Invitati
Prezentarea divinităţii este necesară pentru a înţelege mai bine piesa Nemesis din tezaurul de sculpturi de la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (MINAC). Aici vorbim despre un mic templu (aediculă, naiskos), foarte frumos executat din punct de vedere artistic şi care este din marmură albă, fină, de foarte bună calitate. Regretatul arheolog Zaharia Covacef susţinea că forma micului templu (nefinisat şi plat la spate) sugerează atât expunerea (rezemarea) piesei pe un perete şi, implicit, posibila existenţă la Tomis a unui templu închinat zeiţei răzbunării.
Ipoteza originii micro-asiatice a acestui tip iconografic de dublă reprezentare este susţinută şi de trăsăturile pe care le au cele două Nemesis, în sensul ca figurile feminine (aproape identice) au ochii mici şi migdalaţi, nasul uşor aplatizat şi nările umflate (trăsături asimilate lumii micro-asiatice).
Să intrăm însă în detaliu în ceea ce priveşte descrierea dublei reprezentări a zeiţei Nemesis. Micul templu, săpat într-un singur bloc de marmură ne-o arată pe Nemesis în dubla sa ipostază. Detaliile monumentului au fost pe larg prezentate în lucrarea „Tezaurul de sculpturi de la Tomis”, de către V. Barbu, autor al operei menţionate, alături de specialiştii V. Canarache, A. Rădulescu şi A. Aricescu (care s-au ocupat de prezentarea altor piese din Tezaur).
Statuile ce o reprezintă pe Nemesis sunt încadrate de două coloane corintice. Piesa are un fronton artistic lucrat (asupra căruia vom reveni) şi o bază a micului templu, bază pe care se vede inscripţia bilingvă romană şi grecească. Inscripţia e pe două rânduri (pe limbi diferite), iar literele îngrijit scrise în piatră conţin o dedicaţie. Prezentăm textul latin al acestuia, aflat în primul rând al soclului: „C(aius) Herennius Charito votum solvit”, text care a fost tradus „C.H. Charito şi-a împlinit făgăduinţa”.
Monumentul înalt de 1,050 m şi lat de 0,500 m a suferit unele distrugeri în vechime. Spart în mai multe bucăţi, el a fost totuşi refăcut. Coloana din dreapta a fost distrusă total, dar ea este acum refăcută din piatră artificială. Mâna dreaptă a statuii din dreapta lipseşte şi astăzi (de la cot în jos). Mai există unele mici alte deteriorări, la capete, la veşminte şi chiar la cele două instrumente de măsurare a faptelor, pe care cele două Nemesis le poartă în mâinile lor stângi.
Frontonul monumentului este triunghiular, iar în centrul său se află gravată în relief o cunună groasă din frunze de laur, legată în partea de jos cu o panglică. La colţurile extreme ale frontonului se află acrotere cu palmete şi frunze de acant n.a. (acroteră - mic piedestal, palmeta - motiv ornamental, acant - reprezentare stilizată a unei plante -spinoase cu frunze bogate şi frumoase). Vârful frontonului este plat, ceea ce indică posibilitatea ca acela să fi fost un suport pentru un vas de ofrandă.
Zeiţa putea fi bună cu cei care o respectau şi rea cu sfidătorii legilor, iar dubla reprezentare este simbol al dualităţii. Ea măsura faptele oamenilor şi putea decide dacă aceştia trebuie pedepsiţi şi trimişi în infernul lui Hades - Pluto sau merită să meargă pe câmpiile edenice Eleusine.
„Instrumentul de măsurare are o lungime de 22,5 cm la statuia din stânga şi este gradat pe marginea din faţă prin trei crestături transversale” (sursă V. Barbu – Tezaurul de sculpturi...)
Detaliile artistice ale monumentului sunt deosebite şi semn că aedicula este opera unui mare maestru din imperiu. Piesa poate fi aşadar de import, realizată într-un mare centru meşteşugăresc. Părul zeiţelor este bogat, împărţit în două de o cărare. Nemesis are şuviţe ondulate, adunate spre ceafă într-un elegant coc, iar pe creştet o parte din aceste şuviţe formează o fundă.
Faţa zeiţei este plină, aproape rotundă, cu buze mici şi cărnoase, cu nas mic şi cu ochii aceia migdalaţi care te duc, aşa cum am afirmat mai devreme, în universul micro-asiatic. Nemesis are o postură severă, căci aşa se cade unei judecătoare de fapte.
Cele două statui sunt lucrate doar în faţă şi pe laturi, aşa cum am mai menţionat anterior. Ele sunt în picioare, cu capul uşor înclinat înainte şi fiecare avea braţul drept îndoit din cot, cu măna adusă la piept (detaliu păstrat doar la una dintre statui). Veşmintele zeiţelor gemene sunt elegante şi prezentate în detaliu, cu pliuri, falduri şi cute atent lucrate de către maestrul anonim. Nemesis (în dubla ei reprezentare) poartă sandale cu barete în unghi.
Potrivit regretatei Zaharia Covacef, aedicula de la Tomis este o copie a unui model deja existent şi popular în lumea romană. În ceea ce priveşte datarea piesei, s-a opinat ca este din vremea dinastiei romane a Severilor, deci sfârşit de secol II- început de sec.III. Severii au condus Imperiul Roman din anul 193 şi până în 235 d.H (fondator al dinastiei - Septimius Severus 193-211 d.H, alţi împăraţi: Geta 211, Caracalla 211-217, Elagaballus 218-222, Severus Alexander 222-235 d.H).
Să ne abatem atenţia acum asupra celui care a ridicat monumentul şi a făcut dedicaţia, acel Caius Herennius Charito, care prin ridicarea micului templu, „şi-a împlinit făgăduinţa” făcută poate zeiţei Nemesis. După unii specialişti, el ar fi putut fi un grec romanizat (cnf ISM II - Tomis şi teritoriul său 148 (33)).
Herennius este un nume de origine etrusco-romană, răspândit în provinciile dunărene în sec.II d.H. Este un nume gentilic purtat ulterior şi de împăraţi ai Romei, de Decius şi de fiul acestuia numit Herennius Etruscus. Cei doi împăraţi au fost ucişi în anul 251, în bătălia de la Abrittus (Razgrad, Bulgaria), în confruntarea cu goţii lui Kniva, fiind primii împăraţi romani ucişi în lupta cu străini. Din păcate, inscripţia lui Herennius Charrito nu ne oferă alte detalii cu privire la dedicant.
Aedicula din Tezaurul de sculpturi nu este singura reprezentare a zeiţei Nemesis de la Constanţa. Au mai fost descoperite două statui (una fragmentară), dar şi monede cu efigia ei, dovezile numismatice de acest gen fiind întâlnite în oraşele greceşti vest-pontice.
La Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa mai poate fi admirată o astfel de reprezentare a zeiţei răzbunării, la etajul I al instituţiei, în aşa numita sală VI, unde sunt expuse şi alte preţioase vestigii antice. Este vorba despre un basorelief de marmură alb vineţie, descoperit în 1964 la Fabrica de Celuloză din cartierul Palas.
În cazul acesta, nu mai vorbim despre o dublă reprezentare, ci despre una simplă. Nemesis se află în centru, "în picioare, se sprijină pe piciorul stâng, iar cel drept este puţin îndoit din genunchi. Este înveşmântată cu chiton şi himation lung... poartă pe cap un văl ce cade pe umeri... În mâna dreaptă are balanţa, iar în mâna stângă instrumentul de măsurat" (n.a. acesta este un citat din Z. Covacef - Sculptura antică din Expoziţia de bază a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, p.108).
În stânga jos, lângă zeiţă, se află un grifon (monstru înaripat cu trup leonin, cu cap şi aripi de vultur - cnf. sursă Kernbach). Fantastica vietate se sprijină pe un obiect ce pare a fi roata destinului sau poate chiar globul pământesc.
Datată în sec. III d.H, piesa este de o calitate net inferioară aediculei din Tezaur, dar este importantă din punct de vedere simbolic, oferindu-ne celălalt tip iconografic popular în epoca romană. În ambele piese prezentate în acest material (aedicula din tezaur, respectiv basorelieful din sala VI), Nemesis are cu ea instrumentul de măsurare al faptelor oamenilor.
În iconografia lumii greco-romane, Nemesis poartă cu ea elemente ca instrumentul de măsurare, roata şi balanţa, care se regăsesc în piesele de la MINAC. În alte reprezentări din alte provincii ea apare şi cu un jug, o pateră (vas ritualic puţin adânc folosit la libaţii şi sacrificii) sau cu sistrul isiac (instrument muzical egiptean reprezentat în cultul zeiţei Isis).
Nemesis a fost venerată la Tomis timp de secole, alături de celelalte divinităţi greco-romane, orientale sau autohtone. Vechii tomitani i se închinau şi îi ofereau ofrande, foarte probabil într-un templu existent în oraş, dar care nu a fost încă identificat.
Dubla reprezentare a zeiţei răzbunării rămâne una dintre cele mai frumoase piese antice de la Constanţa, un vestigiu deosebit care ne ajută să recompunem noi crâmpeie din viaţa unui oraş milenar cosmoplit şi extrem de dezvoltat în epocă romană...
V. Canarache, A. Aricescu, V. Barbu, A Rădulescu – Tezaurul de sculpturi de la Tomis, Edit. Știinţifică, Bucureşti 1963; autorul articolului 16 despre Nemesis – V. Barbu, p.83-90
Zaharia Covacef – Sculptura antică din Expoziţia de bază a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, Editura Mega, Cluj-Napoca 2011, p.36, p.108
Zaharia Covacef – Templele Tomisului, Revista Peuce Serie Nouă III-IV, 2005-2006, p.169
Maria Alexandrescu-Vianu – The tresury of sculptures from Tomis. The cult inventory of a temple – daciajournal.ro tome LIII, pdf 2009, p.27-46
Victor Kernbach – Dicţionar de mitologie generală, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1989
ISM II (Inscripţiile din Scythia Minor greceşti şi latine, vol II) – Tomis şi teritoriul său, 148(33), coordonator Iorgu Stoian, indici de Al. Suceveanu, Editura Academiei RSR Bucureşti 1987, p.178-179
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucureşti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
Citeşte şi:
Nemesis, zeiţa răzbunării, şi micul templu de la Constanţa (II). Dubla reprezentare
12 Aug, 2019 00:00
3179
Prezentarea divinităţii este necesară pentru a înţelege mai bine piesa Nemesis din tezaurul de sculpturi de la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa (MINAC). Aici vorbim despre un mic templu (aediculă, naiskos), foarte frumos executat din punct de vedere artistic şi care este din marmură albă, fină, de foarte bună calitate. Regretatul arheolog Zaharia Covacef susţinea că forma micului templu (nefinisat şi plat la spate) sugerează atât expunerea (rezemarea) piesei pe un perete şi, implicit, posibila existenţă la Tomis a unui templu închinat zeiţei răzbunării.Ipoteza originii micro-asiatice a acestui tip iconografic de dublă reprezentare este susţinută şi de trăsăturile pe care le au cele două Nemesis, în sensul ca figurile feminine (aproape identice) au ochii mici şi migdalaţi, nasul uşor aplatizat şi nările umflate (trăsături asimilate lumii micro-asiatice).
Să intrăm însă în detaliu în ceea ce priveşte descrierea dublei reprezentări a zeiţei Nemesis. Micul templu, săpat într-un singur bloc de marmură ne-o arată pe Nemesis în dubla sa ipostază. Detaliile monumentului au fost pe larg prezentate în lucrarea „Tezaurul de sculpturi de la Tomis”, de către V. Barbu, autor al operei menţionate, alături de specialiştii V. Canarache, A. Rădulescu şi A. Aricescu (care s-au ocupat de prezentarea altor piese din Tezaur).
Statuile ce o reprezintă pe Nemesis sunt încadrate de două coloane corintice. Piesa are un fronton artistic lucrat (asupra căruia vom reveni) şi o bază a micului templu, bază pe care se vede inscripţia bilingvă romană şi grecească. Inscripţia e pe două rânduri (pe limbi diferite), iar literele îngrijit scrise în piatră conţin o dedicaţie. Prezentăm textul latin al acestuia, aflat în primul rând al soclului: „C(aius) Herennius Charito votum solvit”, text care a fost tradus „C.H. Charito şi-a împlinit făgăduinţa”.
Monumentul înalt de 1,050 m şi lat de 0,500 m a suferit unele distrugeri în vechime. Spart în mai multe bucăţi, el a fost totuşi refăcut. Coloana din dreapta a fost distrusă total, dar ea este acum refăcută din piatră artificială. Mâna dreaptă a statuii din dreapta lipseşte şi astăzi (de la cot în jos). Mai există unele mici alte deteriorări, la capete, la veşminte şi chiar la cele două instrumente de măsurare a faptelor, pe care cele două Nemesis le poartă în mâinile lor stângi.
Frontonul monumentului este triunghiular, iar în centrul său se află gravată în relief o cunună groasă din frunze de laur, legată în partea de jos cu o panglică. La colţurile extreme ale frontonului se află acrotere cu palmete şi frunze de acant n.a. (acroteră - mic piedestal, palmeta - motiv ornamental, acant - reprezentare stilizată a unei plante -spinoase cu frunze bogate şi frumoase). Vârful frontonului este plat, ceea ce indică posibilitatea ca acela să fi fost un suport pentru un vas de ofrandă.
