Cuget Liber Medicii de la Palazu Mare, saci de box pentru pacienţi

Cadrele medicale ale Secţiei de Psihiatrie Palazu Mare spun că vin cu teamă la muncă, pentru că sunt dese situaţiile când bolnavii devin violenţi. Drept „răsplată", salariile le-au fost înjumătăţite şi se fac şi disponibilizări

În ţara noastră, despre bolnavii psihic se vorbeşte în şoaptă. Familia îi percepe ca pe o povară, vecinii se feresc de ei, iar cei care îi întâlnesc pe stradă întorc capul dezgustaţi. Sunt desconsideraţi ca oameni, sunt temuţi şi evitaţi sau devin sursă de amuzament. Sunt văzuţi în fel şi chip, mai puţin aşa cum ar trebui: ca fiind nişte oameni bolnavi, dar care cu tratament constant şi îngrijirea potrivită pot fi integraţi în societate. Medicii psihiatri susţin că nu doar bolnavii sunt marginalizaţi, ci întreg domeniul medical dedicat lor este lăsat la coada sistemului sanitar, în loc să fie luate măsuri atât pentru o mai bună îngrijire a pacienţilor cât şi pentru protecţia cadrelor medicale.

Iată de ce ajung bolnavii psihic atât de des la spital

În ianuarie 2005, prin Acordul de la Helsinki, semnat sub egida Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, 50 de ţări, printre care şi România, se angajau ca „Sănătatea mintală să fie prioritatea numărul 1" în abordarea problemelor sistemului sanitar. Se admitea că este nevoie de dezvoltarea unei reţele de centre de sănătate mintală, prin care să se urmărească dacă bolnavii îşi iau tratamentele, acasă, astfel încât să nu se mai ajungă la crize şi, în consecinţă, la internări repetate în spital. Centrele au fost înfiinţate, dar nimic nu s-a schimbat. Spitalele sunt în continuare aglomerate, iar de supravegherea bolnavilor nu se ocupă nimeni. „Nu putem spune că numărul tulburărilor psihotice a crescut. În schimb, poate fi făcută o observaţie: pacienţii sunt internaţi mai des, ceea ce înseamnă că se decompensează mai des. Explicaţiile sunt lipsa suportului familiei, sărăcia, faptul că pacienţii nu-şi urmează tratamentele. Bolnavii ajung la spital doar în situaţiile acute, iar în mod normal, dacă îşi urmează tratamentul, nici nu au nevoie să fie internaţi. Tratamentele pot fi urmate şi la domiciliu", a declarat, pentru „Cuget Liber", dr. Diana Cârjaliu, medic-şef Secţia de Psihiatrie Palazu Mare, secţie exterioară a Spitalului Judeţean Constanţa.

Medicamente ioc!

Sistemul de sănătate mintală este în continuare centrat pe spital, dar nici în perioadele în care sunt internaţi bolnavilor psihic nu li se poate asigura îngrijirea cuvenită. Iar situaţia s-a agravat de la jumătatea acestui an, după cum ne-a declarat medicul Diana Cârjaliu: „Am primit mai puţine fonduri pentru medicamente. Dacă în trecut primeam 300 de milioane de lei vechi pe lună pentru neuroleptice, din iulie primim aproximativ 60 - 70 milioane de lei vechi. La fiecare trei zile suntem nevoiţi să schimbăm medicaţia pacienţilor, iar în acest mod este afectată înfiorător starea lor, există chiar posibilitatea să le facem mai mult rău. În consecinţă, îi tratăm pe oameni cu reţete, iar ei îşi luau de la farmacii medicamentele, care sunt gratuite".

Mai mult, numărul de paturi a fost redus de la 100 la 75, în condiţiile în care judeţul nostru era deja deficitar la acest capitol. În plus, se vorbeşte chiar de posibilitatea închiderii Centrului de Sănătate Băneasa, unde mai există o secţie destinată îngrijirii acestor bolnavi. În consecinţă, presiunea asupra Secţiei Palazu Mare va creşte.

„Nu este cadru medical care să nu fi fost lovit"

Pe lângă faptul că nu există medicamente, iar spaţiile în care sunt trataţi sunt improprii (situaţie caracteristică întregului sistem sanitar), nu se ia nicio măsură pentru protecţia integrităţii personalului medical, care se expune la numeroase riscuri pentru a-i îngriji. De la medic, până la brancardier, nu există angajat al Secţiei de Psihiatrie Palazu Mare care să nu fi fost lovit de bolnavii pe care îi are în grijă. „Pacienţii cu tulburări psihotice nu au conştiinţa bolii lor, refuză spitalizarea şi sunt agresivi verbal şi fizic. Absolut orice urgenţă psihiatrică ce ne soseşte se manifestă în felul acesta. Procedura este următoarea: familia cheamă ambulanţa, soţia fuge de acasă înainte să sosească, să nu cumva să bănuiască soţul că este implicată. La solicitările pentru bolnavii psihic, salvarea este însoţită şi de poliţişti. Bolnavii sunt aduşi aici (n.r. - la Palazu Mare) şi lăsaţi la intrare. Poliţiştii nu intră nici în Camera de Urgenţă. Spun că nu este treaba lor şi pleacă. Noi rămânem să ne luptăm cu bolnavii, pentru a-i putea injecta", ne-a spus medicul-şef. Potrivit dr. Cârjaliu, injectarea de urgenţă este singura metodă de intervenţie, practicată la nivel mondial.

Astfel, doctoriţele, asistentele medicale, infirmierele şi cei doi bărbaţi din rândul personalului (un infirmier şi un brancardier) sunt cei care trebuie să-i imobilizeze pe bolnavi şi să-i ţină suficient cât să fie injectaţi, pentru a fi calmaţi. E drept, a admis medicul, că sunt cazuri când sunt ajutaţi şi de restul bolnavilor. Ar fi fost necesari nişte „oameni de forţă", cum există în străinătate, dar abia sunt bani pentru plata salariilor medicilor, de unde şi pentru acest tip de personal. „Conform legii, infirmierul şi brancardierul nici nu ar trebui să se atingă de bolnavi, nu intră în atribuţiile lor. În nomenclator nu există această profesie, «oameni de forţă», dar în organigramă se specifică că pot exista «alte funcţii», ceea ce ar fi permis angajarea lor. Nu au existat niciodată însă aceşti angajaţi. Acum mai bine de zece ani, când spitalul angajase o firmă de pază, ne-au adus un agent care ne ajuta. Nu există om în secţie care să nu fi fost înjurat, bruscat sau lovit cu pumnii sau picioarele de bolnavi", a mai afirmat specialistul. De curând, un pacient a lovit o infirmieră peste faţă şi i-a spart ochelarii de vedere, în momentul în care îi punea mâncarea în faţă, pentru că nu i-a dat o ţigară. În aprilie, a fost necesar să se apeleze la echipele DIAS după ce un bolnav s-a baricadat într-un salon, alături de alţi pacienţi, şi ameninţa că-şi ia viaţa.

Această problemă este veche şi cunoscută de responsabilii sistemului sanitar. De altfel, situaţia nu este caracteristică secţiei din judeţul Constanţa, ci astfel de incidente se petrec şi în alte unităţi sanitare similare din ţară. Măsurile pentru protejarea personalului medical, respectiv angajarea unor oameni de forţă, întârzie să fie luate.

Dr. Diana Cârjaliu ne-a declarat că intenţionează să se adreseze Inspectoratului Teritorial de Muncă pentru a declara respectivele incidente ca accidente de muncă, pentru a se conştientiza riscurile la care sunt supuse cadrele medicale de pe această secţie.

„Cămaşa de forţă" nu este folosită în spitalele de psihiatrie pentru imobilizarea bolnavilor. În momentul în care situaţia o cere, aceştia sunt legaţi de pat cu ajutorul unor feşi groase. „Cămaşa de forţă este un basm. Este imposibil să o foloseşti în practică. În toată lumea bolnavii sunt imobilizaţi prin legare", a afirmat dr. Diana Cârjaliu

Pacienţi mulţi, personal insuficient

Cadrele medicale de la Psihiatrie admit că vin cu teamă la muncă. În plus, sunt conştiente că odată cu reorganizarea Spitalului Judeţean Constanţa condiţiile de muncă s-au înrăutăţit. Pe de o parte, salariile le-au fost înjumătăţite (un procent de 25% a fost tăiat de Guvern, iar 25% a fost tăiat de la sporuri), pe de altă parte trebuie să muncească dublu pentru că opt asistente medicale şi două infirmiere sunt vizate de disponibilizare. „Au rămas o asistentă medicală şi o infirmieră la 25 de bolnavi", ne-a spus dr. Diana Cârjaliu.

www.cugetliber.ro