Poveştile pietrelor antice (III) Vestigiile Dobrogei Romane (Mihail Kogălniceanu, Piatra-Frecăţei, Dulgheru)

Vestigiile istorice descoperite în zone mai puţin umblate ale Dobrogei sunt adesea la fel de importante precum cele identificate pe raza siturilor arheologice mari precum Histria, Tomis sau Callatis. Multe monumente şi inscripţiile lor ne ajută să aflăm date preţioase şi despre centrul, vestul sau nordul provinciei Scythia Minor (Dobrogea de azi şi parte a provinciei romane Moesia Inferior), nu numai despre coasta litorală, cu ale sale cetăţi greceşti.
 

 
Călătoria noastră ne duce acum în comuna constănţeană Mihail Kogălniceanu. În urmă cu aproape două milenii, aici a existat un sat roman numit vicus Clementiani sau vicus Clementianensis, pentru a enumera doar două dintre formele sale.
 
Două inscripţii referitoare la acest vicus au fost găsite de Vasile Pârvan în 1913 în situl arheologic de la Ulmetum (sat modern - Pantelimon). Locul descoperirii lor nu trebuie să ne mire pentru că în epoca romano-bizantină multe cetăţi din Dobrogea antică au fost refăcute, folosindu-se piatră şi chiar monumente mai vechi aduse din alte zone învecinate.
 
Primul text epigrafic vine de pe un altar care a fost folosit ca prag la poarta mică de sud a Cetăţii Ulmetum (sursă ISM V) şi care azi se află în Muzeul Histria. El este datat 195 d.H şi ne spune: „Lui Iupiter cel preabun şi mare, consacrarea,pentru sănătatea împăratului Lucius Septimius Severus, Aelius Aelianus, magistrat în vicus Clementianensis, a pus acest altar din resurse proprii, în timpul consulilor Tertullus şi Clemens”. Vicusul apare de fapt aici sub forma Clemetianesces, dar specialiştii au ajuns la concluzia că este probabil vorba de o greşeală de lapicid (lucrător specializat în gravarea în piatră a inscripţiilor şi ornamentaţiilor).
 
Cel de-al doilea altar, datat 196 d.H, poartă textul: „Lui Iupiter cel preabun şi mare, pentru sănătatea împăratului Lucius Septemius Severus Pertinax, Flavius Ianuarius, magistrat în vicus Clemetianensis, a pus acest altar din resurse proprii, fiind C. Domitius Dexter consul pentru a doua oară şi Thrasea Priscus, pentru prima oară”.
 
Cele două inscripţii ne spun că acest vicus avea un singur primar (unele aşezări mai mari aveau doi), care era ales anual.
 
Cel care a identificat vicusul pe locul aşezării moderne Kogălniceanu a fost Grigore Tocilescu, în urma studiului unei alte inscripţii. Aceasta se referă la un anume Castus, fiul lui Mucapor (Castus Mucapori), nume de sorginte tracă ce aduce presupunerea că vicusul era locuit de veterani romani dar şi de traci şi autohtoni geţi.
 
Părăsim comuna Mihai Kogălniceanu de Constanţa şi mergem în judeţul Tulcea, în apropierea comunei Ostrov, lângă satul Piatra - Frecăţei. Aici, pe malul Dunării a funcţionat o cetate importantă, Beroe, care în sec.IV d.H. era sediul de biserică episcopală, dar şi cartierul general al unei unităţi de cavalerie.
 
De aici provine un relief foarte interesant ce ne oferă informaţii despre zeii în care credeau locuitorii zonei. Această placă votivă ni-l prezintă pe Dionysos şi membri ai cortegiului său (Pan, Silen, bacchantă, culegători de struguri) în timpul unor acţiuni specifice viticulturii (scenă cu tescuitori de struguri, car încărcat cu butoaie de vin etc). Textul este un simplu: „Împlinind făgăduinţa, Ulpius Maximus a pus această icoană”.
 
Potrivit ISM V, în vecinătatea cetăţii a mai fost găsit un relief cu temă dionisiacă ceea ce i-a făcut pe specialişti să presupună că în zonă ar fi existat un altar al zeului vinului.
 
Dionysos este unul dintre cei mai populari zei din panteonul greco-roman (la romani - Bacchus) şi în acelaşi timp are origine tracică, ceea ce face şi mai logică adorarea sa în Scythia Minor. Era popular aşadar şi printre veteranii şi coloniştii romani şi printre grecii ce se ocupau cu comerţul, dar era adorat şi de neamurile tracice mutate de Imperiu în provincie (bessi, lai) sau de autohtonii geţi.
 
Mai mult, fiind o divinitate a fecundităţii, a naturii reînviate, adorarea sa este absolut normală într-un teritoriu unde se face agricultură şi viticultură.
 
Încheiem prezentarea de astăzi cu un alt vicus din Constanţa. Vorbim despre satul Dulgheru, comuna Saraiu, nu departe de Hârşova. Prima piesă este un relief cu scena banchetului funerar, scenă tipică artei din necropole. Dincolo de persoanele prezentate (bărbat, femeie şi doi copii), este interesant că defunctul apare într-o altă imagine de pe altar în chip de Cavaler Trac. El este prezentat ca Erou Vânător, pe cal, cu lance, iar sub armăsarul sau un câine urmăreşte un iepure.
 
Eroul Vânător apare pe multe monumente funerare din Dobrogea antică, fiind extrem de popular. Era o divinitate tracică, dar care adesea este prezentată alături de zei greco-romani sau chiar orientali (ex- Cybele). Asta ne duce la imaginea unui univers religios extrem de variat, în care zeii din diverse credinţe sunt combinaţi şi uniţi într-un panteon singular şi inedit, specific cosmopolitei Scythia Minor.
 
Textul inscripţiei datate sec.II d.H ne spune: „Attas, fiul lui Posses, fiind în viaţă, pentru sine şi soţiei sale Mama, fiica lui Crescens, care a trăit 60 de ani, a pus această stelă. Rămâi cu bine!”
Acest Attas ar putea fi acelaşi personaj ce apare într-un monument de la Ulmetum (asemănător cu cel de la Dulgheru), unde un părinte îl plânge pe fiul său Iustus.
 
Un alt monument de la Dulgheru este un altar cu inscripţia: „Lui Iupiter cel preabun şi mare şi Iunonei Regina, Xenius Nicephorus a pus acest altar pentru sănătatea împăratului Titus Aelius Antoninus, a îndeplinit făgăduinţa cu dragă  inimă şi pe merit”.
 
O a treia inscripţie de la Dulgheru face referire indirectă la un alt zeu popular în Dobrogea romană, şi anume Mithras. Acestuia îi vom aloca însă un capitol separat...
 
 
(Va urma)

Bibliografie

Inscripţiile din Scythia Minor, vol.V - Capidava - Troesmis - Noviodunum, Edit. RSR 1980, coordonator Emilia Doruţiu Boilă
 
Dan Aparaschivei - Oraşele romane de la Dunărea Inferioară sec I – III p. Chr., Edit Univ AI Cuza, Iaşi 2010

Despre Cristian Cealera 

Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal”, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.
 
Citeşte şi:
 
După 15 ani de presă, Cristian Cealera şi-a descoperit o nouă vocaţie
 
Interviu cu publicistul Cristian Cealera - „Nu m-am considerat niciodată un scriitor, ci mai repede un cronicar de Ev Mediu“
 
Poveştile pietrelor antice (II) Vestigiile Dobrogei Romane (Dorobanţu, Băltăgeşti, Gârliciu)
 
Poveştile pietrelor antice (I) Vestigiile Dobrogei Romane (Seimeni)