Zeiţa putea fi bună cu cei care o respectau şi rea cu sfidătorii legilor, iar dubla reprezentare este simbol al dualităţii. Ea măsura faptele oamenilor şi putea decide dacă aceştia trebuie pedepsiţi şi trimişi în infernul lui Hades - Pluto sau merită să meargă pe câmpiile edenice Eleusine.
„Instrumentul de măsurare are o lungime de 22,5 cm la statuia din stânga şi este gradat pe marginea din faţă prin trei crestături transversale” (sursă V. Barbu – Tezaurul de sculpturi...)
Detaliile artistice ale monumentului sunt deosebite şi semn că aedicula este opera unui mare maestru din imperiu. Piesa poate fi aşadar de import, realizată într-un mare centru meşteşugăresc. Părul zeiţelor este bogat, împărţit în două de o cărare. Nemesis are şuviţe ondulate, adunate spre ceafă într-un elegant coc, iar pe creştet o parte din aceste şuviţe formează o fundă.
Faţa zeiţei este plină, aproape rotundă, cu buze mici şi cărnoase, cu nas mic şi cu ochii aceia migdalaţi care te duc, aşa cum am afirmat mai devreme, în universul micro-asiatic. Nemesis are o postură severă, căci aşa se cade unei judecătoare de fapte.
Cele două statui sunt lucrate doar în faţă şi pe laturi, aşa cum am mai menţionat anterior. Ele sunt în picioare, cu capul uşor înclinat înainte şi fiecare avea braţul drept îndoit din cot, cu măna adusă la piept (detaliu păstrat doar la una dintre statui). Veşmintele zeiţelor gemene sunt elegante şi prezentate în detaliu, cu pliuri, falduri şi cute atent lucrate de către maestrul anonim. Nemesis (în dubla ei reprezentare) poartă sandale cu barete în unghi.
Potrivit regretatei Zaharia Covacef, aedicula de la Tomis este o copie a unui model deja existent şi popular în lumea romană. În ceea ce priveşte datarea piesei, s-a opinat ca este din vremea dinastiei romane a Severilor, deci sfârşit de secol II- început de sec.III. Severii au condus Imperiul Roman din anul 193 şi până în 235 d.H (fondator al dinastiei - Septimius Severus 193-211 d.H, alţi împăraţi: Geta 211, Caracalla 211-217, Elagaballus 218-222, Severus Alexander 222-235 d.H).
Să ne abatem atenţia acum asupra celui care a ridicat monumentul şi a făcut dedicaţia, acel Caius Herennius Charito, care prin ridicarea micului templu, „şi-a împlinit făgăduinţa” făcută poate zeiţei Nemesis. După unii specialişti, el ar fi putut fi un grec romanizat (cnf ISM II - Tomis şi teritoriul său 148 (33)).
Herennius este un nume de origine etrusco-romană, răspândit în provinciile dunărene în sec.II d.H. Este un nume gentilic purtat ulterior şi de împăraţi ai Romei, de Decius şi de fiul acestuia numit Herennius Etruscus. Cei doi împăraţi au fost ucişi în anul 251, în bătălia de la Abrittus (Razgrad, Bulgaria), în confruntarea cu goţii lui Kniva, fiind primii împăraţi romani ucişi în lupta cu străini. Din păcate, inscripţia lui Herennius Charrito nu ne oferă alte detalii cu privire la dedicant.
Aedicula din Tezaurul de sculpturi nu este singura reprezentare a zeiţei Nemesis de la Constanţa. Au mai fost descoperite două statui (una fragmentară), dar şi monede cu efigia ei, dovezile numismatice de acest gen fiind întâlnite în oraşele greceşti vest-pontice.
La Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa mai poate fi admirată o astfel de reprezentare a zeiţei răzbunării, la etajul I al instituţiei, în aşa numita sală VI, unde sunt expuse şi alte preţioase vestigii antice. Este vorba despre un basorelief de marmură alb vineţie, descoperit în 1964 la Fabrica de Celuloză din cartierul Palas.
În cazul acesta, nu mai vorbim despre o dublă reprezentare, ci despre una simplă. Nemesis se află în centru, "în picioare, se sprijină pe piciorul stâng, iar cel drept este puţin îndoit din genunchi. Este înveşmântată cu chiton şi himation lung... poartă pe cap un văl ce cade pe umeri... În mâna dreaptă are balanţa, iar în mâna stângă instrumentul de măsurat" (n.a. acesta este un citat din Z. Covacef - Sculptura antică din Expoziţia de bază a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, p.108).
