Vameșul și fariseul

,,Şi le spunea o pildă cum trebuie să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă nădejdea. Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis... Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa” (Luca XVIII,1,9,10-14).
Privind la cei doi oameni, suntem impresionați că și-au făcut timp pentru Dumnezeu, și mergeau la Templu să se roage. Deja suntem încredințați că erau religioși și împlineau Legea lui Moise. Din depărtare cu anevoie se desluşea portul lor, dar după ce au intrat în Biserică aflăm într-adevăr cine sunt şi ce doreau! Cei care îi cunoşteau, negreşit îi boscorodeau și îi comentau, deoarece le știau amândorura apucăturile. Deabia au urcat treptele rostind poate, Psalmii (120-134) şi au început să se deosebească, după cum s-au poziţionat; fariseul a mers în faţa Sfintei Sfintelor, iar celălalt într-un loc retras ,,departe stând”. Pentru că fariseul nu era un ,,oarecare”, ne-am fi aşteptat să învăţăm ,,shema” (rugăciune) luată din Deuteronom: ,,Ascultă, Israele! Dumnezeul nostru este veșnic și Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn!”
Dar mândruleţul îşi începe ,,rugăciunea”, cu o declaraţie verbală solemnă şi imperativă! Pare un bilanţ sau un raport, ca o dare de seamă pe care o adresează lui Dumnezeu, ca să-I aducă la cunoştinţă că el este corect. A lăsat impresia în primele cuvinte, că vrea să se îmbunătăţească. Dacă nu i-am cunoaşte ,,provinienţa” ne-ar fi păcălit uşor.
Deşi suntem circumspecţi, totuşi îl ,,credem” pe cuvânt, că nu dorea să se compare cu acest vameş păcătos. Fariseii erau riguroşi în respectarea Talmudului, naţionalişti şi nu puneau mâna pe bani, pentru că aveau pe monedă efigia împăratului. Fariseul îşi dă ,,arama” îndată, şi dovedește de fapt cine este! ,,Ținuta” ţanţoşă cu care umbla şi se purta prin lume, o prezintă acum înaintea lui Dumnezeu. Dacă-i acultăm ,,discursul”, parcă uitase unde se afla! În fapt, era atudinea lui zilnică şi nu conta cu cine discuta! A rămas fidel rânduielilor, iar vameșul era un ticălos neîndoios și nu avea ce căuta în acel Spațiu Preasfânt, așa că reproșul făcut este îndreptățit. Cum ar arăta un fariseu căit, recunoscător și smerit? Oriunde s-ar fi aflat și indiferent de împrejurare, exprimarea fariseului surprinde pe cei credincioși! Prezentarea pare interesantă și te ademenește, dar în rugăciunea lui se simte batjocorirea aproapelui ,,concurent”.
Unul stă drept și coboară, iar celălat îngenunchind începe să se ridice, întrucât nu se descurajează și are nădejde. Închipuiţi-vă o discuţie publică a ,,personajului”, cu lumea neştiutoare a Cărţilor Sfinte. Era obişnuit să fie în centrul atenţiei şi apreciat de conaţionalii săi. Trebuie să ştie şi Dumnezeu, că nu-i un terchea-berchea (neserios). Lăudăros notoriu, trufaş şi plin de aroganţă şi îngâmfare. Cine ar fi cutezat să nu-l asculte?
Cam în jargonul acesta s-ar traduce verbalismul său...
- Doamne, eu am împlinit întocmai Decalogul, sper să fii mulţumit! Îți mai datorez ceva? După cum îl ,, caracterizează” și îl împroşcă pe vameş, bănuim că așa gândea...
- Uite-l, pe ăsta care a intrat acum cu mine în Templu, cum stă ascuns ca să nu-l vezi! Înghesuit într-un colţ... e şi nemernic şi acum se dă ruşinos. Eu sunt sincer, corect, bun şi nu mă compar cu nimeni.
Mult tupeu! Chiar dacă avea ,,dreptate” şi tot nu era problema lui. Invidia, iubirea de sine îl însoţeau, și a făcut ca numele de fariseu (ipocrit, perfid, prefăcut, şiret, viclean) să apară în dicţionar ca un ,,vot de blam” (dezaprobare publică a unei atitudini-DEX).
