Personalitățile orașului: Criticul de artă Florica Cruceru, la 90 de ani

Florica Cruceru, acest erudit critic de artă al Constanței, împlinește astăzi 90 de ani. La vârsta când cei mai mulți se retrag în solitudinea amintirilor, Florica Cruceru este de o tinerețe molipsitoare, în plină activitate creatoare.
 
I-am telefonat, așa cum ne-am obișnuit să o facem an după an, la sfârșit de octombrie, să-i spunem „La mulți ani!”. Cu o voce tinerească, plină de vervă, ne-a vorbit despre ultimele sale proiecte editoriale, despre munca de echipă la care i-a antrenat pe toți ai casei, despre fișele la care lucrează, despre nepotul ei, astăzi arhitect. De parcă pentru ea timpul a căpătat alte dimensiuni, necunoscute nouă, celor care obosim la orice vârstă.
 
Florica Cruceru a publicat până acum zeci de volume de referință pentru cultura românească, travaliul său documentar închinându-l mai întâi exegezei creației critice a lui Ion Frunzetti, apoi artiștilor dobrogeni, artelor plastice locale. Chiar acum are pe masa de lucru cel de-al cincilea volum din opera lui Ion Frunzetti, care va fi curând dat la tipar purtând prefața Adinei Nanu.
 

A venit timpul să își scrie amintirile, ne spune hâtru, amintiri care încep cu Mangalia, locul privilegiat al copilăriei şi al adolescenței sale, tărâmul iubit. Și cum să nu fie așa, când acolo, în verile fremătând de lume, i-a cunoscut pe George Vraca, pe Maria Voluntaru, pe Nicolae Tonitza, Steriadi, Lucian Grigorescu, Ghiață, Şirato, Birlic? Mangalia a fost, subliniază pentru noi, locul de vacanță al scriitorilor, al poeților, al pictorilor. De care este și astăzi îndrăgostită.
 
Ceea ce ar putea-o caracteriza pe Florica Cruceru este, întâi de toate, perseverența cu care săvârşeşte proiectele vieții sale. Meticulos, până la capăt. Aş spune că aceasta, perseverența, îi menține prospețimea faptei şi a gândului, căci, în pofida timpului, a rămas dascălul unei discipline particulare, extraordinare, pe care am putea-o numi arta de a dărui iubirea.
 
O cultură solidă, mult discernământ în judecarea operelor artistice, un simț special al frumosului şi al socialului au făcut ca muzeograful, ani mulți - aproape un sfert de veac - managerul Muzeului de Artă constănțean să fie o voce respectată, de greutate în critica de specialitate.
 
Îi datorăm începuturile Muzeului de Artă, organizarea expozițiilor, achiziționarea marilor pânze care situează și astăzi instituția constănțeană printre privilegiatele României, îi purtăm recunoștință, pentru că prin ea muzeul a devenit un loc al formării gustului estetic, al perpetuării frumosului.
 
Îi spunem la mulți ani buni, cu sănătate și putere de muncă!