Situația panourilor publicitare din Constanța, disputată în sala de judecată. De ce a respins instanța cererea Seaview Media SRL

• Tribunalul Constanța a respins, pe 5 februarie, acțiunea Seaview Media SRL pentru anularea unei dispoziții de Primar
• Prin aceasta s-a decis demontarea panourilor publicitare deținute de societatea menționată
• Instanța a decis că nu este în ipoteza în care suspendarea executării actului administrativ se impune cu evidență

 
Pe 5 februarie, judecătorii de la Tribunalul Constanța au respins acțiunea deschisă de Seaview Media SRL împotriva Primăriei Constanța. De altfel, pe 9 februarie a fost făcut apelul de către societatea privată, speța fiind legată de dispoziția primarului 5300 din data de 23 decembrie 2020, cu privire la demontarea, în termen de 48 de ore, a panourilor publicitare din Constanța.
 
Recent, așa cum arătam într-un material anterior, Seaview Media SRL a deschis o nouă acțiune în instanță, privind aceeași speță. De altfel, în motivarea instanței, în dosarul 291/118/2021, înregistrat la Tribunalul Constanța, a fost emisă hotărârea 153/2021.
 
Conform rolii.ro, Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 15.01.2021, reclamata Seaview Media SRL în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și în contradictoriu pârâții Primăria municipiului Constanța și Primarul municipiului Constanța, a formulat cerere de suspendare a Dispoziției nr. 5300/23.12.2020.
 

Ce spune Seaview Media SRL

 
Arată reclamanta că potrivit prevederilor acestei dispoziții:
„Art. 2. Somarea Seaview Media S.R.L. și a tuturor operatorilor economici care exploatează efectiv panouri publicitare amplasate pe domeniul public al municipiului Constanța, cu sau fără autorizație de construire, identificate conform art. 1, de a proceda la desființarea acestora, într-un termen de 48 de ore de la primirea notificării/somației.
 
Art. 3. La expirarea termenului menționat la art. 2 din prezenta dispoziție, în cazul operatorilor economici care nu s-au conformat, autoritățile administrației publice locale vor proceda la desființarea panourilor publicitare amplasate pe domeniul public al municipiului Constanța cu mijloace proprii și pe cheltuiala proprietarului, în baza prevederilor prezentei dispoziții.
 
Art. 7. În toate situațiile, vor fi aplicate sancțiunile contravenționale și/sau de altă natură reglementate de legislația aplicabilă”.
 
Motivându-și în fapt cererea, reclamanta a arătat, în esență, că este îndeplinită condiția „cazului bine justificat”, arătând că, chiar la o sumara verificare a dispoziției a cărei suspendare o solicită, se poate conchide în sensul că aceasta este un act administrativ emis cu exces de putere, nelegal, cu eludarea prevederile legii, pentru construcții care beneficiază de autorizații de construire valabile și pentru care se ordonă demolarea în lipsa unei autorizații de demolare.
 
Reclamanta apreciază că demolarea panourilor publicitare nu se poate dispune prin aceasta Dispoziție a Primarului Municipiului Constanța în temeiurile art. 26 si art. 33 ale Legii nr. 50/1991, căci ele beneficiază de autorizații de construire valabile, emise de către aceeași autoritate administrativă în favoarea înseși Primăriei municipiului Constanța.
 
De asemenea, arată reclamanta că, „chiar lăsând la o parte argumentul privind grava nerespectare a legii privind autorizarea construcțiilor, este absolut imposibil să fie desființate panourile publicitare montate pe parcursul a 15 ani într-un termen de 48 de ore, ținând cont de toate aspectele enunțate mai sus, de volumul si complexitatea lucrărilor ce trebuie realizate, dar și de factorii externi voinței reclamantei, respectiv disponibilitatea utilajelor și personalului specific unor astfel de operațiuni, care aparțin unor furnizorilor de servicii, la toate acestea adăugându-se circumstanțele particulare impuse de pandemia Covid19”.
 
Mai arată reclamanta că nemotivarea actului în drept, în fapt motivarea sa pe anumite prevederi legale străine de pricina, este, de asemenea, de natură sa creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ a cărui suspendare o solicită.
 
Reclamanta mai arată că la data de 05.01.2021 s-a adresat cu o cerere către emitentul dispoziției, informând că îi este imposibil să aducă la bun sfârșit procedura în discuție, în termen de 48 de ore, solicitând o întâlnire cu scopul de a stabili un grafic comun și realist pentru demersul laborios de demontaje suporturi publicitare, deoarece majoritatea locațiilor sunt situate pe domeniul public, în zona bulevardelor cu trafic intens si exista riscul unor majore perturbări de trafic, în plus, panourile publicitare aparțin unui număr de 24 de operatori/proprietari care au fost notificați de către reclamantă cu privire la aceasta procedură.
 
De asemenea, reclamanta arată că la data de 12.01.2021 a formulat plângere prealabilă prin care a solicitat emitentului actului administrativ, revocarea în parte a acestuia și, pe cale de consecință, să se modifice termenul de 48 de ore acordat pentru desființarea panourilor publicitare situate pe domeniul public al Municipiului Constanța, așa cum a fost menționat la art. 2 în dispoziția primarului, întrucât acest termen nu este unul realist, panourile fiind amplasate pe parcursul mai multor ani, aparțin unui număr de 24 operatori proprietari, și să se emită o noua dispoziție de primar care sa cuprindă un calendar al lucrărilor de desființare agreat de ambele părți.
 

