Ionuţ Mişa „Contestarea nu opreşte executarea“Arhiepiscopia sare la gâtul fiscului

Ambele dosare au ca prim termen de judecată 18 octombrie.

Potrivit celor declarate de consilierul eparhial al Arhiepiscopiei Tomisului, părintele Alin Boc, contestaţia la executare şi cererea de suspendare a executării silite sunt demersuri normale ale unei instituţii care consideră că asupra sa s-au luat măsuri abuzive. „Nu am contestat că există datorii. În acest caz s-au depăşit limitele expuse de lege. Eu consider că noi avem dreptate în ceea ce susţinem“.  

În ceea ce priveşte cele două dosare înregistrate la Judecătoria Constanţa, nr. 36662/212/2010 şi 36663/212/2010, care au acelaşi obiect, reprezentanţii Administraţiei Finanţelor Publice Constanţa, în calitate de intimaţi, ne-au declarat că nu s-a primit încă citaţia. Aşadar, nu se ştie cu exactitate de ce au fost deschise două dosare cu acelaşi obiect. Există posibilitatea ca actele de citare să fie diferite, însă până când nu se va primi citaţia de la instanţă nu se ştie nimic în acest sens.

Arhiepiscopia s-a angajat degeaba

Directorul Administraţiei Finanţelor Publice Constanţa, Ionuţ Mişa, ne-a declarat că înaintarea în instanţă a unei contestaţii nu atrage automat suspendarea executării silite. Există însă posibilitatea (dacă instanţa o va decide şi dacă va considera că în demersul executării silite nu s-a respectat întocmai legea - ceea ce nu este cazul în această situaţie, după cu ne-a explicat directorul AFP), ca Arhiepiscopia, în calitate de contestator, să formuleze ulterior o cerere, care se presupune că i-ar fi acceptată şi care să suspende executarea silită. În această situaţie, Arhiepiscopia ar trebui să depună o cauţiune care ar reprezenta 10% din suma pe care ar trebui să o returneze către bugetul de stat. Deşi s-a obligat că va achita datoria pe care o are către Administraţia Finanţelor Publice Constanţa în cel mai scurt timp, până acum, Arhiepiscopia nu a depus în conturile AFP decât 50.000 de lei.
Potrivit celor declarate de Mişa, obligaţiile bugetare scadente reprezintă 3.641.398 de lei, plus alte obligaţii fiscale care nu au ajuns încă la scadenţă în valoare de 120.472 de lei, cărora li se adaugă penalităţi. Pentru fiecare zi de întârziere a datoriilor pe care Arhiepiscopia le are faţă de AFP se adaugă câte 0,05%, iar în cazul în care se depăşesc 30 de zile, până la 90 de zile, se aplică o penalizare de 5% pentru fiecare zi de întârziere. După aceste 90 de zile se aplică penalizarea iniţială de 0,05%, căreia i se adaugă 15%. Debitul real a fost de 2.334.031 lei. „Pentru noi, este un simplu agent economic, un contribuabil, nimic mai mult“, a susţinut şeful AFP.

Cu alte cuvinte, dacă Arhiepiscopia va trage de timp în încercarea de a obţine de la instanţă suspendarea executării silite pe care AFP a pus-o asupra bunurilor sale, există posibilitatea, care are toate şansele să devină certitudine, ca datoria Arhiepiscopiei Tomisului să ajungă la sume de neimaginat şi foarte greu de recuperat.

Pe ce a pus AFP sechestru din bunurile Arhiepiscopiei?

Reamintim că la data de 14 septembrie, AFP a pus sechestru pe bunurile imobile ale Arhiepiscopiei Tomisului pentru recuperarea unor obligaţii fiscale restante către bugetul general consolidat, în valoare totală de 4.216.119 lei.

Bunurile sechestrate sunt: Palatul Arhiepiscopal, un apartament cu două camere din municipiul Constanţa, două terenuri intravilane de 250, respectiv 497 de metri pătraţi, o jumătate dintr-un teren de 9,5 hectare, situat în extravilanul oraşului Ovidiu, precum şi 13 autovehicule. Cum se va face, practic, executarea silită asupra bunurilor mobile sau imobile sechestrate?

Reprezentanţii DGFP au explicat că înaintea valorificării lor, acestea vor fi evaluate, iar evaluarea se efectuează de către organul de executare, prin experţi evaluatori proprii sau prin experţi evaluatori independenţi. Organul de executare va actualiza preţul de evaluare, ţinând cont de rata inflaţiei şi atunci când se consideră necesar, organul de executare va proceda la o nouă evaluare. „Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare. (...) Pentru valorificarea bunurilor sechestrate prin vânzare la licitaţie, organul de executare este obligat să efectueze publicitatea vânzării cu cel puţin 10 zile înainte de data fixată pentru desfăşurarea licitaţiei“, se arată într-o adresă emisă de către DGFP Constanţa. Urmează aşadar, scoaterea la licitaţie a bunurilor sechestrate, după ce vor fi în prealabil evaluate. De la data întocmirii procesului verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită, debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicţii atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă.