Kurgan Vizir, misterioasa movilă de la Isaccea - legende şi adevăr istoric

Dobrogea este un ţinut plin de mistere ale trecutului, de taine seculare şi milenare ce nu au putut fi desluşite vreodată. Multe dintre aceste mistere sunt învăluite de tot felul de legende, unele mai puţin verosimile ca altele, mituri ce dau un plus de farmec acestor locuri dintre Dunăre şi Mare. Uneori, studiile istoricilor moderni şi contemporani reuşesc să aducă informaţii reale şi preţioase, ce explică parţial cum s-au născut poveştile şi legendele acestor locuri. În unele cazuri însă, miturile nu pot fi explicate cu ajutorul specialiştilor, dar ele supravieţuiesc şi continuă să fie spuse în satele dobrogene.
 

 
Un astfel de loc misterios, învăluit în legendă, dar studiat şi analizat şi de către specialişti este Movila Mare, din apropierea oraşului Isaccea, nu departe de ruinele cetăţii antice Noviodunum. Movila Mare este doar unul dintre numele sale, pentru că i se mai spune şi Kurgan Vizir sau Kurgan Tepe, termeni turceşti ce se traduc ca Movila Vizirului sau Dealul Vizirului.
 
Este o movilă artificială, creată aşadar de mâna omului, care are o circumferinţă de aproximativ 400 de metri, cu o înălţime de 73 (o altă sursă indică 75 de metri) şi o pantă de 75-90 de grade. Astăzi, acoperită de vegetaţie, este mai puţin impresionantă faţă de acum două-trei secole, când diverşi călători străini prezenţi în nordul Dobrogei o descriau ca pe un veritabil munte.
 
Elocventă în acest sens este litografia realizată în 1828 de Hector de Bearn, ofiţer francez prezent în elayetul otoman Dobrogea în timpul războiului ruso-turc 1828-1829, conflict în care Franţa era de partea Rusiei ţariste. Am preluat această fotografie din sursa citată „Boca M - Pontica 1968... Dobrogea în stampe şi gravuri“), iar imaginea este una elocventă. De Bearn este un militar cu reale valenţe artistice, care desenează cu rigurozitate ceea ce vede, fără să exagereze.
 
În acest război, Kurgan Vizir este un punct strategic extrem de important pentru armata otomană. Movila este un excelent punct de observaţie şi în acelaşi timp un loc înalt pe care este amplasată artileria armatei Semilunei.
 
Iată ce scria în urmă cu 92 de ani Marin Ionescu Dobrogianu, referindu-se la luptele din Dobrogea anului 1828: "Turcii îşi aleseseră poziţia cea mai favorabilă de apărat, pe care au organizat-o şi armat-o formidabil cu artilerie şi infanterie, instalate pe metereze foarte cu greu de bătut de pe malul stâng, pe care îl dominau cu 70 de metri. Pe o movilă, Vizir Tepe sau Kurgan Vizir, turcii aşezaseră un mortier de mare calibru, care bătea de svânta poziţiunile ruseşti. un obuz nimeri drept în cortul ţarului (n.a. ţarul Nicolae I (1817-1855). Norocul îl sluji (n.a. pe ţar), căci era lipsă. În amintirea primejdiei de care l-a scăpat întâmplarea, ţarul Nicolae I puse în urmă să se construiască mânăstirea Teraponti, care se ved eşi astăzi". Mânăstirea Teraponte (Ferapont) a fost ridicată pe teritoriul actual al Ucrainei, se afla la cca 5 km de Isaccea şi din ordinul ţarului Nicolae I adăpostea obiecte de cult aduse de la Sankt Petersburg.
 
Hector de Bearn a făcut în iunie 1828 mai multe schiţe în nordul Dobrogei (ex. geamia din Isaccea, tabăra militară de la Babadag etc), în timpul misiunii sale de însoţire a ţarului rus. Litografia cu Kurgan Vizir este unică şi o dovadă vie a existenţei acestui munte artificial misterios.
 
Potrivit lui Hector de Bearn, movila fusese ridicată de către un paşă otoman care a vrut să-i arate unui sol rus forţa armatei pe care el o conducea. Astfel, paşa ordonase fiecărui soldat să aducă câte o mână de pământ în locul pe care el îl indicase. Soldaţii lui erau însă atât de mulţi, încât au adus pământ destul pentru a ridica movila de 70 de metri înălţime.
 
Nu de Bearn a fost însă primul călător străin care a descoperit Kurganul (Movila) Vizirului. Primul a fost neamţul Martin Gruneweg, un comerciant care a întreprins mai multe călătorii prin Dobrogea la sfârşitul sec. XVI (între 1583 şi 1586). Gruneweg scria că soldaţii turci au fost puşi să aducă pământ din alte locuri pentru a ridica Kurganul (Movila) şi pentru că nu aveau destule care, şi-au folosit propriile fesuri.
 