Cum s-a apărat Primăria Constanța

 
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. În data de 26.01.2021, pârâții au depus la dosar întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei de interes, pe fondul cauzei solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, arătând în esență că nu sunt îndeplinite niciuna dintre cele două condiții cumulative ale suspendării unui act administrativ, respectiv: cazul bine justificat și paguba iminentă.
 
În ceea ce privește excepția lipsei de interes a cererii de suspendare a Dispoziției nr. 5300/23.12.2020 a Primarului municipiului Constanța, pârâții arată că reclamanta a propus un grafic de desființare a panourilor publicitare, grafic înaintat autorității publice în data de 14.01.2021 și înregistrat sub nr. 8873/15.01.2021, prin care a propus finalizarea operațiunilor de desființare până la data maximă de 12.02.2021.
 
Arată pârâții că acest grafic de lucrări a fost aprobat de conducerea autorității publice, astfel încât reclamanta nu mai justifică interesul pentru promovarea prezentei cereri de suspendare, întrucât nu mai dovedește împlinirea cumulată a condițiilor legale prevăzute de art.14 din Legea nr. 554/2004.
 
Pe fondul cauzei, pârâții arată că nu se poate concepe analiza celor două condiții ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ, decât împreună, deoarece nu se poate discuta despre un caz bine justificat dacă nu se învederează în același timp iminența producerii unei pagube semnificative.
 
Cu privire la condiția pagubei eminente, pârâții arată că pentru probarea acestei condiții nu este suficienta invocarea formala a pretinsului prejudiciu, ci este necesară probarea în concret a iminentei producerii unui prejudiciu.
 
Cu privire la condiția prezumției de legalitate a actului administrativ, pârâții apreciază că reclamanta ar fi trebuit să invoce o cauză de nelegalitate evidentă a actului contestat, or, apărările acesteia nu duc la această concluzie.
 
De asemenea, având în vedere încetarea contractului de colaborare în iulie 2019, precum și înștiințarea reclamantei în sensul ca efectele acestuia nu vor fi prelungite, rezulta că aceasta nu poate face dovada nelegalității actului administrativ contestat.
Învederează pârâții că, conform clauzelor contractuale, indiferent de modalitatea de încetare a contractului, reclamanta și-a asumat obligația de a desființa respectivele lucrări în termen de 3 zile de la data încetării, obligație ce nu și-a îndeplinit-o până la data emiterii Dispoziției de desființare.
 
De asemenea, notificarea reclamantei cu privire la desființarea panourilor publicitare, ca efect al încetării contractului, a avut loc chiar și anterior emiterii Dispoziției contestate în prezenta cauza, acesteia solicitându-se prin notificare la data de 02.07.2019 să dezafecteze în totalitate mijloacele publicitare si să predea aceste amplasamente în conformitate cu art. 10.5 din contractul de colaborare.
 

Decizia instanței
 

În prezenta speță, reclamantele au invocat ca nu operează prezumția de legalitate a actului administrativ reprezentat de Dispoziției nr. 5300/23.12.2020, întrucât există o îndoială serioasă în privința legalității, dat fiind că prevederile art. 26 și 33 din Legea nr. 50/1991, menționate în preambulul dispoziției mai sus menționate, sunt aplicabile doar pentru construcțiile edificate fără autorizație de construire ridicate pe domeniul public sau privat, iar reclamanta are autorizații de construire, emise de chiar Primăria Constanța. În acest fel Dispoziția nr. 5300/23.12.2020 nefiind motivată în drept, iar motivarea pe anumite prevederi legale străine de pricină fiind de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.
 
Având a analiza cazul bine justificat, Tribunalul constată ca reclamanta nu relevă împrejurări de fapt și de drept care să fie de natură a crea îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ care să poate fi distinsă cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, fără o prejudecare a fondul.
 
Tribunalul reține că reclamanta nu au făcut nici dovada nici celei de-a doua condiții a suspendării, respectiv prevenirea unei pagube iminente, definită de art.2 alin.1 lit. ș din lege drept prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Suspendarea executării este însă o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar aduce reclamantelor un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
 
Or, simpla afirmație că prejudiciul este iminent prin prisma aprecierii că „este absolut imposibil să fie desființate panourile publicitare montate pe parcursul a 15 ani într-un termen de 48 de ore” nu reprezintă o dovadă clară a unui prejudiciu material viitor și previzibil, mai ales că însăși reclamanta s-a obligat, prin clauza contractuală de la art. 10.5 din Contractul de colaborare ca în termen de 3 zile de la încetarea contractului de colaborare, să predea locațiile ce fac obiectul contractului, în starea în care i-au fost predate.
 
În consecință, părțile, de comun acord, au agreat un termen de 3 zile de la momentul încetării contractului de colaborare, respectiv din data de 02.07.2019 când a încetat contractul de colaborare, pentru predarea amplasamentelor libere de orice construcții, reclamanta considerând acest termen de 3 zile ca fiind rezonabil.
 
Concluzionând, Tribunalul apreciază că „nu ne aflăm în ipoteza în care suspendarea executării actului administrativ se impune cu evidență și, dând eficiență argumentelor de fapt și drept expuse, va dispune respingerea cererii ca nefondată”.