Pr. Iulian Zisu „Părinţii mei m-au numit Emilian, iar Hristos, adevăratul Dumnezeu, m-a învrednicit a mă numi şi a fi creştin”

 
Era 18 iulie anul 362  în Durostorum, pe limesul de Est  al împeriului roman, aproape de Istru (Dunărea), pământ daco-roman. Burebista l-a stăpânit, apoi romani au zidit aici cetatea Durostorum.
 

Pe vremea lui Mircea cel Bătrân ţinea de Ţara Românească.

Aparţine României Mari între anii 1913-1940.  

Este redat Bulgariei în urma tratatului impus de Puterile Centrale.

Azi se numeşte Silistra, oraş din regiunea
istorică Dobrogea şi din Cadrilater.

 
Deşi Constantin cel Mare prin Edictul de la Mediolan (313 d.Hr.) a dat libertate creştinilor, Iulian Apostatul (361-363) în al 4-lea an al consulatului său, începe să restabilească cultul zeităţilor şi să persecute cu moarte pe cei care nu aduceau jertfă idolilor. 
 

Când acest împărat prigonitor ajunge la putere, colegul său de universitate (Atena),viitorul sfânt Grigorie de Nazians, ştiindu-i apucăturile şi convingerile a exclamat: ,,Ce monstru hrăneşte Imperiul roman! Ar fi fost mai bine ca întreg pământul să se umple de nenorociri decât să apară o asemenea fiară”.

 
Pune în Tracia (de unde se zice că provenea) prefect pe Capitolin cu misiune specială de a omorî pe toţi cei care cred în Crestus (Hristos).
Ura acestuia faţă de creştini era imensă, încât nu-l iartă nici pe Emilian fiul lui Sabbatianus conducătorul cetăţii Durostorum, care fărâmă chipurile cioplite idoleşti.
 
La început vâzând grozăvia, prigonitorii au învinuit pe altcineva. Iată o conştiinţă de adevărat creştin:

„De voi ascunde faptul, mântuirea mea va fi pierdută” zice ostaşul Emilian.
L-au chinuit amarnic bătându-l cu vine de bou, pentru că le-a stricat altarele de jertfă, vasele de libaţiuni şi cu ciocanul a spart zeităţile.

,,Cine te-a îndemnat să faci ocară zeilor celor fără de moarte?”.

Şi aşa s-au sfărâmat capiştile, încât tot ţinutul vuia de curajul acestui ostaş.

,,Dumnezeu şi sufletul meu mi-au poruncit să calc în picioare pe aceşti neînsufleţiţi (zei)”

„Rob eşti sau liber?”

Argumentul Axiomă dat de Sf. Emilian. (Axiomă=Adevăr fundamental admis fără demonstrație, teză care se impune minții de la sine).
 

„- Sunt rob al lui Hristos, iar fiu sunt al lui Sabbatianus, prefectul acestei cetăţi”.

Răspunsul omului fără Dumnezeu:

,,Iar tatăl tău va plăti stăpânirii o livră de aur, fiindcă nu s-a îngrijit de tine. De aceea, ca nu cumva şi alţii să se gândească la astfel de lucruri şi să se rătăcească, avându-te pildă pe tine, tu singur vei fi aruncat în flăcările cuptorului”.
 
Tertulian scritorul bisericesc din Cartagina a avut dreptate când a rostit: ,,Sângele martirilor este sămânţa creştinismului". sau„sângele martirilor este cheia ce deschide paradisul.”

Capitolinus a poruncit: „Dezbrăcaţi-l şi-l întindeţi pe pământ, ca să ştie că se află în faţa vicarului.

 
„Izbăvitorule de întristare, Sf. Mc. Emilian, stâlp al creștinătății, de ispite ne miluiești și de nevoi nemișcat. Cel ce ai rupt haina păgânătații prin credință, zdrobind idolii templului te-ai făcut jertfă, pentru adevăr chinuri răbdând. Mijlocitorule către Ziditorul, cel ce te veselești cu cetele ingerești, nu înceta a te ruga lui Hristos Dumnezeu pentru noi, ca să mântuiască sufletele noastre”. (rugăciune)

 
L-au scos pe Sfântul Emilian din cetate şi l-au aruncat în foc, dar văpaia nu l-a atins. Toţi s-au înspăimântat când  l-au văzut că a ieşit nevătămat din vâlvătaie. Şi întorcându-se cu faţa spre răsărit şi-a făcut semnul Crucii zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, primeşte duhul meu!”

Soţia dregătorului împreună cu creştinii l-au îngropat după rânduială în Gedina, aproape de cetate.
Actul său Martiric în latineşte şi greceşte ca document despre mucencia sf.Emilian se păstrează într-o copie la Biblioteca Vaticanului: Codex Vaticanus, Acta Sanctorum iulii şi Venetus Marcianus.

În limba română, despre viaţa şi martiriul Sfântului Emilian scrie Pr. Prof. I. Rămureanu.

Părinţi şi scriitori bisericeşti vorbesc în lucrările lor despre Sf. Emilian: istoricul bizantin Nichifor Callist, Teofan Mărturisitorul.

Eusebiu al Cezareii spune în Cronica sa: „a fost ars de viu Emilian la Durostor, din ordinul vicarului, pentru că a răsturnat altarele”

Teodoret al Cyrului „în Durostor, oraş însemnat al Traciei, Emilian, luptătorul biruitor, a fost dat focului de către Capitolinus, conducătorul întregii Tracii”.

