Raguzanii, misterioşii negustori ai Dobrogei medievale (II) Relatările lui Paolo Giorgi, un spion al creştinătăţii de la sfârşitul secolului al XVI-lea

Raguzanii sunt o prezenţă obişnuită în Dobrogea medievală, pentru că, protejaţi de turci, cei mai mulţi dintre ei se ocupă de comerţ şi fac tranzacţii extrem de profitabile în localităţile importante dintre Dunăre şi Mare.
 
 
 
Unii dintre ei merg şi mai departe şi depăşesc graniţa relaţiilor economice. Datorită unor scrieri ale acestora, aflăm informaţii extrem de importante despre realităţile provinciei pontice, cea de acum patru veacuri.
 
Unul dintre raguzanii care ne-au lăsat comori scrise în acest sens este Paolo Giorgi, negustor, diplomat şi, într-o mare măsură, agent secret al creştinătăţii catolice în provinciile din Imperiul Otoman. Giorgi este un personaj controversat, cu rude şi prieteni bogaţi (văr cu ambasadorul Ragusei la Constantinopol) şi a cărui viaţă a cunoscut suişuri şi coborâşuri (la un moment dat, era urmărit de creditori florentini pentru datorii uriaşe).
 
Dincolo de aceste aspecte, Paolo Giorgi este un bun cunoscător al Bulgariei medievale şi al Dobrogei. Mereu dornic să îi ajute pe creştini în lupta contra otomanilor, el scrie scrisori pe care le adresează unor mari personalităţi ale vremii - principelui Transilvaniei Sigismund Bathory, nunţiului papal Visconti sau chiar papei Clement al VIII-lea.
 
Pentru că, trebuie spus, informaţiile sale sunt cu atât mai interesante cu cât provin dintr-o perioadă foarte tulbure a Europei. Este sfârşitul sec. XVI, iar Georgi este martor al campaniilor lui Mihai Viteazul la sud de Dunăre şi în Dobrogea (Dobruca Eli).
 
El relatează ce se întâmplă în Dobrogea şi nu se fereşte să dea sfaturi sau să critice anumite acţiuni ale creştinilor reuniţi în Liga Sfântă. Unii istorici l-au considerat controversat pentru că Giorgi are şi numeroase exagerări, dar este cert faptul că multe dintre relatările sale provin din experienţa anilor petrecuţi pe teritoriul provinciilor otomane.
 
Iată ce îi scrie pe 10 ianuarie 1595 principelui Sigismund al Transilvaniei: „Nu există o pază bună a turcilor în Dobrogea şi Deliorman (n.a. Pădurea Nebună - Cadrilater). Locuitorii turci nu sunt în stare să reziste creştinilor. Am locuit mai mulţi ani în această ţară. Locuitorii suferă de lipsă de lemne de foc, se slujesc în locul lor de bălegar de boi sau de vaci, care se găsesc din belşug în această ţară. Suferă de lipsă de apă şi deşi şi-o scot cu dibăcie, săpând puţuri adânci de 70-80 de paşi, chiar şi aceasta este foarte rea. Dobrogea este locuită de creştini şi are aceste oraşe, Charar, Maluch, Constantza, Mangalia, Tuzla... Nici unul din aceste oraşe nu este locuit numai de turci sau de creştini“.
 
Studiindu-l pe Georgi, specialiştii au ajuns la concluzia că aşa-zisele prime două oraşe dobrogene menţionate - Charar şi Maluch - formează de fapt unul singur, şi anume Caraharmaluch. Acesta ar putea fi Karaharman, cetate otomană puternică în Evul Mediu, identificată astăzi în zona Vadu.
 
Paolo Giorgi este un spion foarte bun, oferindu-i lui Sigismund date despre forţele otomane. El îl anunţă pe principe că turcii au în Dobrogea şi Bulgaria doar vreo 30.000 de soldaţi prost înarmaţi şi cam 1.000 de spahii.
 
Tot în 1595 el îi scrie şi nunţiului papal Visconti, căruia îi recomandă o campanie în Dobrogea. Îi propune acestuia: „La întoarcerea noastră am putea să pârjolim aşezările de la Mangalia, Tusla, Constanza şi Karakarmanluch, cu care prilej s-ar desfiinţa pe viitor încărcarea de grâne şi de alte cele pentru Constantinopol“.
 
