23 Feb, 2017 17:10
2214
„Curtea constată că adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 13/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală nu a generat un conflict juridic de natură constituțională între autoritatea executivă - Guvernul României, pe de o parte, și autoritatea judecătorească - Consiliul Superior al Magistraturii, pe de altă parte, întrucât Guvernul nu a împiedicat autoritatea judecătorească, reprezentată de CSM, să își realizeze o atribuție constituțională, ci a acționat intra vires, exercitând o competență proprie conferită de prevederile art. 115 din Legea fundamentală", se arată în motivarea publicată pe site-ul CCR.
„În prezenta cauză, Curtea observă faptul că autorii sesizării, prin criticile formulate, nu țin seama de dispozițiile legale și constituționale referitoare la competența Consiliului Superior al Magistraturii, și nici de jurisprudența Curții Constituționale în materia avizelor pe care această autoritate publică este abilitată să le adopte. Instanțele judecătorești, Ministerul Public și Consiliul Superior al Magistraturii, componente ale autorității judecătorești au misiunea constituțională de a realiza justiția, de a reprezenta interesul general al societății și de a apăra ordinea de drept, în activitatea judiciară, respectiv de a realiza rolul de garant al independenței justiției, și nicidecum un rol în activitatea de elaborare a actelor normative, prin participarea la procedura de legiferare", se menționează în motivare.
„Este evident că Guvernul exercită în acest fel o competență proprie prevăzută în mod expres de prevederile art. 115 din Legea fundamentală", se arată în motivare.
„Potrivit art.61 alin.(1) din Constituție: «Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării».
Potrivit art.115 alin.(4) din Constituție, «Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora».
Instituţia delegării legislative, reglementată de prevederile art.115 din Constituție, a fost caracterizată, în esență, ca fiind un transfer al unor atribuţii 45 legislative către autorităţile puterii executive printr-un act de voinţă al Parlamentului ori pe cale constituţională, în situaţii extraordinare. Ca origine și actuală consacrare constituțională, delegarea legislativă se individualizează prin statutul său de excepție în materia legiferării.
Plenitudinea competenței de legiferare revine Parlamentului, sens în care sunt dispozițiile constituționale mai sus citate.
Cât privește Guvernul, rolul său fundamental este acela ca, «potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament», să asigure «realizarea politicii interne și externe a țării» și să exercite «conducerea generală a administrației publice».
Prin delegarea legislativă în condițiile art.115 din Constituție, «Guvernul primește competențe care aparent sunt egale cu puterea legislativă parlamentară, dar nu devine egalul Parlamentului, nu se substituie acestuia, lui lipsindu-i calitatea Parlamentului de a reprezenta națiunea, calitate care nu poate fi transmisă prin nicio delegare»“, se mai arată în motivare.
„Curtea a statuat că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență în următoarele condiții, întrunite în mod cumulativ: existența unei situații extraordinare; reglementarea acesteia să nu poată fi amânată, și urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței”, conform motivării.
„Considerăm că instanța de contencios constituțional ar fi trebuit să constate în cauză existența unui conflict juridic de natură constituțională între:
- autoritatea executivă - Guvernul României, pe de o parte, și autoritatea legiuitoare - Parlamentul României, pe de altă parte, determinat de depășirea de către Guvern a limitelor delegării legislative;
- autoritatea executivă – Guvernul României, pe de o parte, și autoritatea judecătorească – Consiliul Superior al Magistraturii, pe de altă parte, determinat de încălcarea principiului cooperării loiale între autorități”, potrivit CCR.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: