14 noiembrie – Sfântul Apostol Filip, unul din cei 12 Apostoli. Sfântul Ierarh Grigorie de Palama, arhiepiscopul Tesalonicului (Începutul Postului Naşterii Domnului)

 
Mulţumim lui Dumnezeu pentru toate! Pentru această zi fiindcă am ajuns aici şi suntem!

Calendarul creştin-ortodox face pomenirea Sf. Apostol Filip, unul din cei 12 Apostoli şi a sf. Ierarh Grigorie de Palama, arhiepiscopul Tesalonicului.

,,A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: Urmează-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi”. (Ioan I43-46).

Acesta este îndemnul şi chemarea Sfinţilor şi a Bisericii. Trebuie ca să-ţi faci timp ca să Vezi! Este şi interesul tău... Şi când va trece timpul... vei constata că totul a avut un rost!

Mereu vin Sărbătorile, ca să te dumireşti despre; „Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută”. (tropar glas 4).

Deşi fiecare zi contează,  mereu sunt 40 de zile pregătitoare, de căutare, pentru a afla Pământul Făgăduinţei: Raiul cel de Sus! Cu post şi rugăciune putem vedea şi înţelege; Steau de la Răsărit, Magii, Betleemul şi pe Iisus Hristos, Lumina Lumii.
 
,,Luminează-mi întunericul, Stăpâne!"

În epoca noastră ceea ce se preţuieşte mai mult este materia, obiectul, faptul, fenomenul şi de aici, socialul. Toate acestea au mers însă până acolo, încât să-l strivească pe om, care a ajuns să fie tratat ca un robot sau chiar un număr.

În vremurile vechi se punea mai mult preţ pe bogăţia interioară, dar astăzi, în vatra inimii de abia mai pâlpâie idealurile supreme.

Dacă încerci să vorbeşti de înzdrăvenirea sufletului prin credinţă şi prin rugăciune, deja se spune că aparţii ,,altei lumi”.

Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi". (Din Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur)
 
Sfântul Grigorie Palama se naşte în anul 1296 în ţinutul Anatoliei, tatăl fiind senator al împăratului Andronic al II-lea Paleologul.

A primit o educaţie religioasă aleasă de la tatăl său care se călugărise, iar împăratul din dragoste l-a întreţinut la şcolile vremii, cu scopul de a-l folosi în dregătorie.

La 17 ani, la palat, rosteşte o cuvântare despre Aristotel, iar impăratul ascultând cuvântările acestuia exclamă:

,,Şi Aristotel dacă l-ar fi auzit, l-ar fi lăudat!” 

Dar pe la 22 de ani, împreună cu cei doi fraţi părăseşte Constantinopolul, ducându-se la muntele Athos, unde a început o viaţă de asceză la mânăstirile Vatoped şi Lavra, trăind ca sihastru în schitul Glosia.

Cunoştea bine greaca, latina, araba, ebraica, turca, într-o epocă de mari transformări, când Renaşterea ameninţa statornicia dreptei credinţe.
Misterele Orientului, alchimia, vrăjitoria şi pericolul Semilunii aduceau mare panică în Răsăritul creştin.

Aici în muntele Atonului, în Mânăstirea Sfântul Sava, Grigorie şi-a împodobit sufletul cu teologia Sfinţilor Părinţi şi cu rugăciunea isihastă ( contemplativă) a Sfântului Simeon Teologul.

,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă..."
Experimentează binele şi adevărul...
 
Acceptă hirotonia în preot şi prin personalitatea sa morală, duşmanii raţiunii sănătoase se împrăştie ca pleava în bătaia vântului. Sfântul Munte va fi ca Sinaiul de odinioară, unde Dumnezeu împarte darurile sale omului. Rugăciunea minţii este o cale ce duce la unirea cu Dumnezeu, dar nu a fost înţeleasă de mulţi din vremea lui, care l-au acuzat de misticism.
 
Sinodul convocat la Vlaherne în anul 1351, condamnă pe filosoful Varlaam şi argumentele acestuia, care au pălit în faţa trăitorului Sfânt, Grigore Palama, fiu al credinţei Bisericii Apostolice.
 
El a demonstrat că urmarea lui Hristos este un mod de viaţă spre desăvârşire, ajutaţi fiind de harul mântuitor. Recomandă viaţa interioară şi modestia creştină, printr-o petrecere îngerească, lăsând să se coboare în suflet lumina veşnică, care alungă întunericul din omenire.

Este ales arhiepiscop al Tesalonicului, dar răutatea lumii nu i-a dat pace, fiind bătut, răpit şi schingiuit.

Creştinii l-au răscumpărat cu bani mulţi, l-au adus acasă, l-au plâns şi l-au primit cu alai în cetate.
Mulţi se vindecau, iar răufăcătorii şi-au pierdut minţile.
Slăbit, de abia mai vedea. Era gârbov şi în suferinţă, dar lucid.
 
A mai păstorit 13 ani şi în timpul Sfintei Liturghii, la cuvintele: ,,Fie numele Domnului binecuvântat", a plecat la Domnul, în anul 1362.
 
A prevestit căderea oraşului în 1387 sub turci, iar Moaştele sale au fost rânduite la loc de cinste în  Biserica Catedrală din Tesalonic.

Rugăciunea şi meditaţia lui vor ţine aprinsă candela culturii creştine, şi fiinţa nealterată a naţiunilor ortodoxe.

Luminătorule al dreptei credinţe, făcătorule de minuni, Grigore, propovăduitorule al harului, roagă-te pururi să se mântuiască sufletele noastre. (acatist)