Portrete. Oameni care au făcut istorie culturală în Dobrogea: Pe scena vieţii. Marii actori ai Constanţei (Xll) - galerie foto

Povestea de dragoste a actriţei Ileana Ploscaru
 
În această lună noiembrie, în urmă cu 55 de ani, o tânără actriţă, deja cunoscută prin câteva roluri principale publicului clujean, păşea pe scena teatrului constănţean în primul ei rol din piesa „Zări necuprinse”, în regia lui Constantin Dinischiotu. Mare a fost mirarea regizorului că actriţa a lăsat în urmă fascinaţia Clujului, după zece ani de activitate scenică de mare succes, şi a venit să participe la concursul de angajare de la tânărul teatru de la mare.
 
Explicaţia ne-o dă abia astăzi Ileana Ploscaru: „Eram în concediu de la Teatrul Naţional la Constanţa, a început o poveste de dragoste mare, cât marea. Intrase în viaţa mea un bărbat legat de mare, care făcea yachting, iubea albastrul marin şi eu, înflăcărată de frumuseţea care mi se arăta, am decis să-mi urmez inima. Am luat-o astfel de la început, lăsând în urmă tot ce clădisem până atunci. Şi nu am regretat niciodată. Bărbatul care m-a adus la Constanţa mi-a devenit soţ, am fost împreună o viaţă întreagă şi niciodată nu am regretat povestea de iubire care mi-a schimbat destinul. Şi tot ca într-o poveste de iubire au urmat aceşti 55 de ani de scenă, pe care am urcat mereu cu aceeaşi poftă de a juca”.
 
Ileana Ploscaru a jucat orice: comedie, dramă, teatru contemporan, teatru antic, vodeviluri, a umplut scena cu talentul, inefabilul, farmecul ei. Se poate spune fără a greşi că este actriţa totală, care ştie să abordeze orice tip de rol, care ştie să se joace jucând. În rest, modestă, delicată, prietenoasă, degajând blândeţe şi bunătate. A jucat de la început alături de Mania Antonova, actriţa care absolvise cursuri de actorie la Paris, adulată de o ţară întreagă, de Constantin Morţun, un mare comediant, de Romel Stănciugel, abia intrat în rândurile colectivului constănţean, de excelenta Marcela Sassu sau Zoe Caraman. De alte şi alte nume de mari actori ai teatrului nostru în aşa-numita garnitură de aur a Constanţei.
 
Ne povesteşte: „Constantin Dinischiotu a fost nu doar un mare regizor, era un om de teatru extraordinar. Cunoştea toate valorile autentice ale scenei româneşti, toată mişcarea artistică a ţării. Ştia pe cine şi cum să convingă să vină la Constanţa. Iar el nu scăpa nicio premieră să nu fie prezentată şi pe o scenă importantă a Bucureştiului. Să ne facă cunoscuţi şi astfel să nu simţim că am fi un teatru de provincie. A deschis fereastra spre ţară, ajunseserăm să concurăm cu teatrele bucureştene.
 
Se juca enorm. La matinee, în zilele săptămânii, uneori am jucat şi trei spectacole într-o zi. Îmi amintesc, bunăoară, de «Femeia mării», care era cerută mereu de public. Dar mai erau şi conferinţele de teatru, mai ales pentru elevi, în care le explicam tinerilor ce este creuzetul teatrului, cum se mută viaţa pe scenă şi invers. Să nu vorbesc despre deplasările în teren, în toate satele care aveau cămine culturale, în orice fel de condiţii”.
 
Îşi amintea de spectacolul cu piesa „Cine eşti tu?”, cu Romel Stănciugel şi Vasile Prisăcaru, prezentat pe scena căminului de la Măcin. O pană de curent, şi sala plină ochi cu spectatori intră în beznă. Pe scenă, actorii nu se întrerup, joacă în continuare, ici-colo licăreşte o lanternă, publicul rămâne în tăcere, la un moment dat sunt aduse felinare şi la lumina lor se încheie spectacolul în aplauzele oamenilor fericiţi că au putut urmări până la sfârşit. N-au contat nici frigul, nici austeritatea sălii. Dar pentru oamenii aceia merita orice efort.
 
„A fost o trupă excelentă la Constanţa. Jucam orice. Spre exemplu, «Papagaliţa şi curcanul”, o savuroasă comedie bulevardieră, în care se râdea voluptuos trei ore, scrisă excelent. Doamne, ce atmosferă era atunci! Deveniserăm o şcoală de actorie! Noi jucam pe săptămână marţi, joi, sâmbătă, duminică, matineu şi seara. Şi întotdeauna cu săli pline ochi.
 
Aş vrea să evoc şi un alt om de teatru: pe Jean Ionescu. Un extraordinar director, eu nu am mai întâlnit un om cu o asemenea demnitate, tact, diplomaţie în actul de conducere. Îţi era ruşine să greşeşti în faţa lui. Nu ţipa, nu trântea cu pumnul în masă.
 
M-a durut sufletul când ne-am mutat în sala de la Fantasio. Mare înghesuială, scenă mică. Sunt tare chinuiţi tinerii actori de astăzi. În timp ce sala Teatrului de Stat rămâne atâtea zile pe săptămână nefolosită! Ca să nu vorbesc de neghiobia de a se desfiinţa Teatrul de Revistă. O mare greşeală, căci Revista de la Constanţa era cunoscută nu doar în ţară.
 
Îmi amintesc că plecam în turneu la Paris, şi la vama franceză sunt întrebată ce meserie am. Actriţă, spun. Acolo unde este şi Jean Constantin? Atât de bine erau cunoscuţi actorii noştri. Îmi amintesc cu plăcere de spectacolele în aer liber, de stagiunile estivale când se cânta în germană, de teatrul antic. Cred că se face acum prea puţin din cât a fost şi nu înţeleg de ce. Nu ştiu de ce se joacă doar de două ori pe săptămână, căci public există! Acum joc alături de colegii mei”.
 
Actriţei i-au fost recunoscute meritele profesionale: Premiul ATM pentru întreaga activitate (1982), Premiul de interpretare la Festivalul Naţional al Teatrelor de Revistă, Constanţa (1996), Premiul naţional pentru întreaga activitate, conferit de Ministerul Culturii (2003).

Despre activitatea de pedagog a actriţei Ileana Ploscaru ne povesteşte actorul Dan Cojocaru: „Ca profesor la Facultatea de Arte din cadrul Universităţii «Hyperion», doamna Ileana Ploscaru ne-a transmis în primul rând pasiunea pentru această meserie. Printre elevii doamnei se numără Ileana Şipoteanu, Mirela Pană, Dan Constantin, Sorin Mocanu, Gheorghe Maximencu, Ovidiu Popescu, Luciana Crudu, Ramona Caraş, Dan Cojocaru, Georgeta Ignat, Anca Drăghici şi Laurenţiu Vlad.
 
Această primă clasă de actorie a apărut pe lângă Teatrul de Revistă Fantasio cu sprijinul regretatului regizor Geo Saizescu şi al directorului de la acea vreme a teatrului, creatorul Festivalului Naţional al Teatrelor de Revistă, actorul Mihai Sorin Vasilescu. Doamnei Ileana Ploscaru i s-au alăturat Diana Cheregi, Liviu Manolache, Fănică Lupu, Florin Zăncescu şi maestrul Dumitru Lupu. Ana Maria Munteanu şi Georgeta Mărtoiu completau această primă echipă de profesori în artele spectacolului. Cursurile se combinau cu spectacolele în care deja participau toţi studenţii şi de multe ori am jucat pe aceeaşi scenă cu doamna Ileana Ploscaru.
 
Ce mi-a transmis mie, personal, ca profesor doamna Ileana Ploscaru a fost în primul rând respectul pentru această nobilă meserie, dar şi pentru publicul pentru care noi existăm. A fost genul de profesor exigent şi nu foarte sever, dar care impunea respect prin simpla apariţie. Îi suntem datori cu toţii pentru iniţierea noastră în arta actorului”.
 
Astăzi, pe scena modestă de la „Fantasio”, Ileana Ploscaru joacă în spectacolele „Scaiul” şi „Titanic vals” şi repetă pentru „Bătrâna şi hoţul”, în regia lui Iulian Enache. Dăruind publicului şi colegilor mai tineri din dragostea ei nemărginită pentru teatru, pentru oameni, pentru artă.

Galerie foto: