#scrieDobrogea Evoluţia Portului Constanţa pe drumul refacerii (1945-1957) (X)

Situaţia lucrătorilor portuari (1945-1955). La sfârşitul celei de-a doua conflagraţii mondiale, în portul Constanţa se muncea în condiţii deosebit de grele. Dificultăţile erau date de lipsa echipamentelor de protecţie, a dotărilor portuare şi a lucrărilor de întreţinere şi de solicitările foarte mari ale reprezentanţilor armatei sovietice, raportate la numărul de muncitori şi posibilităţile de realizare a cererilor.
Pentru că munca în port avea un grad de periculozitate sporit, instituţia Căpităniei solicita la sfârşitul anului 1944 Primăriei Constanţa să asigure salvări în port, date fiind accidentele de muncă „dese şi destul de grave”. Procesul verbal întocmit de Căpitănie cu privire la condiţiile în care lucrau muncitorii la bordul vasului sub pavilion britanic Glenbank descrie o situaţie de-a dreptul dramatică. Vasul eşuase în rada portului la începutul lunii iunie 1945, lucrătorii portuari fiind siliţi să lucreze „pe rând intrând în apă până la brâu”, într-o apă care căpătase „proprietăţi caustice” din cauza dizolvării în ea a 129 t. de medicamente. Pe lângă riscul ridicat de îmbolnăvire, muncitorii erau expuşi la arsuri ale mâinilor din cauza medicamentelor dizolvate în apă. Cererea Căpităniei Portului viza plătirea muncitorilor conform cu condiţiile de desfăşurare a muncii.
 
Tot în 1945 docherii lucrau în schimburi de 24 de ore cu o pauză de 2-3 ore pentru descărcarea navelor. Rujarii la rândul lor se confruntau cu toxicitatea mediului în care erau siliţi să lucreze pentru că „măştile pentru gaze sunt vechi şi pun în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor” după cum se exprima un mecanic ce lucra la siloz. În 1950 era conceput în cele din urmă un aspirator de praf pentru siloz.
 
În condiţii deosebit de dificile erau nevoiţi să îşi desfăşoare activitatea şi piloţii, a căror viaţă era pusă în pericol de transportul cu şalupe până la nave în lipsa pilotinei Ing. Duca. Situaţia era adusă la cunoştinţa conducerii sovietice a portului, cu precizarea că pilotina se afla în reparaţii de 70 de zile pe 1 septembrie 1945. Pilotarea navelor sovietice către şi spre ieşirea din port era făcută în lipsa dragajelor absolut necesare, piloţii fiind deseori puşi să rezolve complicaţiile create de vasele încărcate peste posibilităţile portului.
 
În portul Constanţa lucrau în anul 1946 un pic peste 2.750 de oameni, dintre care 1.700 de vaporeni, 370 de lucrători la magazii, 250 la manipularea produselor lemnoase, 150 de cerealişti, 95 de rujari, 70 de epistaţi, 65 de căruţaşi, 50 de sondori şi 30 de barcagii. Nivelul de trai al acestor lucrători portuari era corespunzător salarizării precare. Se găsesc dese referiri la acest fapt: salariaţii de la Sovromtransport solicitau o plată mai bună deoarece salariul lor era „prea mare ca să mori şi prea mic ca să trăieşti”, în vreme ce un pilot maritim se adresa sindicatului pentru ajutor şi cerea „să se treacă la fapte, fiindcă starea materială în care mă găsesc este strigătoare la cer”. În 1945 se întâmpla ca şi puţinii bani pe care îi primeau muncitorii portuari să întârzie cu lunile, dat fiind că autorităţile sovietice nu le plăteau prestaţiile. Plata la zi a salariilor ajunsese un act ieşit din comun, el fiind consemnat cu grijă în documente. Spre exemplu, „în ziua de 9 decemvrie a.c. (1944, n.n.), muncitorii din Portul Constanţa au primit plata la zi, socotindu-se la salariul de 3.000 lei pe zi”, motiv suficient pentru ca muncitorii să participe la manifestaţii în favoarea Partidului Comunist şi a prefectului Duşa „care se ocupă de ei”. Legea pentru organizarea muncii în porturi din 1949 i-a transformat pe muncitorii portuari în angajaţii săi permanenţi, punând astfel capăt instabilităţii cu care aceştia se confruntau din pricina fluctuaţiilor traficului.
 