Riguros, tradiționalist, prefăcut, trufaș, nesincer, arogant, disprețuitor și împlinea doar litera Legii. Fariseul este duplicitar şi lasă doar impresia că-L iubeşte pe Dumnezeu. ,,Fariseule”, nu poţi înșela la nesfârşit, mai ales că mergi la Templu! Lumea te-a ,,citit” că nu slujeşti doar lui Dumnezeu. Foarte bine că posteşti, că plăteşti ,,zeciuiala”, că nu eşti desfrânat! Dar ce ai ,,tu” cu cel de lângă tine? De ce nu te compari făţarnicule cu drepţii, judeci doar de mântuială? (superficial).
A discreditat fără măsură şi s-a întors neiertat. Nu are prenume fiindcă ,,mulţi” purtăm ,,numele” lui.... Fariseul ritualist care nu împlinea duhul Legii, stă drept şi pleacă înfumurat, iar vameşul ridică ochii la Cer și porneşte liniştit la casa sa! Era firesc ca doar unul să se schimbe și celălalt să rămână ,,nemișcat", încadrat în formalism... Credea în cugetul său că a păzit  prescripțiile din Tora și de acum încolo are dreptul  să-și etaleze faptele pe care le contabiliza cu lejeritate și uitase că interlocuitorul este Adonai. 
Ce să-i spui Creatorului care te cunoaște atât de bine? El vrea doar o rugăciune adevărată, ca să țină loc de făgăduință. Ce bine că au venit în același timp la rugăciunea publică, fiindcă nu mai ne lăsăm prostiți! Mulțumit și nepăsător, superior, arogant și uitase modestia, este bârfitor,,credincios", dar judecă. Felul în care se prezintă divinității îi demască interiorul și tagma din care provinea. Nici zeciuiala pe care o dădea nu a fost îndeajuns și nici faptul că citea Învățătura, Neviim (Profeții), Ketuvim (Celelalte Scrieri), nu sunt de folos, pentru că Domnul așteptă o altfel de Milă! Orgoliul fură bunătatea şi te face complicat şi mincinos. Şi când toţi se aşteptau ca Mântuitorul să-l dea exemplu pe fariseu, privirea este adusă pe acest păcătos care nici nu a îndrăznit să meargă în faţa Sf. Altar, ci într-un ungher al pridvorului îşi face rugăciunea în genunchi.
Vameșul caută Sacrul și intră cu nădejdea că poate fi ajutat, deși se simțea nevrednic. Nu aștepta compătimire ci binecuvântarea, care-i dă curajul de a-și schimba viața spre un nou început.
Numai Domnul îl putea înţelege şi ierta pentru tot ce greşise. Venise aici  pentru că ,,lumea" îl dezamăgise şi făcea jocul ei, murdărindu-se. Şi mulţi se miră că Dumnezeu ascultă rugăciunea acestui nelegiut!
Domnul aude rugăciunea pornită din suflet a vameșului, care-și dorea să-şi recapete demnitatea cu o mărturisire neprefăcută! Nu mai putea continua  într-un hal fără (de)hal şi dorea să aparţină lui Dumnezeu.
Ştia că nu este vrednic să privească măreţia Altarului şi s-a oprit acum să-şi găsească liniştea conştiinţei. Omul ăsta chiar se roagă şi exemplul pocăinţei sale a rămas în Pagini Sfinte. A ,,coborât” destul și începe să ,,urce”, căutând înălţimile. Se simţea păcătos și recunoaşte stăruitor că are trebuință de iertare! Rugăciunea sinceră a vameşului imploră Atotmilostivirea și primește răspunsul aşteptat. Dorinţa vameşului de a-şi schimba viaţa, sinceritatea, umilinţa, sunt virtuţi care îl prezintă lumii. Fariseul pleacă ,,mulţumit"că şi-a făcut ,,datoria”, iar vameşul iertat a început o nouă Viaţă: este timpul celui care trebuie să rămână anthropos (άνθρωπος-ființă umană).
