Lucian Grigorescu (1894-1965), un artist universal (galerie foto)

Lucian Grigorescu s-a născut la 1 februarie 1894, la Medgidia, şi a fost al doilea fiu al familiei. Tatăl său, Teodor Grigorescu Jitianu, a fost inginer agronom, ce studiase la Livorno, iar la Hârşova îşi va pune în aplicare cunoştinţele acumulate în anii de studii. Mama sa, Corteza, era fiica unui judecător din Brăila. Studiile primare le urmează la Medgidia între anii 1901-1906, la şcoala de băieţi. Spunea despre Medgidia că „era pe atunci un târg care mişuna de turci şi tătari, cu portul lor pitoresc… Aş putea afirma că am purtat în suflet culoarea ei luminoasă, dar sobră, poezia frustră a stepei pontice”.
 

 
Gimnaziul l-a urmat la Constanţa, iar ulterior la Brăila, la Gimnaziul particular „Principatele Unite”. La Medgidia, alături de tatăl său mergea la Târgul Panairului şi la pescuit în bălţile Kara-su.
 
Studiază pictura cu G.D. Mirea, Fritz Stork şi Gabriel Popescu între anii 1912 - 1915, la „Academia de Belle Arte” din Bucureşti. Participă la Primul Război Mondial, pe fronturile din Dobrogea şi Moldova, ca artilerist, fiind rănit în timpul luptelor. Familia sa se va refugia la Iaşi. Aici va deschide prima expoziţie personală, în sala revistei „Omul liber”. După întreruperea cauzată de război, reia studiile în anii 1918-1920. Aici va fi însoţit de tânăra sa soţie, pictoriţa Otilia Maria Nichiforescu. Va expune în anul 1920 40 de lucrări, în „Maison d'Art”, manifestând „un temperament şi o vigurozitate originală”. Îşi continuă formaţia artistică la Roma (1921-1923), studiind printre alţii cu Etore Ferrari. Acesta era legat de România, realizând opere precum statuia lui Ovidius Publius Naso de la Constanţa şi statuia voievodului Mihai Viteazul din Bucureşti. A rămas impresionat de Italia, dar pictura clasică italiană nu a înţeles-o dintr-o dată, considerând că „pentru a o înţelege, trebuie să fii pregătit, să evoluezi şi să te cultivi neîncetat”. Se întoarce în ţară în 1921 şi participă la deschiderea asociaţiei artistice „Salonul de toamnă”.
 
Studiază şi la Paris (1924), după ce obţine o bursă de studii, fiind remarcat de Ion Minulescu, director la Ministerul artelor. Aici frecventează atelierele de la "Grande Chaumière" şi "Académie Ranson", în atelierul lui Roger Bissière. Îi va întâlni pe Constantin Brâncuşi şi Theodor Pallady. După ce îşi pierde bursa de studiu va lucra model şi paznic, dar va expune şi câteva din lucrările sale, fiind apreciat de critici. Pe un drum urmat adesea de artişti, începând cu reprezentanţii impresionismului, călătoreşte spre sudul Franţei, lucrând între anii 1927-1939, la Cassis, fascinat de lumina intensă şi de culorile aprinse ale regiunii dintre Marsilia şi Toulon.
 
Participă la saloanele oficiale din România, la expoziţii organizate de "Tinerimea Artistică", "Grupul nostru", "Arta" , "Universul” etc. A fost un pictor român postimpresionist, fiind apreciat drept cel mai latin dintre pictorii români. Eugen Schleru îl aprecia ca fiind „un pirat al mărilor de sud..., că iubea viaţa şi că era un meridional complet şi fără impurităţi”, iar Constantin Ţoiu îl vedea ca fiind „un om voinic, cu o siluetă masivă, dar foarte mobilă, de hamal dobrogean”.
 
Lucian Grigorescu a fost un pictor al naturii, dar aici trebuie adăugată şi natura umană. Cele mai multe portrete aparţin perioadei târzii a artistului, iar în tinereţe a realizat unele portrete semnificative. Printre acestea este de menţionat "Arlechin", aflat în muzeul Zambaccian.
 
Trăind cu patetism miracolul inepuizabil al unei naturi exuberante, scăldată de soare, artistul dezvoltă, departe de experienţele de ultimă oră ale Parisului sau altor centre europene, idealurile devenite clasice ale impresionismului. Pe această direcţie, resimte şi ecouri din creaţia lui Paul Cézanne, deschizător de noi orizonturi pentru arta secolului al XX-lea. Realitatea este respectată, transfigurată însă de o puternică sensibilitate personală. Se va întoarce în ţară înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial şi va lucra în Dobrogea. Este concentrat şi trimis ca reporter militar pe front. Aici va realiza acuarele şi guaşă, surprinzând acţiunile militare. Va expune atât în expoziţii personale, cât şi cu alţi artişti în ţară şi în străinătate.
 
