Dr. Doina Păuleanu - „Franţa a fost pentru cultura română modelul, farul ei călăuzitor“

Amprenta culturii franceze asupra desăvârşirii artei şi culturii româneşti a fost una decisivă. Artiştii români îşi completau studiile şi îşi şlefuiau talentul prin bursele obţinute la Paris. Despre impactul culturii franceze asupra pictorilor români şi nu numai ne-a vorbit directorul Muzeului de Artă din Constanţa, dr. Doina Păuleanu.

„Dintre pictorii dobrogeni care au făcut studiile la Paris trebuie amintiţi Lucian Grigorescu şi Alexandru Ciucurencu. Despre Grigorescu se ştie şi faptul că el a locuit o bună perioadă în Franţa, simţindu-se la Cassis ca acasă. El îşi petrecea cea mai mare parte a timpului său fie la Cassis, fie la Balcic, aparţinând Românei pe vremea aceea. Astfel, el se plimba nestingherit între cele două localităţi. Franţa a fost esenţială pentru naşterea şcolii moderne naţionale de artă. Nici întâistătătorul ei, Nicolae Grigorescu, şi nici Theodor Aman nu au avut unde să studieze în România, astfel că au studiat în capitala Franţei. În 1864, se înfiinţează Şcoala de Belle Arte la Bucureşti şi apoi la Iaşi, dar artiştii care predau acolo sunt toţi de formaţie franceză. Aşa cum se spunea de pe atunci, educaţia unui creator nu se socotea desăvârşită dacă după Academia de Belle Arte nu se adăuga la studii o bursă, uneori pentru Munchen, dar, de cele mai multe ori, pentru Paris. Parisul era o etapă pe care niciun artist care dorea să îşi desăvârşească formaţia nu putea să o rateze. Acolo se stabileau datele modernităţii şi direcţiile fundamentale pe care a evoluat pictura lumii.
 
Lucian Grigorescu a trăit multă vreme la Cassis, a pictat acest minunat oraş sudic, dar nu a uitat niciodată locul unde s-a născut - Medgidia. A păstrat datele fundamentale ale culorii şi structurii dobrogene până la sfârşitul zilelor sale. Se pare că marea parte a atracţiei pentru culoare o datorează tocmai intensităţii solare şi cromatice a acestei zone şi poate acestea au fost hotărâtoare în orientarea lui Lucian Grigorescu către o pictură care manifestă strălucirea culorii. Grigorescu s-a poziţionat din punct de vedere stilistic într-o directă legătură cu pictura franceză. Stilul său este sedimentat pas cu pas.”
 
Mai departe, dr. Doina Păuleanu subliniază influenţa pe care cultura franceză a avut-o asupra culturii române prin intermediul artiştilor români „purtători” ai valorilor franţuzeşti.
„Făcându-şi aproape toţi studiile în Franţa, este firesc, pe de o parte, ca tot ceea ce însemna mişcarea artistică franceză, care este, de fapt, o importantă mişcare artistică a lumii, să transpară în mişcările lor. Opţiunea pentru Franţa însemna şi o atmosfera de elevaţie spirituală, o atmosferă pe care ei au adus-o în Franţa şi pe care au încercat să o creeze în România. Cultura franceză a fost modelul culturii moderne romaneşti o bună perioadă, limba franceză era limba vorbită în cercul elitei noastre culturale. Fără o călătorie în Franţa, educaţia unui tânăr nu era considerată desăvârşită, iar Franţa a fost pentru cultura română modelul, farul ei călăuzitor, rolul său se recunoaşte în toate. Inspiraţia culturii franceze se vede şi în acest mod de a face artă, de a te integra în peisajul culturii artistice, de a încerca sa aduni în jurul tău oameni asemenea, de a crea în jurul tău un climat de înaltă cultură şi civilizaţie. Aceasta derivă din modelul francez pe care toţi artiştii l-au văzut în perioada lor de formare.”

„Franţa a încetat să mai fie un far la culturii”

Ce se întâmplă însă în prezent? Care este la momentul actual impactul modelului cultural francez asupra celorlalte culturi? Directorul Muzeului de Artă Constanţa susţine că „Franţa a încetat să mai fie un far la culturii, ”.
„Lucrurile au suferit nişte mutaţii fundamentale în Europa înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, când ea însăşi a încetat să mai fie leagănul culturii internaţionale. Fascismul şi multe altele au zguduit din temelii cultura occidentală. Acest transfer a fost ireversibil, iar Europa îşi pierde mare parte din rolul ei cultural, dar calitatea de leagăn al culturii Franţa nu o va putea pierde niciodată. Toată școala națională de artă este formată din artiști care şi-au desăvârşit arta în Franța.

Ba chiar unii artişti, cum este Eustachiu Stoenescu, se duceau direct în Franţa la studii. Nu exista niciun artist care să nu fi studiat în Franța sau care să nu datoreze foarte mult culturii franceze. Până la cel de-Al Doilea Război Mondial, artiștii nu doar că studiau acolo, dar şi locuiau la Paris, cum este cazul lui Theodor Pallady, care a rămas în Romania doar pentru că nu s-a putut întoarce în Franţa, el având locuinţa la Paris şi având legături foarte multe cu Henri Matisse.

Din prietenia celor doi a rezultat opera «La Blouse Roumaine» („Ia Românească”). În rest, România ajunsese interesantă pentru pictorii francezi între cele două războaie mondiale. Şi Franţa a fost interesată de cultura română, mai ales de trecutul nostru medieval.”
Mai departe, dr. Doina Păuleanu vorbeşte despre atracţia pentru cultura franceză în prezent, dar şi despre modul în care influenţa acestei culturi s-a făcut simţită în Dobrogea.

„Acum e greu de spus dacă Parisul mai joacă un rol proeminent în preocupările artiştilor contemporani, pentru că, în primul rând, s-a pierdut atracţia pentru cultura franceză şi limba engleză, existând o deschidere către cultura şi limba engleză. Iar noile tehnologii au făcut posibilă racordarea pictorilor la tot ce este modern, la noile tendinţe. Oamenii par sa fie mai mult preocupaţi de contemporaneitate decât de ceea ce au însemnat secole de artă care i-au precedat pe artiştii contemporani. Muzeelor lor, monumentele atrag în continuare mai ales datorită trecutului extraordinar, şi nu datorită prezentului, deşi există mulţi artişti francezi contemporani intraţi în elita artistică a lumii.

Elemente de arhitectură există în Dobrogea foarte multe, având în vedere că ţara noastră a fost orientată spre modelul francez. Noi avem Cazinoul din Constanţa, realizat în stil Art Nouveau, unul dintre edificiile realizate în modul cel mai clar în conformitate cu cerinţele acestui curent, dar şi toate celelalte edificii construite înainte de Primul Război Mondial, unde predomina influenţa franceză în plan şi în decoraţie. De altfel, la Cazinoul din Constanţa veneau oameni din Franţa să îşi joace averile. Dat fiind cosmopolitismul acestui oraş, exista un tren express care făcea legătura cu orientul, iar un popas aici era obligatoriu.