Flora şi fauna
 
Ca urmare a încălzirii climei, au avut loc schimbări în floră şi faună: vegetaţia de tundră şi animalele mari s-au retras spre nord sau au dispărut, fiind înlocuite de păduri unde trăiesc păsări şi animale mici.
 
Conform paleontologului Marin Cârciumaru (n. 1941) de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”, în România erau identificate  în 1976 următoarele cinci faze de vegetaţie ale holocenului: faza pinului (cca 12.000-14.000 ani în urmă), faza de trecere pin-molid (10.000-12.000 ani), faza molid cu alun și stejăriș (apogeul acum 9.000-10.000 ani), faza molid cu carpen (considerată la 3.000-5.000 ani) și faza fagului (5.000 ani, continuă și azi).
 
5. Cultura tardenoaziană
 
În această epocă, Homo sapiens fossilis (capacitate craniană medie de 1350 cc) din paleoliticul târziu a fost înlocuit de Homo sapiens recens (omul raţional actual).
Acum, economia paleoliticului târziu bazată pe culesul fructelor, vânătoare şi pescuit a început să piardă din importanţă în favoarea economiei de producere a hranei bazată pe recoltarea gramineelor (cerealelor) sălbatice şi domesticirea animalelor. Ca urmare, au apărut unelte protoagricole ca râşniţa de mână, frecătoarea (bolovan de piatră rotund pentru strivirea seminţelor) şi secera cu dinţi de silex.
 
Locuirile devin îndelungate şi grupurile umane încep să se lege de un teritoriu restrâns cu resurse permanente de trai, care au favorizat începutul sedentarizării şi consolidarea ginţii matriliniare din paleolitic. În consecinţă, aşezările umane s-au dezvoltat şi au devenit mai dense, în apropierea lor apărând şi cimitirele, care indică formarea unei concepţii umane despre viaţă şi moarte.
 
Chiar dacă descoperirile mezolitice din Dobrogea sunt rare, există premise generale care permit stabilirea concluziei că a existat un mezolitic dobrogean. Astfel, arheologul Dumitru Berciu (1907-1998) considera în 1966 că în paleoliticul târziu Dobrogea trebuie să fi fost „intens locuită”, deoarece existau condiţii favorabile în acest sens: terase „însorite”, „numeroasele” peşteri şi prezenţa „din abundenţă” a materiei prime care era silexul (cremenea). Cu atât mai mult trebuie să fi crescut intensitatea locuirii în mezolitic, când condiţiile de climă s-au îmbunătăţit. Tot Berciu observa, din punct de vedere temporal, existenţa pe scară largă în Dobrogea a descoperirilor din paleoliticul târziu şi neolitic (continuitatea masivă a microlitelor în cimitirul neolitic de la Cernavoda), iar din punct de vedere geografic încadrarea ţinutului dintre Dunăre şi Marea Neagră în regiunea mezolitică înconjurătoare delimitată de sudul URSS şi Balcani.
 
6.a. Descoperiri în peşteră
 
Peştera„La Adam”/com. Târguşor/nord CT a fost cercetată în anii 1956-1958 de la „V. Pârvan” şi Muzeul de Arheologie Constanţa (înfiinţat în 1957) şi în anii 1956-1961 de Constantin Rădulescu (1932-2002) de la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă”.
Între straturile din paleolitic şi neolitic, aici a fost găsit un strat de locuire mezolitică, în care au fost descoperite microlite şi oase de câine, oaie şi porc.
 
6.b. Descoperiri în aer liber
 
În 1982, arheologul Mihalache Brudiu (din 2014 prof. emerit la Univ. Galaţi) a efectuat o periegheză pe teritoriul com. Lumina/est CT, în apropierea golfului lacului Siutghiol, în zona numită Peninsula. Aici, el a găsit o locuire mezolitică, care s-a adăugat celor opt din Dobrogea determinate în aceeaşi perioadă de perieghezele colegului Alexandru Păunescu (1931-2003) de la „V. Pârvan”.
 
7. Unelte
 
Cea mai importantă varietate de piatră folosită în epocă a rămas silexul, rocă care se găseşte în depozite de calcar, aluviuni şi terasele apelor. În această perioadă a continuat folosirea tehnicii cioplirii lamelare din paleoliticul târziu, care consta în interpunerea unei bucăţi de lemn între bulgărele de piatră şi percutor, obţinându-se lame uşoare şi lungi de 0,2-03 m şi late de 0,05 m, a căror grad de finisare creşte acum. Consecinţele noii tehnici au fost economia de materie primă şi mânuirea şi deplasarea uşoară, aceste din urmă aspecte contribuind la îmbunătăţirea metodelor de vânătoare.
 
