Preoți și biserici la sat Parohia Pietreni, județul Constanța (galerie foto)

Satul Pietreni își pierde istoria în vremea ocupării Dobrogei de Imperiul Otoman. Comunitatea de turci, care a înființat satul, i-a dat numele de Cocargea (kokarca, kokardʒa). Potrivit Marelui Dicționar Geografic al României, în anul 1899 în Cocargea locuiau 45 de familii cu 189 de suflete. În decursul anilor ce au urmat Războiului de Independență, pe lângă români, satul a fost populat de greci și bulgari.

 

 
În timpul luptelor din Dobrogea din Primul Război Mondial, satul Pietreni a căzut chiar pe linia frontului. Astfel, în toamna anului 1916, trupele germano-bulgaro-turce au atacat armata română la Pietreni. În acest context, populația satului s-a refugiat în nordul Dobrogei sau a trecut Dunărea la Brăila și Galați. Astăzi, în curtea bisericii din localitate sunt înălțate mai multe cruci închinate eroilor, dar și un monument osuar ridicat în anul 2006, sfințit, în același an, pe 26 octombrie, de Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.
 
Referitor la biserica satului, cu hramul „Sfânta Treime”, în istoricul parohiei din anul 1967, păstrat în Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, sunt menționate următoarele date: „Biserica satului Pietreni este o construcție simplă în formă de corabie, fără abside, fiind una dintre cele mai vechi biserici din aceste locuri (afirmație nu pe baza de documente, ci pe atestări ale unora din bătrânii satelor cum ar fi Constantin Cotrumba, Zaharia Stoica și alții). A fost construită, după spusele bătrânilor, în anul 1864 sau 1866, din piatră brută care se găsește din abundență în aceste locuri, și a fost acoperită cu olană. A fost construită de cele câteva familii de creștini fiind ajutați, se spune, de populația turcă, în ceea ce privește transportul materialelor. Păstorea în acel timp preotul Moscu Dima, de naționalitate greacă, venit din părțile Adrianopolului. Nu se cunoaște numele arhitectului sau eventual al meșterului diriginte care a condus lucrările de construcții”. Așadar, lăcașul de cult a fost construit pe timpul Imperiului Otoman, având, cel mai probabil, aprobare de la guvernatorul turc din Silistra.
 
În anul 1912, biserica a fost supusă unui proces de mărire. Pe lângă adăugarea pridvorului, a fost înălțată și a fost îmbogățită cu o turlă deasupra pronaosului. Alte intervenții asupra bisericii au mai fost efectuate în 1958 și 1974, când turla a fost refăcută, iar la exterior au fost efectuate mai multe lucrări de restaurare.
 
Potrivit părintelui Marian Girel, actual paroh de la Pietreni, lucrări de întreținere a bisericii au mai fost întreprinse și după 1990, când, consiliul parohial a hotărât reabilitarea în totalitate a bisericii, începând cu tencuirea interiorului și exteriorului, refacerea acoperișului în formă de boltă și acoperirea bisericii și turlei cu tablă. Dar și după numirea părintelui Marian Girel în Parohia Pietreni au fost realizate mai multe lucrări administrative, precum: pictura interioară și exterioară, amenajarea unui loc pentru aprinderea lumânărilor în afara bisericii, construirea clopotniței și a gardului din piatră și fier forjat, dar și pavarea curții bisericii cu piatră.
               

Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir”, Parohia Pietreni, Filiala Deleni

 
Deși în jurul satului Deleni au fost descoperite dovezi ale unei locuiri încă de la începutul secolului al II-lea, dar și din perioada în care Dobrogea era parte componentă a Imperiului Otoman, totuși, nu sunt dovezi despre perioada exactă când s-a format actuala vatră a satului. A rămas cunoscut însă numele turcesc pe care satul Deleni l-a purtat: Enigea, care, în traducere actuală înseamnă „enigmă”. Marele Dicționar Geografic al României amintește totuși că, la 1900, Enigea era un sat de curând înființat, cu o populație de 35 de familii, majoritar români ardeleni. Cel mai probabil, satul a fost părăsit de comunitatea turcă după 1878, iar în locul lor au venit mocani cu oile.
 
Încă de la începutul secolului XX, Enigea era reședința comunei cu același nume, din care mai făceau parte satele: Adam-Clissi, Arabagi, Iusufunar, Malciova, Polucci, Talașman. Tot Marele Dicționar Geografic al României, în volumul III, menționează că, la 1900, aceste „cătune” erau „așezate, unele în văi frumoase, înconjurate de dealuri păduroase; sate adunate, cu casele strânse, curate și multe din ele bine îngrijite”.
 
Biserica satului, cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir”, a fost construită în anul 2001, sub coordonarea preotului Iulian Savin, și a fost sfințită în același an, pe 25 octombrie, de Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. În urma lucrărilor de pictură, realizate de pictorul Gheorghe Desagă, în timpul parohiatului preotului Marian Girel, biserica a fost resfințită pe 26 octombrie 2014, tot de Înaltpreasfințitul Teodosie.
 

Preotul paroh Marian Girel

 
Părintele Marian Girel s-a născut pe 16 aprilie 1967, în Constanța. După absolvirea Școlii Generale nr. 35 din Constanța și a Liceului Industrial nr. 5 din Constanța, a urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă, Secția Pastorală, din cadrul Universității „Ovidius”. Între anii 2016 și 2018 a urmat cursurile de master, în cadrul aceleiași facultăți, specializarea Managementul Turismului Religios. Pe 5 septembrie 1998 s-a căsătorit cu Doina Voinilă, cu care are doi copii: Andrei Nicolae și Florin Sebastian. A fost hirotonit diacon și preot pe 23 și 24 august 2003, pe seama parohiei Pietreni, de Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului. Pentru bogata activitate pastoral-administrativă, pe care părintele Marian Girel o desfășoară în parohie, pe 26 octombrie 2014, a fost hirotesit iconom stavrofor de Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, cu prilejul sfințirii bisericii din Deleni.
 
În parohie, părintele Marian Girel organizează ocazional pelerinaje la mănăstirile din țară și are un grup de cateheză format în cadrul proiectului „Hristos, împărtășit copiilor”, coordonat de Patriarhia Română și Organizația World Vision-România. De asemenea, părintele Marian Girel s-a implicat și în proiectul „Alege școala”, tot al Patriarhiei Române și al Organizației World Vision-România, dar și în proiectul „De la copii pentru copii - cărți și jucării”, realizat de Arhiepiscopia Tomisului și Inspectoratul Școlar Județean Constanța.
 
Bibliografie
 
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Registru Inventar Parohia Pietreni, 1967
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului, Registru Inventar Parohia Pietreni, Filiala Deleni, 1967
Arhiepiscopia Tomisului la început de secol XX. Protoieria Altinum, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, Constanța, 2016
Marele Dicționar Geografic al României, Volumul II, București, 1899
Marele Dicționar Geografic al României, Volumul III, București, 1900
 
Sursă foto:
 
Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului (foto deschidere Vali Vădănoiu)
 
Despre Ionuţ Druche

Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citeşte şi:  

Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea

Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“ „Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“ 
 

Preoţi şi biserici la sat Parohia Răzoarele, judeţul Constanţa (galerie foto)