În stânga jos, lângă zeiţă, se află un grifon (monstru înaripat cu trup leonin, cu cap şi aripi de vultur - cnf. sursă Kernbach). Fantastica vietate se sprijină pe un obiect ce pare a fi roata destinului sau poate chiar globul pământesc.
Datată în sec. III d.H, piesa este de o calitate net inferioară aediculei din Tezaur, dar este importantă din punct de vedere simbolic, oferindu-ne celălalt tip iconografic popular în epoca romană. În ambele piese prezentate în acest material (aedicula din tezaur, respectiv basorelieful din sala VI), Nemesis are cu ea instrumentul de măsurare al faptelor oamenilor.
În iconografia lumii greco-romane, Nemesis poartă cu ea elemente ca instrumentul de măsurare, roata şi balanţa, care se regăsesc în piesele de la MINAC. În alte reprezentări din alte provincii ea apare şi cu un jug, o pateră (vas ritualic puţin adânc folosit la libaţii şi sacrificii) sau cu sistrul isiac (instrument muzical egiptean reprezentat în cultul zeiţei Isis).
Nemesis a fost venerată la Tomis timp de secole, alături de celelalte divinităţi greco-romane, orientale sau autohtone. Vechii tomitani i se închinau şi îi ofereau ofrande, foarte probabil într-un templu existent în oraş, dar care nu a fost încă identificat.
Dubla reprezentare a zeiţei răzbunării rămâne una dintre cele mai frumoase piese antice de la Constanţa, un vestigiu deosebit care ne ajută să recompunem noi crâmpeie din viaţa unui oraş milenar cosmoplit şi extrem de dezvoltat în epocă romană...
Bibliografie
V. Canarache, A. Aricescu, V. Barbu, A Rădulescu – Tezaurul de sculpturi de la Tomis, Edit. Știinţifică, Bucureşti 1963; autorul articolului 16 despre Nemesis – V. Barbu, p.83-90
Zaharia Covacef – Sculptura antică din Expoziţia de bază a Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, Editura Mega, Cluj-Napoca 2011, p.36, p.108
Zaharia Covacef – Templele Tomisului, Revista Peuce Serie Nouă III-IV, 2005-2006, p.169
Maria Alexandrescu-Vianu – The tresury of sculptures from Tomis. The cult inventory of a temple – daciajournal.ro tome LIII, pdf 2009, p.27-46
Victor Kernbach – Dicţionar de mitologie generală, Edit. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1989
ISM II (Inscripţiile din Scythia Minor greceşti şi latine, vol II) – Tomis şi teritoriul său, 148(33), coordonator Iorgu Stoian, indici de Al. Suceveanu, Editura Academiei RSR Bucureşti 1987, p.178-179
Despre Cristian Cealera
Născut la data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile Școlilor Gen.12 şi 25 şi a absolvit Liceul „Decebal“, din Constanta, promoţia 1992. A urmat cursurile Facultăţii de Drept „Nicolae Titulescu“ din Bucureşti şi este licenţiat în Criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul militar, apoi a activat trei ani ca jurist la o societate comercială din Mangalia. În anul 2001 a intrat în presă şi timp de 15 ani a lucrat la diverse ziare, inclusiv la ZIUA de Constanţa, acoperind diverse domenii - de la Eveniment, la Social, Cultură şi Sport. A fost angajat la două televiziuni, iar la una dintre acestea, în calitate de producător şi scenarist, a realizat 19 filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea. Continuă şi astăzi realizarea de filme documentare şi publică materiale de promovare a istoriei şi culturii dobrogene.
Are un master în Antropologie şi Istorie Europeană, absolvit la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, Facultatea de Istorie. În prezent, este doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“, din Iaşi. Este autorul seriei de trei volume „Poveştile Mării Negre“ şi al romanului istoric „La marginea Imperiului - Origini“, cărţi publicate în perioada 2014-2018.
Citeşte şi:
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
Nemesis, zeiţa răzbunării, şi micul templu de la Constanţa (I). O divinitate complexă
Ti-a placut articolul?
Articole asemanatoare
_thumb2.jpg)
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*:
12 Aug, 2019 10:26
Vad ca nu se mai vorbeste despre CAVALERUL TRAC. Disparuta, e buc disparuta. S-a facut ancheta,nu s-a facut ,toata lumea mucles. Nu a raspuns nimeni. Chiar asa, putem intra in muzeu sa ne servim cu ce ne dorim? E sat fara ciini? Ati putea relua aceasta investigare.