#citeşteDobrogea „Coranul Principelui Dimitrie Cantemir”. Lucrări din Biblioteca virtuală ZIUA de Constanţa

În cel de-al optulea an de apariţie (1927), revista „Analele Dobrogei”, condusă de Constantin Brătescu, propune cititorilor săi subiecte aprofundate de semnături ale unor personalităţi ale vremii, cum erau Gherontie Nicolau, Episcopul Constanţei, marele antropolog elveţian Eugene Pittard sau marele scriitor Grigore Sălceanu, mulţi ani profesor la Liceul „Mircea cel Bătrân”.
 
Profesor la acelaşi prestigios liceu este un alt prolific semnatar al „Analelor Dobrogei” - Ioan Georgescu, care dedică un important capitol „Coranului Principelui Dimitrie Cantemir”, scris la 1719, asupra căruia ne-am oprit în două articole anterioare.
Iată cum ni-l prezintă profesorul Georgescu pe autorul acestei complexe lucrări din care „Analele Dobrogei” publică, în anul 1927, câteva pagini.

 
„Dimitrie Cantemir a fost, de bună seamă, cel mai mare cărturar român.
Vorbia limbile: turcească, persană, arabă, greacă modernă, latină, italiană, rusească şi română şi înţelegea foarte bine limba greacă antică, slavonă şi franceză.
Faima lui, datorită acestor uimitoare cunoştinţe, a trecut şi pe timpurile de anevoioasă comunicaţiune internaţională, de acum 200 de ani şi mai bine, hotarele înguste ale ţării de obârşie.
Academia de ştiinţe din Berlin l-a ales îndată, dela început, membru (1714), iar împăratul Germaniei i-a acordat titlul de principe al imperiului roman-german.
 
Numele lui figurează alături de cei mai mari învăţaţi ai lumii, pe păreţii bibliotecii Sainte Genevieve din Paris. Despre el a scris Voltaire în celebra istorie a lui Carol XII, regele Suediei, că unia talentele Grecilor antici cu ştiinţa literelor şi a armelor.
A armelor mai puţin - Cantemir însuşi îşi recunoaşte slăbiciunea în această privinţă - a literelor, însă, da. Prin limbile şi literaturile ce le cunoştea, el a stăpânit, ca nimeni înainte de el şi într'o măsură chiar şi după el, cele trei civilizaţii mari ce le cunoaşte omenirea: antică, occidentală şi orientală.
ln atâtea domenii el este un precursor.
 
Lucrarea sa din tinereţe: «Divanul, sau gâlceava înţeleptului cu lumea, sau giudeţul sufletului cu trupul» e una din cele dintâi lucrări filosofice în limba română. (...) Şi o operă «fără păreche» pentru timpul său fusese «Istoria măririi şi decăderii imperiului otoman», scrisă de autor în limba ştiinţifică de atunci, care era latina medievală, dar tradusă numai decât în principalele limbi: europene (engleză, franceză şi germană). Ea revela o lume nouă şi până atunci aproape necunoscută sau cunoscută numai superficial şi din auzite: lumea mahomedană.
Monumental ni se prezintă şi în lucrările sale de geo- şi etno-grafie. «Descrierea Moldovei», după o nemerită caracterisare a d-lui N. Iorga, este «o întreagă enciclopedie naţional㻓.
 
Vă invităm să accesaţi AICI

revista „Analele Dobrogei” pentru a aprofunda o temă delicată, dar mai ales pentru a lectura vizionara perspectivă asupra religiei mahomedane a celui care a scris „Istoria Imperiului Otoman” şi a fost inventatorul notelor muzicale turceşti. Astăzi, în Turcia, se ştie că notele muzicale sunt invenţia lui Cantemiroglu, adică a fiului lui Vodă Cantemir.