Un fiu de preot din Eforie îşi acuză fosta soţie că îi face farmece şi îl otrăveşte. Instanţa l-a amendat tot pe el

La data de 24 iunie, pe rolul Judecătoriei Constanţa s-a aflat soluţionarea cauzei civile având ca obiect ordin de protecţie, acţiune formulată de reclamantul H. C., cu domiciliul în Eforie Nord, în contradictoriu cu pârâta M. (fostă H.) M., cu domiciliul în cu domiciliul în Eforie Nord.

Reclamantul solicită emiterea ordinului de protecţie. Arată că pârâta nu locuieşte în apartament, însă vine periodic în lipsa sa. Chiar a luat din apartament o mapă cu documente, fiind constrâns să apeleze la forţele de ordine. Într-o altă zi, pârâta s-a făcut că mătură prin baie, deşi nu locuia în imobil, şi a spus că este păr. După plecarea pârâtei, a constatat că lipseşte păr din coşul de gunoi. Ştie că se pot face practici obscure şi chiar îi poate fi folosit ADN-ul în acest mod.

Cu privire la afirmaţiile pârâtei, susţine că este fiu de preot şi nu consumă alcool. Are tensiunea ridicată, iar pârâta, prin discuţii, în provoacă şi îl supune la stres, tulburându-i echilibrul.

Conform pârâtei, neînţelegerile părţilor sunt legate de acţiunea de partaj bunuri comune. Susţine că reclamantul este cel care provoacă de cele mai multe ori stări conflictuale. Acesta a fost plecat 18 ani din ţară, iar la întoarcere, pârâta i-a permis accesul în apartament. Pârâta se deplasează la imobil pentru a-şi lua bunuri personale. Și pârâta a solicitat emiterea unui ordin de protecţie împotriva reclamantului. Pârâta M. M. arată că nu poate locui în apartament cu reclamantul, întrucât este persecutată de acesta. O ameninţă cu dosare penale, chiar a fost soluţionată o plângere penală introdusă pentru că ar fi luat acte din casă. Atunci când merge la apartament, nu vorbeşte cu reclamantul.

Reclamantul cere Judecătoriei să dispună emiterea unui ordin de protecţie, prin care pârâta să fie evacuată din imobilul de domiciliu, întrucât aceasta nu mai locuieşte efectiv în el, ci la vila fiicei celor doi din Eforie Nord, venind 4-5 zile cu scopuri ascunse, sustrăgându-i obiecte din apartament, furându-i din documente, cum s-a întâmplat în ziua de 20 mai, constatare a organelor de poliţie, cu defăimarea reclamantului în faţa colocatarilor din zonă.

Arată că pârâta nu mai prezintă garanţie, după pronunţarea divorţului a devenit irascibilă şi provocatoare, având acces la bucătărie, îi poate strecura otrăvuri în alimente periclitându-i viaţa. De asemenea, provoacă dialoguri neprincipiale cu scopul iritării şi insultării, ştiind că suferă de inimă, hipertensiv, cu posibilitatea de comoţie cerebrală provocatoare de moarte. Din această perspectivă, instanţa reţine că părţile îşi poartă reciproc resentimente rezultate din eşecul unei relaţii de convieţuire şi încearcă să-şi „plătească poliţe” prin formularea plângerilor penale/cereri privind ordine de protecţie.

Astfel, instanţa apreciază că acest conflict şi agresiunile verbale dintre părţi pot fi soluţionate prin simplul fapt al separării părţilor, al lipsei de convieţuire, de a întrerupe această relaţie „toxică” pe care au dezvoltat-o. Deşi poate că părţile încă îşi mai poartă sentimente reciproce, trebuie să înţeleagă faptul că nu pot continua să se rănească reciproc şi nu doar fizic, psihic şi că trebuie să pună capăt acestei relaţii atât pentru sănătatea lor psihică şi a fiicei lor majore, care de fiecare dată asistă la certurile acestora, încercând să aplaneze conflictul dintre aceştia.

Pe de altă parte, instanţa a constatat faptul că pârâta nu reprezintă un pericol iminent pentru viaţa reclamantului, aceasta nu l-a agresat nici fizic, nici psihic pe reclamant, fiind pure speculaţii ale reclamantului cu privire la eventuala otrăvire sau practici obscure prin folosirea meşelor de păr aşa-zis sustrase ale acestuia.

Aşadar, singurul motiv privind emiterea unui ordin de protecţie este împiedicarea celuilalt coproprietar să folosească un bun comun - imobil, şi nu în scopul stopării unor abuzuri fizice şi sau psihice la care este supus. Or, scopul pentru care a fost dictată această măsură este deturnată în detrimentul atingerii unor scopuri personale, generate de un conflict juridic dintre părţi.

În aceste condiţii, instanţa, având în vedere şi necesitatea asigurării disciplinei procesuale a părţilor, în scopul preîntâmpinării formulării unor cereri vădit neîntemeiate, care sunt de natură a greva în mod inutil rolul instanţelor judecătoreşti, precum şi împrejurarea că petentul, conştient fiind de caracterul vădit nedovedit al cererii sale a continuat în susţinerea unor motive ce excedează cadrul procesual al cererii privind emiterea unui ordin de protecţie, apreciază că se impune sancţionarea cu amendă judiciară în cuantum de 700 de lei a petentului H. C., pentru săvârşirea abaterii judiciare prevăzute de art. 187 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, în modalitatea normativă a formulării cu rea-credinţă a unei cereri principale vădit netemeinice, urmând a dispune în consecinţă.

La stabilirea cuantumului amenzii judiciare, instanţa are în vedere scopul special al acestei proceduri - emiterea unui ordin de protecţie şi de asemenea faptul că reclamantul a încercat deturnarea scopului special al acestei proceduri, judecată în regim de urgenţă, în vederea împiedicării exercitării unui drept legitim al altei persoane, corespunzătoare şi unui grad ridicat de pericol social concret al faptei, precum şi necesitatea descurajării, pe viitor, a petentului să procedeze în maniera descrisă anterior, adică să se prevaleze de beneficiul legii, neurmărind împiedicarea unui pericol concret cu privire la violenţele domestice,  întrucât apreciază că pârâta exercită practice obscure împotriva acestuia, îi sustrage vesela şi înscrisurile din imobilul bun comun şi îndoctrinează alte persoane adulte, chiar şi copii acestora doi, deşi are reprezentarea caracterului vădit nedovedit al acesteia, situaţie în care apreciază că valoarea amenzii judiciare aplicate petentului trebuie să fie mai mare decât 1/2 din minimul special prevăzut de lege pentru abaterea imputată acesteia, instanţa apreciind că, pentru a avea caracter disuasiv şi pentru a realiza prevenţia specială, prin determinarea petentului de a nu mai comite o abatere judiciară similară în viitor.