Fariseu înseamnă separat, adică cel care nu se amestecă sau se confundă cu ceilalți și au rezistat, socotindu-se pioși și păstrători ai Legii iudaice. Aveau convigerea că doar ei sunt continuatorii învățăturii mozaice și formau o grupare politico-religioasă prozelitară, cu adepți și reprezentanți în Sinedriu. Precum Frații Macabei, luptau pentru eliberarea poporului de sub jugul ocupanților romani și păstrau cu fidelitate credința strămoșilor (Datinina bătrânilor- Marcu VII,3).
Puneau accent pe Legea scrisă și interpretarea tradiției, cu reguli și interdicții precise învățate la sinagogă. Au supraviețuit distrugerii  Ierusalimului la anul 70 d.Hr. de legiunile romane conduse de generalii Titus și Vespasian. Respectau VechiulTestament, credeau în Elohim, îngeri, sufletul nemuritor și învierea morților. Mântuitorul nostru Iisus Hristos le arată adevărata ținută morală, fapt pentru care fariseii Îl urau. În auzul mulțimilor îi mustră pentru fățărnicia, mândria, micimea, intoleranța, slava deșartă, dorința de întâietate, iubirea de argint,hoția, nedreptățile, ucideri, superficialitatea și formalismul rugăciunilor lungi, jurămintele și podoaba filacteriilor (Bucată de pergament cu versete din Biblie, purtată... de vechii evrei.-DEX), că au uitat de milă, dreptate și faptele cele vrednice de pocăință. Cu toate aceste păcate poporul îi prețuia, căci se împotriveau Romei:,,Iar unii dintre ei s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce făcuse Iisus. Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul (Ioan XI,46-48).
Învățatul Gamaliel fariseu convins a înțeles: ,,Şi ridicându-se în sinedriu un fariseu, anume Gamaliel, învăţător de Lege, cinstit de tot poporul, a poruncit să-i scoată pe oameni afară puţin,.. luaţi aminte la voi, ce aveţi să faceţi cu aceşti oameni... lăsaţi-i, căci dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici; Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu. Şi l-au ascultat pe el; şi chemând pe apostoli şi bătându-i, le-au poruncit să nu mai vorbească în numele lui Iisus, şi le-au dat drumul (Faptele Sf. Apostoli V,34-35,38-40) și erau alți farisei cumsecade (Luca XIII, 31). 
Saul fariseul după Sf. Botez devine un alt om - Sf.Pavel, iar Nicodim și Iosif din Arimateea exponenții de vază ai fariseilor au înțeles mesajul evangheliei...Vameșii erau pe vremea imperiului roman ca niște perceptori, statuat printr-un ordin ecvestru (ordo publicanorum) să strângă impozitelor în toate provinciile cucerite și din cauza abuzurilor,  jecmănelilor atrăgeau ura comună, ne spune Cicero.
Iudeii nu-i suportau și îi socoteau necurați și păcătoși, deoarece lucrau de Sabat. Zaheu mai marele vameșilor și om bogat din Ierihon, căuta să vadă cine este Iisus, iar  vameșul Matei chemat de Hristos, lasă această îndeletnicire și Îi urmează ca Apostol. ,,Dar fariseii şi cărturarii lor murmurau către ucenicii Lui, zicând: De ce mâncaţi şi beţi împreună cu vameşii şi cu păcătoşii? Şi Iisus, răspunzând, a zis către ei: N-au trebuinţă de doctor cei sănătoşi, ci cei bolnavi. N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă” (Matei V,29-32).
 
Dacă cineva înclină să dea dreptate fariseului, înseamnă că nu se roagă îndeajuns şi se îndepărtează de Taina Pocăinţei. Deschideţi Sfânta Scriptură şi citiţi capitolul XXIII din Sfânta Evanghelie după Matei şi veţi auzi mustrarea, vaiurilor adresate fariseilor făţarnici care închid Împărăția Cerurilor pentru ei, cât și pentru alții! ,,Dar voi întreceţi măsura părinţilor voştri! Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? Iată, casa voastră vi se lasă pustie”.
 
Când ai temere de Dumnezeu, conștiința se trezește și ai puterea mărturisirii, care nu este slăbiciune, ci Taină. „Dumnezeule milostiv fii mie, păcătosului”, este o rugăciune sinceră și curată, care îndepărtează ,,grija cea lumească” și deschide drumul virtuților.
Degeaba ești drept, dacă te ții  mândru, te fălești și arunci dispreț! Așa începe perioda Triodului cale pregătitoare cu urcuș și cântări speciale, ,,Vestitoare” a luptelor duhovniceşti: ,,Uşile pocăinţei deschide-mi mie... Cărările mântuirii îndreptează-mi...La râul Babilonului...Brațele Părintești”. O Săptămână care ne învață iarăși pocăința și ne ajută să găsim înoirea, așezarea sufletească. Putem scăpa de ,,neajunsuri” și răzbi în viață cu această rânduială, care ne duce la Înviere! ,,Să ne sârguim... a râvni smerenia vameşului; urând necuviinţa greşelilor de la amândoi, adică trufia şi pierzarea”, (Cantarea a 5-a dinTriod).
Să-ți asumi trecutul păcătos și să fii Om, este hotărâtor...Un fariseu doar ,,religios” şi un păcătos care se învredniceşte de ajutor. Și noi, în Biserica Slavei Sale pe acest pământ privind cu atenţie, avem ce învăţa! O lecție de bun simț de la care să nu absenteze conștiința! În creştinism Evanghelia se probează cu Fapte Bune și Credință, iar obrăznicia se vindecă cu penitență și după aceea primești iertare, binecuvântare. Cei care trăiasc doar în ,, plăceri” și s-au plictisit de sfințenie, nicicând nu vor avea împlinirea sufletească. Creştine, găseşte-ţi loc în Biserică  şi roagă-te Sfintei Treimi, Maicii Domnului şi Tuturor Sfinţilor, ca să te păzească. Învaţă rugăciunea, cultivă virtuţile și ferește-te de ,,farisei”!
Avem nevoie de trezvie şi nu de împăunare, căci egoismul autodistruge. Dacă vrei să fii pe ,,Cale” osteneşte-te, şi nu fi nepăsător sau arogant! Și unul și altul știau că se întâlnesc cu Dumnezeu. dar Îl înțeleg și se roagă diferit! Observăm cât de mult contează sinceritatea, rugăciunea făcută din suflet și Dumnezeu care dă iertarea aşteptată.
,,Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ? (Luca XVIII,8).
Puterea smereniei este de folos până şi celui păcătos! Este momentul să-L asculți și pe Dumnezeu, căci în Biserică nu auzi ,,gălăgia” lumii, ci corul îngerilor. Aici, la Sf. Liturghie primeşti Harul și puterea de a răscupăra vremea...
Dacă cineva înclină să-i dea dreptate fariseului, înseamnă că nu se roagă îndeajuns şi se îndepărtează de Taina Pocăinţei. Cine vrea să se ridice la Cer prin mândrie, cu certitudine va cădea și numai prin pocăință îți vezi defectele, recunoști greșelile și te îndrepți, că făţărnicia compromite; iar „smerenia este har şi dar de sus” (Sf.Grigorie Sinaitul).
Rugăciunea deschide Cerul, şi astăzi când lumea are atâtea ,,revedicări”, noi cerem la Sfintele slujbe, Milă şi iertare. Atunci când te rogi este timpu cuvenit și nu-l pierzi, ci doar scurtezi depărtarea și dobândești Darul mântuirii! Dacă Domnul nu ne-ar auzi, ne-am primejdui şi nădejdea ar obosi, după atâta amărăciune! Să fim vrednici de Mila lui Hristos! ,,Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har”. (Întâia Epistolă Sobornicească a Sf. Apostol Petru V,5).
- Pe fariseul ce se îndreptăţea pe sine, lăudându-şi faptele, l-ai osândit, Doamne, şi pe vameşul, ce s-a smerit şi cu suspinuri a cerut iertare, l-ai îndreptat. Că nu primeşti gândurile cele înălţate, şi inimile cele zdrobite nu le defăimezi. Pentru aceasta şi noi, cu smerenie, cădem înaintea Ta. Cel ce ai pătimit pentru noi, dă-ne iertare şi mare milă!” (Din cântările Triodului la Duminica Vameşului şi a Fariseului).
 
Sursa foto: basilica