În anul 1937 va expune la Paris în cadrul Expoziţiei Universale, iar în 1938 va expune 85 de pânze la sala „ Dalles”, eforturile sale fiind admirate de un public numeros şi apreciate de critici.
 
Artistul a iubit Balcicul, a cărui frumuseţe a redat-o pe câteva pânze. Aici avea prieteni, unul dintre aceştia fiind Octavian Moşescu, primar al localităţii din sudul Dobrogei. Având la bază prietenia sinceră, primarul îi va oferi în anul 1931, în schimbul unei picturi pe care o dona muzeului local, un teren situat deasupra plajei. Nu a păstrat mult timp acest teren pe care îl va vinde, iar cu banii obţinuţi „
va evada” la Cassis, după cum singur recunoştea.
 
În 1935, după o expoziţie personală în ţară, se va reîntoarce la Balcic, unde se simţea atât de bine şi unde toţi locuitorii îl ştiau şi îl respectau. Deseori dădea dovadă de milostenie, oferind bani celor sărmani. Este şi cazul copilului tătar, care-i vindea o broască ţestoasă, mai multe zile la rând. De fiecare dată, maestrul o cumpăra şi o elibera ulterior, doar pentru a-i face pe plac copilului sărman. Fiind luat în derâdere de prietenii săi, maestrul nu va mai cumpăra broasca ţestoasă, dar va oferi mici sume copilului, cu care legase o prietenie şi un fel de a fi.
 
În anul 1948, Lucian Grigorescu a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi pentru scurtă vreme devine director în Ministerul Artelor şi informaţiilor. Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, pictorului Lucian Grigorescu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Română, „pentru merite deosebite în activitatea desfăşurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice şi cinematografiei”, Maestru Emerit al Artei, şi Laureat al Premiului de stat.

Moare din cauza unei boli incurabile, la Bucureşti, la 28 octombrie 1965, dar va rămâne în amintirea contemporanilor săi şi în special a medgidienilor.
 
A fost unanim apreciat ca fiind cel mai latin dintre pictorii români. A iubit Dobrogea, Medgidia, Balcicul, uliţa dobrogeană, figurile pitoreşti ale turcilor şi ale tătarilor, pe care le-a surprins ca nimeni altul în lucrările sale.
 
Este poate cea mai cunoscută personalitate a oraşului. Numele său este purtat de muzeul din localitate, de Casa de Cultură a Sindicatelor şi de o şcoală gimnazială. Tabăra de pictură organizată periodic la Medgidia, purtându-i numele, vine să aducă un omagiu activităţii acestui artist remarcabil, dar şi să scoată la lumină talentul generaţiilor tinere, de multe ori impresionate de activitatea maestrului medgidian.
 
Activitatea sa a fost recunoscută şi apreciată, numele său fiind rostit anual cu prilejul organizării Taberei internaţionale de pictură „Lucian Grigorescu”, care a ajuns anul acesta la cea de-a XIV-a ediţie. Din anul 2006, la 2 septembrie, Lucian Grigorescu a fost declarat cetăţean de onoare al municipiului Medgidia.
 
Surse bibliografice:
 
Aurelia Lăpuşan, Ştefan Lăpuşan, Medgidia-Carasu, Editura Muntenia, Constanţa, 1996
Constanţa Călinescu, Reprezentanţi ai Dobrogei în ştiinţa şi cultura românească, Constanţa, 1969
Octavian Moşescu, Din jurnalul unui colecţionar, Editura Litera, Bucureşti, 1974
Corneliu Marinescu, Medgidia, Editura Dobrogea, Constanţa, 2006
Adrian Ilie, Personalităţi marcante ale Medgidiei, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2017
Idem, Medgidia. Istoria oraşului de la 1918 până în prezent, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2012
www.ro.wikipedia.org
 
Surse foto:
Colecţia Corneliu Marinescu.
www.artindex.ro
www.g1b2i3.wordpress.com
 
Despre Adrian Ilie 
 
Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti. 
Director adj. - Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa).
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea. 
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management.
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.
Membru al Asociaţiei Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie/Istoria minorităţii turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.
Realizator emisiune istorică - Repere Istorice - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obţinute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman“ pe anul 2017, conferit de Societatea de Ştiinţe Istorice din România. 
 
Citeşte şi:
 
Comercianţi ai Dobrogei Familia Frangopol şi Lascăr Lascaridis (galerie foto)