Sublocotenentul Areta Teodorescu, eroul din Ialomiţa, îngropat de viu în Dobrogea (galerie foto + video)

La 100 de ani de la intrarea României în Primul Război Mondial, Arhiepiscopia Tomisului a desfăşurat, pe întreg parcursul anului 2016, proiectul „Preoţi militari dobrogeni în Primul Război Mondial“. În cadrul acestui proiect, pe lângă preoţii militari, au fost comemoraţi şi eroi mireni ai neamului. Printre aceştia s-a numărat şi sublocotenentul Areta Teodorescu, fiu de preot, din localitatea Griviţa, judeţul Ialomiţa, căzut eroic în luptele petrecute în preajma satului Răzoare, judeţul Constanţa. Mărturiile despre moartea lui întăresc, încă o dată, convingerile despre atrocităţile comise de bulgari, soldaţi sau civili, împotriva românilor, fie şi în condiţii de război.
 
Dintr-un articol publicat de domnul Ion Ionescu, nepotul lui Areta Teodorescu, în volumul din 2005 al colecţiei „Analele Dobrogei“, aflăm date despre cutremurătorul sfârşit pe care l-a avut Areta Teodorescu, dar în acelaşi articol sunt consemnate şi bogate date biografice.
 
Astfel, aflăm de la domnul Ion Ionescu: „Prin Înaltul Decret nr. 1811/1916, în luna mai, plutonierul Areta Teodorescu a fost avansat la gradul de sublocotenent şi încadrat pe funcţia de comandant de pluton, în compania a 3-a, batalionul I al «Regimentului 5 Ialomiţa, nr. 23», Divizia a 9-a. Până la începerea războiului, subunitatea pe care o conducea avea în responsabilitate porţiunea de teren denumită «Frontul Silistra» (capul de pod Silistra) şi participa la activităţi diverse, printre care: recondiţionarea adăposturilor pentru garnizoană, săparea şi căptuşirea şanţurilor şi amenajărilor genistice, manevre de garnizoană, marşuri de zi şi de noapte, exerciţii de luptă de ariergardă şi de urmărire pe direcţia Silistra-Alfatar, din Cadrilater etc.“.

 
Pe 20 august 1916, la doar cinci zile după ce ministrul de Război a transmis ordinul de luptă către toate comandamentele, trupele şi serviciile din armata română, Batalionul I, din care făcea parte şi Areta Teodorescu, şi Batalionul II erau deja angajate în luptă, pentru apărarea şi menţinerea capului de pod Silistra. Aceste batalioane, împreună cu subunităţile de artilerie şi cavalerie, au fost primele care au adus jertfe în luptele din sudul Dobrogei.
 
Detalii despre acţiunile militare ale batalionului din care făcea parte şi subunitatea sublocotenentului Areta Teodorescu aflăm tot de la domnul Ion Ionescu:
„După aproape două săptămâni de contact direct cu inamicul, preponderent bulgar, în ziua de 28 august 1916, orele 7 a.m., Batalionul I, prima subunitate intrată pe frontul Silistra, a ajuns în localitatea Ghiuvegea, unde a staţionat în cantonament, deoarece trupa era foarte obosită şi istovită din cauza luptelor şi a insuficienţei alimentare.
 
Lupte de mare intensitate au reizbucnit în ziua de 30 august, când trupele bulgare, împreună cu cele germane, au atacat poziţiile româneşti aferente localităţii Ghiuvegea şi defileului cu acelaşi nume. Riposta românilor a surprins adversarul, care a fost atacat pe timpul odihnei, în jurul orelor 21:30. La rândul său, inamicul a primit suficiente întăriri, astfel că s-a ajuns la un relativ echilibru de forţe, fapt demonstrat de alternanţa ocupării şi pierderii repetate a aceloraşi poziţii de către ambele părţi combatante.
 
Cu mai multă înverşunare, a doua zi, 31 august 1916, au avut loc luptele de la Parachioi (azi, Băneasa, judeţul Constanţa). Inamicul a atacat riguros sectorul Regimentului 23 Infanterie, dându-i lovitura hotărâtoare, susţinut fiind de o artilerie puternică. La orele 16.30, trupele române au părăsit poziţiile, retrăgându-se spre localitatea Cuzgun (azi, Ion Corvin, judeţul Constanţa), pentru odihnă“.
 