Acum s-a generalizat şi diversificat gama microlitelor (1-1,5 cm) apărute în paleoliticul târziu: cuţite, răzuitoare, vârfuri de săgeţi, vârfuri de lance şi silexuri în forme geometrice (trapez, romb, triunghi, dreptunghi, segment de cerc). Ataşate la un mâner din lemn, ele au permis confecţionarea unor unelte compuse cum erau secerile. De asemenea, a continuat prelucrarea intensă a osului.
Invenţii umane importante din mezolitic au fost arcul cu săgeţi, care a devenit principala armă de vânătoare, şi monoxila, care a facilitat transportul şi legăturile între aşezări.

NOTĂ: Fotografiile au fost realizate de ZIUA de Constanţa cu acordul conducerii MINAC.
 
Bibliografie cronologică
 
I. C. RĂDULESCU & P. SAMSON, Sur un centre de domestication du mouton dans le Mésolithique de la grotte „La Adam”, en Dobrogea, „Zeitschrift für Tierzüchtung und Züchtungsbiologie”, 76, 1962, 2-3, p. 282-320.
 
CONSTANTIN RĂDULESCU, Institutul de speologie „Emil Racoviţă.”, referat 1963.
 
P. I. BORISKOVSKI (Leningrad), Problemele paleoliticului superior şi mezoliticului de pe coasta de nord - vest a Mării Negre, „Studii şi cercetări de istorie veche”, ed. Acad. RPR, Bucureşti, tom 15, nr. 1, 1964, pp. 5-18.
DUMITRU BERCIU & DIONISIE PIPPIDI, Din istoria Dobrogei, vol. I (Din cele mai vechi timpuri pînă la cucerirea romană), Ed. Acad. RPR, Bucureşti, 1965, pp. 24-26 (Partea I: Băştinaşii; 1.Cele mai vechi urme ale locuirii omului la Dunărea de Jos; Perioada de tranziţie de la paleolitic la neolitic: mezoliticul (cca 10.000-5500 î.e.n.).
 
ALEXANDRU PĂUNESCU, Evoluţia armelor şi uneltelor de piatră cioplită descoperite pe teritoriul României, Ed. Acadm. RSR, Bucureşti, 1970, pp. 24-25, 31-33 (I.Unelte şi armele de piatră cioplită în paleolitic şi epipaleolitic D.Epipaleoliticul - Tardenoazianul).
 
EMIL CONDURACHI & VLADIMIR DUMITRESCU & MIRCEA MATEI, Harta arheologică a României, Meridiane, Bucureşti, 1972, p. 9 (Comuna primitivă (V. D.))
 
ADRIAN RĂDULESCU & M. MUNTEANU, Începutul aşezărilor din Dobrogea: comuna primitivă, „Studii şi cercetări de geografie aplicată a Dobrogei”, Al doilea simpozion de geografie a Dobrogei, Inspectoratul şcolar al judeţului Constanţa, 1972, p. 215-221.
 
DIONISIE M. PIPPIDI (coord.), Dicţionar de istorie veche a Românie. Paleolitic - sec. X, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, pp. 209-210, 304-305, 306-307, 335, 388, 424-429, 440-444, 449-451, 562-563.
 
ALEXANDRU PĂUNESCU, O aşezare gravetiană în Dobrogea centrală, sesiune de comunicări „Pontica”, Constanţa, 21 noiembrie 1983.
 
MIHALACHE BRUDIU, Descoperiri paleolitice şi epipaleolitice pe teritoriul com. Lumina, jud. CT, „Pontica” (website), Muzeul de Istorie şi Arheologie Constanţa, 19, 1985, pp. 13-14, 22-23.
 
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria Dobrogei, ed. II rev., edit. Ex Ponto, Constanţa, 1998, pp. 16-17. (A. R. - cap. I: Primele semne de viaţă omenească în Dobrogea. Paleoliticul)
 
IOSIF COLCER & VIOREL MĂGUREANU, File din istoria Dobrogei, Inspectoratul pentru cultură al judeţului Tulcea, 1998, p. 11-12 (I. C. – cap. I: Din adânc de vremuri).

VALENTINA VOINEA & CĂTĂLIN DOBRINESCU, Secvențe preistorice în Dobrogea, „Tomis”, Constanța, serie nouă, an VII, iun.-aug. 2002, p. 20.
 
DAN BERINDEI, Istoria românilor din paleolitic până în 2008. Cronologie, ed. Cartex 2000, Buc., 2011, p. 9-10 (Epoca străveche), ISBN 978-973-104-327-2.

Surse online
 
CENTRUL DE INFORMATICĂ ȘI MEMORIE CULTURALĂ BUCUREȘTI (CIMEC - website) - Arheologie - Repertoriul Arheologic Naţional (RAN) - jud. CT/loc. Târguşor

Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.

Citeşte şi:

Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
 
Istoria Dobrogei - oameni, popoare Cultură aurignaciană din paleoliticul târziu (galerie foto)