O legendă oarecum similară, povestită prin satele din zonă, spune că soldaţii care au construit movila şi care trebuiau să plece la război şi-au lăsat fesurile pe Kurgan şi şi-au jurat un lucru: când vor termina luptele, să se întoarcă la movilă şi să îşi ia înapoi fesurile, cu tot cu pământ. Din păcate, aproape nici unul dintre acei militari turci nu s-a mai întors de la război şi astfel, Kurganul a rămas la fel de înalt. 
 
De unde însă numele Kurganul Vizirului? Numeroasele legende din zonă ne spun că movila uriaşă nu este altceva decât un mormânt, un tumul la baza căruia s-ar afla osemintele unui paşă, ale unui vizir, comandant otoman. S-au vehiculat chiar şi unele nume de paşi care să fi fost înmormântaţi aici, dar aceste ipoteze nu au nicio acoperire istorică şi arheologică.
 
O variantă foarte interesantă a acestor legende (variantă prezentată în sursa "Dobrogea, sâmbure de legendă") este următoarea: în timpul unui război purtat contra Moldovei, comandantul armatei otomane a avut noaptea un vis ciudat. El l-a visat pe profetul Mahomed în vârful unei movile iar profetul i-a prezis ofiţerului că va pierde războiul. Când s-a trezit, comandantul a poruncit să fie îngropat de viu, cu tot cu arme şi cal, aşa că soldaţii săi au ridicat deasupra lui movila aducând fiecare câte un coif de pământ. Chiar şi în urma acestui sacrificiu, otomanii au pierdut războiul.
 
O altă legendă legată de Movilă ar fi că aici ar fi fost înmormântat chiar Isac Baba, considerat de unii întemeietorul oraşului Isaccea. (n.a. o altă variantă, a lui Nicolae Iorga, este că numele localităţii vine de la Saccea, dinast local din sec. XI, pomenit într-un izvor bizantin).
 
Potrivit legendei, Isac Baba ar fi fost ucis (decapitat), în timpul unei bătălii purtate contra lui Ştefan cel Mare. Trupul "turcului" (n.a. al comandantului tătar, mai degrabă) a fost dat jos de pe cal de către oamenii săi. Calul a fost şi el omorât, apoi soldaţii au ridicat movila, în amintirea comandantului lor.
 
După cum se poate observa, există numeroase legende legate de crearea acestui misterios Kurgan Vizir. Există şi numeroase relatări ale străinilor prezenţi de-a lungul secolelor în zonă. Movila Vizirului există şi astăzi, este o realitate. Dealul Misterios are se pare cel puţin patru secole vechime.
 
Ce taine ascunde însă cu adevărat, care este varianta corectă de legendă, acestea sunt însă întrebări cărora probabil nu le vom afla niciodată răspunsul...
 
Bibliografie
 
Hector de Bearn - Quelques souvenirs de une campagne en Turquie, Paris, 1828, manuscris pdf downloadat de pe site-ul digital.lib.auth.gr
 
M Boca - "Dobrogea veche în stampe şi gravuri (1826-1882)", articol în Revista Pontica nr.1 (1968), p.455-507
 
Aurel Daniel Stănică -- "Cartografia cetăţilor medievale dispărute din Dobrogea. Studiu de caz: fortificaţiile turceşti"
 
M Ionescu Dobrogianu - "Viaţa dobrogeană", an 1, nr.4, 1927, sursă bjconstanta.ro, publicaţii electronice - periodice, material accesat pe 1.04.2019, p.4
 
"Călători străini în ţările române, Supliment 1" - Martin Gruneweg, by Alexandru Ciocâltan, p.65, Edit. Academiei Române, Bucureşti 2011
 
"Dobrogea 1878-1928, 50 de ani de viaţă românească", 1928, coordonator Constantion Brătescu
 
Gherghina Barbu, Dumitru Ciurea, Elena Jiga - "Dobrogea, sâmbure de legendă", Edit Paralela 45, 2001
 
Marius Teja - Călători străini prin Dobrogea (XCIV2), Martin Gruneweg, articol publicat pe 7 aprilie 2017 în ziarul Ziua de Constanţa
 
www.muntesiflori/niculitel - Pretext dobrogean: circuit pe dealurile Niculiţelului... din jurul Niculiţelului
 
Sursă foto: M Boca - "Dobrogea veche în stampe şi gravuri (1826-1882)", Revista Pontica nr.1 (1968), p.455-507; litografie realizată de Hector de Bearn în 1828
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absovit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucuresti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene. 
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.    
 
Citeşte şi:

 După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie

Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“

Amintiri din vremea holerei Războiul Crimeii și Dobrogea anului 1854 (VI). Dovezile tragediei, finalul conflictului și efectele sale