Cel mai important reprezentant al intereselor muncitorilor din portul Constanţa a fost Sindicatul „Dezrobirea”, care la 3 septembrie 1944 îşi relua activitatea. La începutul anului următor era consemnată participarea la un Congres al sindicatelor constănţene a 19 sindicate din port pentru ca în vara anului 1948 toate sindicate din port să se unească sub numele de „Sindicatul Unit al Muncitorilor de Port şi Transport Constanţa”.
 
Conflictele de muncă şi grevele s-au întâmplat destul de des în primii doi ani după război, ele având la origine condiţiile grele de muncă, şomajul, întârzierea plăţii salariilor sau aplicarea tarifelor de muncă. Un astfel de conflict a fost declanşat în martie 1945 de către cei 2.500 de muncitori care nu aveau de lucru, în vreme ce la descărcarea vagoanelor de mărfuri participa o unitate a armatei române. Aplicarea tarifului de muncă a generat apoi în mai 1945 un diferend între reprezentanţii cehoslovaci şi polonezi şi muncitorii membrii ai Sindicatului „Dezrobirea”, pentru medierea căruia era solicitată de către sindicat formarea unei „Comisiuni Paritare” la care să participe şi inspectorul muncii din Constanţa.
 
Condiţiile de muncă şi salarizare ale muncitorilor portuari aveau să se îmbunătăţească treptat, pe măsură ce portul a fost dotat corespunzător cu utilaje mecanizate şi au fost impuse norme stricte pentru protecţia muncii.
 
Despre prof. Ana Dordea Petre

Absolventă a Universităţii „Ovidius“, Facultatea de Istorie (2001) - licenţiată în istorie, specializarea „Istorie veche“. În anul 2006 a finalizat cea de-a doua facultate de litere, are un master în specializarea „Dunăre - Marea Neagră - Axă a istoriei şi civilizaţiei europene în perioadele modernă şi contemporană“ şi unul în specializarea „Românistică“. 
Doctorat în domeniul Istorie, cu tema „Portul Constanţa între război şi revoluţie (1945-1989)“.

Din 1 septembrie 2001 - profesor la Şcoala Gimnazială nr. 1 Cuza Vodă, judeţul Constanţa. Coordonator al Comisiei Uman.
Membru al C.E.A.C, al Comisiei pentru Prevenirea şi Combaterea Absenteismului. 
Referinţe - prof. univ. dr. Valentin Ciorbea, Facultatea de Istorie şi Știinţe Politice, Universitatea „Ovidius” Constanţa. 
Participări la manifestări ştiinţifice şi activitate publicistică: „Portul Constanţa între război şi revoluţie“ (1944-1989), studiu publicat în „Orizonturi istoriografice”, an I, nr. 1, 2010, pp.30-44. „Evoluţia Portului Constanţa pe drumul refacerii (1945-1957)“, studiu publicat în „Orizonturi istoriografice”, An II, nr.1, 2011, pp.258-284. „Elemente privind organizarea şi exploatarea portului Constanţa în ultimele două decenii ale regimului comunist“, studiu publicat în „Anuarul Muzeului Marinei Române”, tom XVIII, 2015. „Portul Constanţa: organizare şi exploatare între anii 1945-1957“, studiu publicat în volumul omagial „Profesor universitar dr. Valentin Ciorbea la 70 de ani. O viaţă în siajul muzei Clio“, Editura Etnologică, 2016. 
 
Citeşte şi:      
 
#scrieDobrogea Evoluția Portului Constanța pe drumul refacerii (1945-1957) (IX)

#scrieDobrogea Evoluţia Portului Constanţa pe drumul refacerii (1945-1957) (VIII)
 
#scrieDobrogea Evoluţia Portului Constanţa pe drumul refacerii (1945-1957) (VII)
 
#scrieDobrogea Evoluția Portului Constanța pe drumul refacerii (1945-1957) (VI)
 
#scrieDobrogea Evoluția Portului Constanța pe drumul refacerii (1945-1957) (V)
 
#scrieDobrogea Evoluţia Portului Constanţa pe drumul refacerii (1945-1957) (IV)
 
#scrieDobrogea Evoluţia Portului Constanţa pe drumul refacerii (1945-1957) (III)

#scrieDobrogea Evoluţia Portului Constanţa pe drumul refacerii (1945-1957) (II)
 
Evoluţia Portului Constanţa pe drumul refacerii (1945-1957) (I)