Detalii din dosarul poliţistului de la Rutieră care va fi despăgubit de MAI, pentru condiţii improprii de detenţie

Judecătoria Timişoara a decis obligarea Inspectoratului General al Poliţiei Române şi a Ministerului Afacerilor Interne să plătească unui fost om al legii (rutierist) suma de 12.000 de lei, pentru condiţii improprii de detenţie. Banii reprezentă daune morale, precum şi dobânda legală aferentă sumei menţionate calculate de la data introducerii acţiunii până la data plăţii efective a acesteia.
 
Fostul poliţist va fi despăgubit pentru că, în perioada în care a fost arestat preventiv, ar fi fost nevoit să suporte pe parcursul detenţiei sale condiţii degradante, condiţii materiale de detenţie precare, improprii traiului zilnic.
 
Trimis în judecată de procurorii DIICOT, fostul poliţist a fost condamnat definitiv la doi ani şi opt luni de închisoare, cu suspendare sub supraveghere, în dosarul „Minore pentru VIP-uri“.
 
Pe parcursul desfăşurării procesului penal, reclamantul a fost cercetat, atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, în stare privativă de libertate, fiind reţinut şi arestat preventiv, ulterior fiind pus în libertate din Penitenciarul Timişoara.
 
Fostul poliţist a fost deţinut în Centrul de reţinere şi arestare preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Timişoara, în perioada (…), după care a fost predat/încarcerat în Penitenciarul Timişoara.
 
„În ceea ce priveşte condiţiile de detenţie din cadrul Arestului IPJ, a precizat instanţei de judecată că a fost nevoit să suporte pe parcursul detenţiei sale, în perioada (…), condiţii degradante, condiţii materiale de detenţie precare, improprii traiului zilnic. Camerele de deţinere sunt situate la parter şi la etajul 1 al clădirii. Camera de deţinere avea un geam de dimensiuni mici şi greu pătrundea lumina naturală. Iluminatul artificial funcţiona permanent. Nu avea acces la lumină, agenţii de politie aprindeau, reglau lumina, de o anumită intensitate. Camerele fiind slab iluminate natural, pentru a avea acces la un pic de aer proaspăt de afară, era nevoit să folosească un «sistem de prindere», respectiv apela la o coadă de mătură, pentru a-l menţine un pic întredeschis.
 
Camerele aveau o suprafaţă în jur de 12 mp, având practic la dispoziţie un spaţiu personal restrâns, existând perioade când stăteau şi câte 3 persoane într-o cameră. Condiţiile de igienă erau necorespunzătoare, iar instalaţiile sanitar-igienice improprii uzului, alterate. Duşul era insalubru şi era situat în acelaşi spaţiu cu WC-ul - în cameră, WC-era unul turcesc şi deasupra lui era un capac de duş. WC-ul era acoperit cu sticlă de plastic pentru a preveni infiltrarea şobolanilor, respectiv cu un PET de 2 litri plin cu apă. În cameră era igrasie şi WC-ul emana un miros pestilenţial, urât, care se resimţea în toată camera“, se mai arată în acţiunea reclamantului.
 
Tot potrivit acestuia, „camerele de deţinere erau prevăzute cu o singură fereastră exterioară, neexistând posibilitatea unui iluminat natural ori cu aparate de aer condiţionat sau cu un sistem alternativ de ventilare, iar reclamantul fiind deţinut pe perioada verii, a fost nevoit să suporte temperaturi foarte ridicate, aerul fiind irespirabil. Condiţiile de igienă erau necorespunzătoare, saltelele erau vechi, îmbibate de praf, ploşniţe, mirosind a urina, lenjeriile de pat erau murdare. (…)
 
De asemenea, hrana oferită era de slabă calitate şi infimă din punct de vedere caloric, mâncarea nu avea consistenţă. În cadrul Centrului de reţinere şi arestare preventiv din cadrul IPJ, percheziţia persoanelor private de libertate se efectua într-un birou, nefiind asigurată intimitatea persoanei reţinute, nefiind amenajat un spaţiu special destinat percheziţiei corporale, în vederea asigurării intimităţii“.
 
„În ceea ce priveşte transportul reclamantului -persoana privată de libertate, în vederea deplasării de la o instituţie la alta, precum şi pe perioada deplasării pe o distanţă mare, de la Timişoara la Bucureşti - Arestul Poliţiei Capitalei (reclamantul formulând contestaţii împotriva încheierilor pronunţate de către Curtea de Apel Timişoara prin care se dispunea menţinerea sau prelungirea măsurii arestării preventive a reclamantului, contestaţiile urmând a fi soluţionate la ICCJ Bucureşti), în autodubele din dotarea IPJ-ului nu era asigurată o temperatură corespunzătoare şi nici nu i-a fost asigurată apa pe toata perioada transportului pe o distanţă atât de mare. Într-o deplasare, transport pe distanţa Timişoara - Bucureşti - circa 600 km şi o perioadă de 7-8 ore, nu i s-a asigurat nici mâncare. (…) Când a ajuns la Arestul IPJ, era deshidratat, simţindu-se rău, încât a fost apelat SMURD-ul“, se mai arată în actele oficiale.
 
„Având în vedere condiţiile de detenţie precare menţionate, condiţiile de igienă necorespunzătoare, ploşniţe, şobolani, precum şi saltelele vechi şi îmbibate de praf, infectate, focarul de infecţie, a făcut o criză alergică şi a fost diagnosticat cu SCABIE, scabie eczematică, fiind o dermatoză contagioasă, de contact. (…) Ca urmare a contractării scabiei, a trebuit să urmeze tratamentul, având reacţii alergice, şi timp de aproape o săptămână, având diverse senzaţii şi stări neplăcute, leziuni la nivelul pielii şi mâncărimi, era în imposibilitate să doarmă, să se odihnească, fiind nevoit să se scarpine încontinuu şi în condiţiile de detenţie precare anterior menţionate şi a stresului psihologic la care era supus având în vedere toate aceste condiţii. De asemenea, având în vedere starea psihică şi probleme de acomodare, adaptare a avut nevoie şi de asistenţă psihologică“, potrivit datelor din dosar.
 
Prin întâmpinare, pârâtul IPJ Timişoara a solicitat instanţei să respingă acţiunea reclamantului, arătând că, în data de 18.06.2015, reclamantul a fost introdus în camera nr. 8 de la parter (aceasta având o suprafaţă de 13,64 mp), cu trei paturi, ţinându-se cont de numărul persoanelor aflate încarcerate (…) la data respectivă, pe principiul separaţiei persoanelor, în sensul că acesta a fost cazat în cameră cu persoane de sex masculin, neconsumatoare de droguri ori aflate în sevraj.
 
„Repartizarea pe camere s-a făcut cu respectarea normelor igienico-sanitare, în funcţie de numărul paturilor, precum şi de posibilitatea de iluminare şi aerisire naturală, fiecare persoană privată de libertate beneficiind de propriul pat. Fiecare pat era prevăzut cu saltea, pernă, cearşaf, faţă de pernă şi o pătură, toate igienizate periodic, iar fiecare persoană privată de libertate putea primi de la familie efecte şi bunuri de igienă personală.
 
Reclamantul susţine faptul că existau condiţii de igienă necorespunzătoare, ploşniţe, şobolani, precum şi saltele vechi şi îmbibate de praf, însă învederează instanţei că la introducerea în arest, persoanelor private de libertate li se schimbă cazarmamentul, iar ulterior, aceste materiale se spală periodic, sau la cererea persoanei private de libertate. Aşadar, când numitul (…) a solicitat, lenjeria şi celelalte produse au fost spălate, (…) având în dotare maşină de spălat proprie, astfel că se poate da curs unei solicitări de genul respectiv (atât timp cât persoanele private de solicită acest lucru). Hrana distribuită persoanelor private de libertate este procurată de la Penitenciarul Timişoara , meniul servit conţine 3 mese/zi şi este adaptat în funcţie de nevoile medicale/religioase ale persoanelor private de libertate, asigurând necesarul zilnic de calorii prevăzut de legislaţia în vigoare.
 
Fiecare cameră a Centrului de Reţinere şi Arestare Preventivă al IPJ, inclusiv cea în care a fost încarcerat numitul (…), era dotată cu mobilier constând într-o masă din lemn cu sertare şi o noptieră metalică cu sertare, permitea iluminatul natural şi artificial printr-un bec electric şi se aeriseşte prin fereastră proprie, formată dintr-un geam, cu dimensiunea de 138 cm / 64 cm. Starea paturilor şi a saltelelor din cameră era bună, iar instalaţiile de alimentare cu apă rece, apă caldă şi duşul erau funcţionale. Igiena în cameră era asigurată de persoanele private de libertate cu produse de igienă oferite de locul de detenţie sau achiziţionate de către aceştia voluntar.
 
De asemenea, fiecare cameră era prevăzută cu alimentare cu apă rece şi apă caldă, duş cu perdea, care să permită persoanelor încarcerate efectuarea igienei personale în intimitate. Grupul sanitar era format din toaletă tip «vas turcesc», fiind delimitate de restul camerei cu pereţi din cărămidă şi perdea care asigura intimitate şi nu avea fereastră. Pe perioada încarcerării reclamantului nu au fost sesizate cazuri de prezenţă a insectelor paraziţilor sau şobolanilor în celule“, s-au mai apărat oficialii IPJ Timişoara.
 
Instanţa a apreciat că fostul poliţist este îndreptăţit la despăgubiri cu titlu de compensaţie pentru prejudiciul moral suferit.
 
În ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, instanţa a apreciat că suma de 12.000 de lei este justificată, raportat la durata de timp în care reclamantul a fost supus unor tratamente considerate a fi inumane şi degradante pe perioada în care s-a aflat în centrul de reţinere şi arest preventiv.
 
„Luând în considerare caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice suferite de reclamant, statutul social al reclamantului, urmările produse, instanţa consideră că impactul condiţiilor de detenţie asupra moralului reclamantului a depăşit nivelul inevitabil de suferinţă inerent detenţiei, atingând nivelul unui tratament degradant care în mod evident a afectat starea de spirit a acestuia. Pe lângă toate criteriile mai sus amintite, instanţa consideră că despăgubirile solicitate de reclamant trebuie să constituie o justă despăgubire pentru prejudiciul moral suferit şi nicidecum o sursă de îmbogăţire fără justă cauză“, potrivit deciziei magistraţilor.
 
Faţă de toate cele mai sus arătate, instanţa a admis în parte acţiunea formulată şi a obligat Poliţia Română şi MAI să plătească în solidar fostului poliţist suma de 12.000 de lei reprezentând daune morale, precum şi dobânda legală aferentă sumei menţionate calculate de la data introducerii acţiunii până la data plăţii efective a acesteia.
 
Decizia a fost contestată la instanţa superioară.
 
Sursa text: rolii.ro