 
,,Ca pe o podoabă a mucenicilor şi apărător fierbinte al dreptei credinţe, te lăudăm pe tine: Bucură-te, Sfinte Mucenice Emilian, alesule ostaş al lui Hristos!”(condac)
 
În prezent, moaşte ale Sfântului Mucenic Emilian se găsesc la Catedrala mitropolitană din Silistra (Bulgaria),  iar în anul 1997 Biserica Ortodoxă Bulgară prin ierarhii săi, dăruieşte părticele din Sfintele Moaşte, care se află la Catedrala episcopală din Slobozia, la biserica ,,Naşterea Maicii Domnului” din cartierul Drumul Taberei (Bucureşti) şi la Mânăstirea Ciolpani din jud. Bacău.
 

,,Stea luminoasă ai arătat Bisericii Tale Hristoase, pe mucenicul Emilian şi ostaş prea ales care luminează acum toată lumea cu lucrări de minuni tainice şi goneşte întunericul necredinţei”.(stihire)

 
Sfântul Sinod  al B.O.R. statorniceşte la 20 iunie 1992 sărbătoarea Sfinţilor Români în a doua Duminică după Rusalii. În calendarul creştin s-a înscris, dintru început, numele unor daco-romani, care au mărturisit şi apărat dreapta-credinţă.

Hotărârea Nr. 777/1998  a încuviinţat şi binecuvântat Acatistul, Slujba cu litie şi slujba din Minei pe luna iulie, în ziua de 18 ca poporul binecredincios din ortodoxia românească, să cheme în ajutor pe acest sfânt mucenic, Emilian.

„Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui.(Ps. LXVII, 36) Amin!
 
O, mult pătimitorule ostaș al lui Hristos, Sfinte Mucenice Emilian, cel ce te-ai învrednicit de la Hristos de mari daruri cerești, primește rugăciunea noastră, a păcătoșilor. ( Acatistier)
 
Despre preotul Iulian ZISU
 
Iulian ZISU este preot slujitor la Parohia Sfinții Împărați Constantin și Elena din Constanța, Cartierul Km 5.
 
Pe pagina oficială de internet a parohiei scrie:

”De mic copil am urmat calea Bisericii in localitatea Agigea, mergand la slujbele bisericutei din Eforie Nord. Pomenesc pe dascalul Baciu Gheorghe şi Pr. Stanei Dumitru, indrumatorul meu.

Nici bunicii şi nici parintii nici socrii nu au fost membrii PCR. Dimpotriva, bunicul din partea mamei Gheorghe, socotit cheabur cu 40 ha de pamant, primar la vremea aceea, a avut mult de suferit.

Bunicul din partea tatalui Vasile, era din Kato Ydrusa Florina-Grecia, de la care am început să învăţ limba greacă Am iubit Biserica si pe Dumnezeu,.Mi-a placut foarte mult sahul, tenisul de masa si voleiul. Inca din clasa a-VI-a generala eram campion judetean la sah reprezentand judetul Constanta in tabara nationala Pauleasa-Arges.

Am urmat Seminarul Teologic de la Buzau, numiti fiind si Promotia Cutremurului ’77, apoi stagiul militar de 9 luni de la Piatra-Neamt.

Si aici am castigat concursul de sah pe jud. Neamt, pe care l-am reprezentat in Concursul National „Daciada” la Alexandria in anul 1978.
 
Am absolvit Institutul Teologic la Bucuresti si datorita rezultatelor am fost repartizat ca preot in Constanta, Parohia „Sf. Imparati II” – la 1 februarie 1983, dupa o asteptare de aproape un an.

Cu ajutorul lui Dumnezeu am zidit o Biserica Catedrala, o casa parohiala, 1 asezamant pentru copii orfani, 1 cladire P+1 administrativa, 1 studio tv parohial, am repictart Bisericii Capela am pardosit-o cu marmura, clopotnita noua si alte dependinte…. Am adus cu aprobarea consiliului parohial într-una din case o familie care acum are 12 copii.

Am fost preot misionar al Arhiepiscopiei Tomisului si timp de 4 ani inspector scolar in cadrul Inspectoratului Scolar Constanta.(trei ani munca gratuita)
Am prezentat emisiuni religioase pe cele trei posturi de Televiziune locale timp de 9 ani fara sa fiu renumerat cu ceva.

Clipă de neuitat ramâne pelerinajul la Ierusalim si Muntele Athos, la Locurile Sfinte si primirea la reşedinta din Elveţia de către Majestatea Sa Regele Mihai.

Am avut onoarea sa fiu duhovnicul parintilor presedintelui Romaniei, Traian Basescu.timp de aprox. 29 de ani

Slujesc lui Dumnezeu şi oamenilor, sunt un patriot şi nu am făcut compromisuri colaboraţioniste.

Pentru binele Bisericii am cedat parohiatul,……dar pastrez in suflet această CTITORIE
Dincolo, dacă o voi primi înapoi înseamnă că am avut dreptate!

Rog pe Bunul Dumnezeu sa mă învrednicească să slujesc Biserica Ortodoxa si ţara.

Acesta sunt şi Îi mulţumesc că încă exist!

Pr. Zisu Iulian