„O moarte inimaginabilă prin cruzimea sa“

 
Multă vreme nu s-au ştiut condiţiile în care a murit Areta Teodorescu, deşi familia a primit o înştiinţare că fiul lor a fost trecut pe o listă ca dispărut. Odată cu primirea lăzii de campanie a lui Areta Teodorescu şi cu aflarea veştii că a murit în condiţii neelucidate, tatăl său, preotul Ioan Teodorescu, l-a căutat peste tot la sfârşitul războiului, fără să îi dea de urmă.
 
Lămuriri în acest sens au fost găsite într-un document de arhivă din Registrul istoric al Regimentului 23 Infanterie, aflat în Biblioteca Arhivelor Militare Române. Domnul Ion Ionescu prezintă în articolul amintit o sinteză a acestui document: „În documentul intitulat «Stat nominal de ofiţerii şi oamenii de trupă morţi, dispăruţi sau răniţi în luptă», este scris negru pe alb: «Lupta de la Kuru Orman (azi, Răzoare, judeţul Constanţa), 31 august 1916, compania a 3-a, nr. crt. 80, Teodorescu Areta, sublocotenent dispărut». Puţinele ştiri despre ultimele sale zile au fost furnizate de ordonanţa sa, care a relatat că a aflat că superiorul său a avut parte de o moarte cutremurătoare, aproape inimaginabilă, prin cruzimea sa. Fiind încercuită de trupele bulgare, subunitatea sa a fost mânată şi împinsă într-o groapă destul de mare, unii pe jos, alţii cu cai şi cu armamentul individual. Fiind aproape de o localitate (probabil Kuru Orman, azi, Răzoare, judeţul Constanţa), inclusiv populaţia civilă bulgară a intervenit pentru lichidarea lor; mai întâi femeile au aruncat apă fiartă peste ei, după care bărbaţii au aruncat pământ, ca, în final, toţi să fie îngropaţi de vii“.
 
Aşa şi-a găsit sfârşitul eroul Areta Teodorescu, cel care a pus umărul la îndeplinirea idealului naţional, şi anume făurirea României Mari. Alte mărturii menţionează faptul că, atunci când inamicul a dezbinat subunitatea sa, Areta Teodorescu a reuşit prin acţiunile sale vitejeşti şi moralizatoare să îi convingă pe soldaţi să nu bată în retragere, ci să rămână uniţi până la capăt.
 
Ironia sorţii a făcut ca şi tatăl lui Areta Teodorescu să moară tot de mâna bulgarilor. La comemorarea organizată de Arhiepiscopia Tomisului în Duminica Rusaliilor a anului 2016 în localitatea Griviţa, judeţul Ialomiţa, domnul Ion Ionescu a relatat următoarele:

 
„Areta şi ostaşii săi au fost înconjuraţi de militarii bulgari şi împinşi într-o groapă adâncă, unde au căzut cu cai cu tot. Peste ei au turnat apă fiartă şi i-au astupat cu pământ, îngropându-i de vii. Preotul Ioan Teodorescu a plecat să-l caute şi să-i aducă osemintele acasă, în pământul natal, dar nu l-a găsit. Doi ani mai târziu, a murit şi el, tot de mâna bulgarilor, ocupanţi ai teritoriilor româneşti. Pentru că nu a vrut să le spună unde sunt gropile cu bucate, l-au bătut şi l-au aruncat în pivniţa cârciumarului. Când şi-a revenit şi a ieşit, s-a întâlnit din nou, pe stradă, cu inamicii, care l-au bătut până şi-a dat ultima suflare“.
 

Şcoala din localitatea Griviţa, judeţul Ialomiţa, poartă numele eroului Areta

 
Profesorul de istorie Cornelia Damian, de la Liceul Tehnologic „Areta Teodorescu“, Griviţa, a povestit, tot în cadrul comemorării organizate de Arhiepiscopia Tomisului, cum a fost ales Areta Teodorescu ca patron spiritual al şcolii din sat, în condiţiile în care comuna Griviţa are mai mulţi eroi:
„El a avut gradul cel mai mare şi a copilărit pe această stradă, unde se află şi astăzi şcoala şi biserica. Numele său din certificatul de naştere este Areta, însă copiii l-au alintat Haret când se jucau împreună pe uliţa satului. Numele neobişnuit al subofiţerului este al unui mucenic pomenit în ziua sa de naştere, pe 24 octombrie, şi respectă o tradiţie veche a creştinilor ortodocşi care îşi botezau copiii cu numele sfinţilor din calendare“.
 