Pus pe tronul Țării Româneşti de către turci, Mihai Viteazul aderă însă la Liga Sfântă condusă de Rudolf al II-lea, împăratul Imperiului Romano-German şi de papa Clement al VIII-lea, şi din care făcea parte şi Sigismund Bathory. Acţiunea lui Mihai dă peste cap economia Dobrogei, pentru că otomanii nu mai pot aduce grâne din Țara Românească.
 
Iată ce relatează Giorgi: „În Dobrogea se vinde chila de grâu cu 140 de aspri, cea de orz cu 120, de ovăz cu 100, şi cu cât vom înainta în timp, cu atât se va scumpi şi mai tare şi ar fi preţul mult mai mare dacă Mihai Voievodul nu ar lăsa pe viitor să se scoată grâu din Țara Românească, pentru turci, aşa cum s-a făcut până acum...“
 
Cea mai importantă relatare a spionului raguzan este însă alta. Astfel, el povesteşte istoria unor haiduci din armata lui Mihai Viteazul, care au desfăşurat în toamna lui 1596 o campanie în nordul Dobrogei. Scrie Paolo Giorgi: „Alaltăieri a sosit ştirea că au trecut 1080 de haiduci conduşi de Velicico, din Țara Românească în Turcia, care au ars oraşul Baba (Babadagh) cuprinzând 10.000 de focuri (n.a - adică 10.000 de case - cifră exagerată), cu mare ucidere de turci şi au strâns o pradă de orez, de căruţe cu aur, argint şi lucruri de tot felul, dar zăbovind 3 zile pentru a face toate acestea şi fiind această regiune înconjurată de aşezări de turci, aceştia i-au împresurat şi au pierit toţi haiducii şi 6000 de turci“.
 
Informaţia oferită de raguzan este una reală. Cei 1.080 de haiduci conduşi de Velicico făceau parte din corpul de mercenari comandat de sârbul Baba Novac, unul din oamenii de încredere ai lui Mihai Viteazul. Aceşti haiduci au distrus într-adevăr Babadagul, dar şi Isaccea sau Măcin, pentru a menţiona doar câteva dintre oraşele importante ale Dobrogei otomane.
 
Poate că Paolo Giorgi s-a crezut un agent prea important, oferind sfaturi principilor creştini şi chiar certându-i pentru anumite gesturi. Cert este că el oferă în scrisorile sale date extrem de interesante, care ne ajută să refacem o parte din povestea Dobrogei medievale din timpul stăpânirii otomane...
 
(Va urma)
 
Bibliografie
 
- Alexandru P. Arbore - Analele Dobrogei 1922, p.36.47 - „Câteva însemnări etno-istorice asupra Dobrogei în veacul de mijloc - Raguzanii“
- Laurenţiu Rădvan - „Oraşele din Țările Româneşti în Evul Mediu“, p. 103-104
- „Călători străini despre Țările Române“, vol III, IV, V Edit. Știinţifică 1971, 1972, coordonator Maria Holban
- Ioan Vasiliu - „Știri istorice şi Date arheologice referitoare la oraşul Babadag, în Evul Mediu“; Revista Peuce nr. XII, serie veche, 1996
- Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu - „Istoria românilor dintre Dunăre şi Mare, Dobrogea“; Edit. Știinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1979
 
Despre Cristian Cealera
 
Născut pe data de 16 iulie 1974, în Techirghiol, Cristian Cealera a urmat cursurile şcolilor nr. 25 şi nr. 12, a absolvit Liceul „Decebal“, promoţia 1992, după care a urmat Facultatea de Drept, licenţiindu-se în criminalistică. După absolvirea facultăţii, a urmat stagiul în armată, apoi, timp de trei ani, a lucrat ca jurist la o societate din Mangalia. Din 2001 a lucrat, timp de 15 ani, în presă, inclusiv la ziarul ZIUA de Constanţa. A început să scrie despre Dobrogea în 2005, la ZIUA, apoi la România Liberă, iar din 2007 a început să realizeze la CTV filme documentare despre siturile arheologice din Dobrogea.
 
Citeşte şi:
 

Raguzanii, misterioşii negustori ai Dobrogei medievale (I)