Batrani in asteptare

Cinci sute de pensionari isi asteapta randul pentru a obtine un loc in Caminul pentru Persoane Varstnice

Caminul varstnicilor, singura salvare pentru cei de varsta a treia care refuza sa fie o povara pentru copiii lor, pentru cei care nu accepta sa fie considerati o limita pentru familiile celor care se mai bucura inca de avantul tineretii. Prefera linistea, aleg banalele jocuri de sah sau table alaturi de colegii de camera. Din cand in cand se simt nostalgici, se gandesc la momentele in care erau inca in putere, iar problemele de sanatate erau departe. Cu toate acestea, se considera norocosi pentru ca nu se numara printre cei care asteapta cu nerabdare ziua in care le va fi confirmata eliberarea unui loc in azil. Sunt fericiti pentru ca numele lor nu se regasesc pe listele de asteptare. In Constanta, exista doar un astfel de centru care poate oferi confortul necesar si in care pensionarii nu-si fac griji pentru faptul ca nimeni nu le va spune o vorba buna. Dar de aceasta siguranta a zilei de maine nu pot beneficia prea multi varstnici. Din datele furnizate de Doruta Giuglea, director al caminului, de serviciile institutiei se poate bucura doar un numar de 250 de persoane, iar in prezent, nu exista locuri libere. Alti cinci sute de pensionari si-au depus dosarele de inscriere si isi asteapta tacuti randul. Chiar daca este absurd, singura lor solutie de a avea un trai linistit este conditionata de tragedia altora. Decesul unuia, moment de tristete pentru cei apropiati, simbolizeaza pentru un altul, doar eliberarea unui pat intr-o camera mobilata modest. Iar cei care, totusi, isi permit sa achite taxele pentru a ocupa un loc in camin, din fonduri proprii sau din generozitatea copiilor, trebuie sa scoata lunar din buzunare cate 250 de lei. Mai mult, din declaratia directorului institutiei rezulta ca, an de an, batranii se pot bucura in liniste de spiritul sarbatorilor. Si pentru micile "petreceri" sau mesele festive organizate de conducerea caminului, pensionarii nu trebuie sa cheltuiasca niciun ban in plus fata de cotizatia pe care o achita lunar. La finele lui 2007, acestia nu s-au regasit printre pensionarii care au asteptat in frig la cozile interminabile, care amintesc de perioada regimului comunist, pentru a ridica pachetele consistente oferite de Primarie. Nu s-au aflat nici printre cei care s-au imbulzit si s-au agitat pentru obtinerea biletelor de tratament de la Casa Judeteana de Pensii sau au recurs la imprumuturi de la Casa de Ajutor Reciproc. Isteria intaietatii, care ii determinase pe beneficiarii unor pensii derizorii sa se izoleze in scari de bloc, pentru a suporta frigul din timpul noptii, nu i-a cuprins si pe acestia. In Caminul de Varstnici de pe strada Unirii, astfel de griji nu sunt prezente. Dar pentru alti cinci sute de batrani, centrul ramane deocamdata o indepartata utopie.

Scris de: {autor}Stefania CHERMANEANU{/autor}