Areta Teodorescu

 Eroul Areta Teodorescu s-a născut pe 24 octombrie 1894, în comuna Griviţa, judeţul Ialomiţa, în familia preotul Ioan şi a preotesei Ştefana, fiind cel mai mare din cei patru copii ai familiei. Şcoala primară a urmat-o în satul natal, iar liceul la Brăila. În anul 1914 a fost admis la Şcoala de Silvicultură de la Bucureşti - Băneasa. În acelaşi an, s-a înscris în Liga culturală înfiinţată de Nicolae Iorga, pe care l-a cunoscut personal. În cadrul acestei organizaţii s-a dovedit a fi deosebit de activ.
 
După absolvirea primului an de facultate, a trebuit să îşi satisfacă stagiul militar, la finele căruia a fost concentrat în „Regimentul 5 Ialomiţa, nr. 23“. A murit eroic pentru credinţă şi ţară în luptele din sudul Dobrogei, în Primul Război Mondial, fiind trecut pe listele cu dispăruţi din ziua de 31 august 1916.
 
Comemorarea eroului Areta Teodorescu, care a avut loc duminică, 19 iunie, cu binecuvântarea Preasfinţitului Vincenţiu, episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, a fost organizată de Arhiepiscopia Tomisului, Asociaţia Culturală „Astra Dobrogeană“, Filiala Constanţa a Muzeului Militar Naţional, Filiala Constanţa a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria“ şi Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor, în Parohia Griviţa, protopopiatul Slobozia.
 
Slujba de pomenire a fost oficiată de părintele protopop Ionuţ Butu, preacuviosul părinte Maxim Vlad, de la Catedrala Arhiepiscopală din Constanţa, părintele Laurenţiu Cioranu, secretarul Protopopiatului Slobozia, şi preotul paroh Marian Cristea, înconjuraţi de un sobor de preoţi.
 
La eveniment au luat cuvântul Ion Ionescu, nepotul lui Areta Teodorescu, Cornelia Damian, profesor de istorie la Liceul Tehnologic „Areta Teodorescu“, Griviţa, Costin Scurtu, şeful Filialei Constanţa a Muzeului Militar Naţional, protos. Maxim Vlad şi Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului.
 

Bibliografie

 
Ionescu Ion, Un erou între eroi căzut în luptele din Sudul Dubrogei, Sublocotenent Areta - Haret Teodorescu (1894 - 1916), în „Analele Dobrogei“, serie nouă, an VIII, Constanţa, 2005
 
https://www.guraialomitei.com/gura-ialomitei/comemorare-erou-areta-teodorescu/
 
Surse foto:
 
Ionuţ Druche
 
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/turtucaia-si-rusinea-de-a-fi-infranti-de-bulgari
 
Despre Ionuţ Druche
 
Ionuţ Druche s-a născut pe 16.12.1982 în Constanţa. Este absolvent al Şcolii Generale nr. 9 „Ion Creangă“ din Constanţa, al Grupului Şcolar Industrial Construcţii de Maşini din Constanţa şi al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Sfântul Apostol Andrei“ din Constanţa, promoţia 2005. Din anul 2007 lucrează în cadrul Arhiepiscopiei Tomisului, iar în prezent ocupă postul de director al Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi pe cel de redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“, publicaţie de cultură şi spiritualitate a Arhiepiscopiei Tomisului. Preocupat de istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea, Ionuţ Druche a organizat din 2010 şi până în prezent mai multe comemorări şi simpozioane. De asemenea, este autor şi coautor a mai multor cărţi şi articole.
 
Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului, despre istoria contemporană a vieţii bisericeşti din Dobrogea
 
Interviu online cu Ionuţ Druche, directorul Editurii Arhiepiscopiei Tomisului şi redactor-şef al revistei „Tomisul Ortodox“ „Ca un detectiv, am căutat zeci de familii ale vechilor preoţi dobrogeni“
 
Preotul erou Belizarie Popescu. „La Turtucaia, sub un mal ferit de gloanţe, făcea rugăciuni. De acolo nimeni nu l-a mai văzut!“ (galerie foto + video)