Dosarul în care un bărbat din Constanţa a fost condamnat pentru ultraj se rejudecă. Un poliţist a fost muşcat

Bărbatul de 52 de ani care a fost condamnat de Judecătoria Constanţa, în decembrie, pentru ultraj contra bunelor moravuri, lovire sau alte violenţă şi ultraj are emoţii. Pachetul de pe lângă Judecătoria Constanţa a formulat apel, iar la data de 25 martie, Curtea de Apel Constanţa s-a pronunţat în acest caz.
 
Este vorba de bărbatul care a fost prins în timp ce săvârşea acte de exhibiţionism în zona Doraly din Constanţa şi care a muşcat un poliţist în momentul reţinerii. Prima instanţă, Judecătoria Constanţa, i-a aplicat o pedeapsă de 2.300 de lei - amendă penală, în urma contopirii pedepselor pentru ultraj, lovire sau alte violenţe şi ultraj contra bunelor moravuri.
 
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în declaraţia din data de 3.12.2018 inculpatul a recunoscut faptele de exhibiţionism săvârşite în legătură cu cele două femei. Nu recunoaşte cea de-a doua faptă de la ora 18.40, arătând că nu a făcut acte de exhibiţionism, că poliţistul a venit pe la spatele său şi l-a trântit jos, a crezut că e un infractor şi a ripostat, l-a întrebat ce vrea şi atunci acesta l-a trântit jos. El a mai spus că, atunci când persoana vătămată l-a trântit, i-a pus mâna în gât, iar inculpatul l-a muşcat de mână. De asemenea, a declarat că poliţistul nu s-a legitimat înainte să îl trântească la pământ, că el nu a fugit, dar a recunoscut că era foarte beat. La această întâmplare au existat şi două
martore, care l-au recunoscut pe inculpat în urma vizionării de fotografii.
 
Cu privire la infracţiunea de ultraj prev. de art. 25 alin.1 şi 4 rap. la art.193 alin.2 Cod penal pentru care este trimis în judecată inculpatul, din analiza coroborată a tuturor probelor, instanţa constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, respectiv că muşcarea de mână de către inculpat a persoanei vătămate nu s-a săvârşit asupra unui poliţist aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii. Nu s-a dovedit cu niciun mijloc de probă faptul că persoana vătămată l-ar fi surprins pe inculpat săvârşind acte de exhibiţionism, respectiv masturbare, în timp ce se afla sub pasarela ce traversează liniile de cale ferată din zona Doraly.
 
Poliţistul a declarat că l-a văzut pe bărbat că se masturba, în timp ce inculpatul a arătat că doar urina.
„În declaraţia din data de 26.04.2018 inculpatul arată că după ce a traversat liniile de cale ferată i-a venit să urineze şi s-a oprit lângă vegetaţie, unde a urinat. Nu a observat nicio persoană în zonă. Nu s-a masturbat în acel loc. După ce a urinat s-a deplasat spre Şoseaua Mangaliei în direcţia domiciliului, iar la un moment dat în spatele său a apărut o persoană care l-a apucat de mijloc şi l-a trântit jos. După ce a fost trântit la pământ, persoana respectivă i-a spus că este poliţist, fără a se legitima, acuzându-l că se masturbează. Inculpatul a început să ţipe şi i-a spus să îl lase în pace deoarece era nevinovat. Întrucât poliţistul l-a prins de gât cu braţele, l-a muşcat pentru a-i da drumul. Nu a crezut în acele momente că persoana în cauză este poliţist, adresându-i injurii. S-au ridicat în picioare amândoi şi au aşteptat împreună echipajul de poliţie”, potrivit rolii.ro.
 
Împotriva sentinţei penale nr. 1542/18.12.2018 pronunţată de Judecătoria Constanţa, Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanţă nu s-a pronunţat asupra unuia dintre actele materiale  din conţinutul infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri  în formă continuată prev. de art. 375 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal; în subsidiar, a criticat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de ultraj în cea de lovire sau alte violenţe.
 
Examinând sentinţa penală apelată prin prisma criticilor formulate de apelant, precum şi din oficiu, conform art. 420 Cod procedură penală, constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa este fondat.
 
Prin urmare, se trimite cauza spre rejudecare primei instanţe, potrivit dispoziţiilor art. 421  pct. 2 lit. b Cod procedură penală, fără a mai putea analiza alte motive cu privire la legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate.