Caminul de batrani - intre disperare si multumire de sine

250 de batrani cu povestea lor

Sunt batrani care au venit la camin de bunavoie, pentru a nu ajunge la momentul in care sa devina o povara pentru cei apropiati lor * Maria si Nicolae M., desi aveau o situatie materiala buna, au decis de comun acord sa vina la camin * Exista batrani care au fost dati afara din casa de propriii copii sau care, din contra, si-au vazut murind copiii si chiar nepotii, ramanand singuri pe lume * Ileana T. a fost la un pas de a fi nevoita sa paraseasca institutia intrucat pensia sa era prea mica * Pentru majoritatea dintre locatari caminul a fost singura solutie de a avea, cat de cat, o viata normala * Zilnic, vin persoane care solicita un loc

Caminul de batrani este plin de cazuri in care cei ce au depasit o anumita varsta nu au avut alta alternativa decat sa se refugieze aici, de multe ori chiar din fata propriei familii. In spatele fiecarei persoane gazduite aici se afla o poveste, de cele mai multe ori o durere ale carei urme nu s-au vindecat inca. Pentru a vedea cam ce se ascunde dincolo de infatisarea batranilor de aici, reporterii ZIUA au facut un periplu in cadrul Caminului de pensionari pentru a afla catva dintre povestile celor de aici.Caminul de batrani din Constanta are o capacitate de 250 de locuri, la ora actuala toate fiind ocupate. Ba mai mult, exista nu mai putin de 400 de dosare in asteptare, cea mai veche cerere pentru un loc in camin datand din anul 1995. Conform declaratiilor directorului institutiei, Doruta Giuglea, zilnic vin persoane care solicita un loc, insa acest lucru nu este posibil intrucat locurile se elibereaza numai in urma decesului unuia dintre locatari. Caminul de batrani a fost infiintat in anul 1977, fiind subventionat de Primaria Constanta. Initial, acesta deservea intreg judetul, insa la ora actuala, din cauza numarului mare de cereri existente, si-a restrans activitatea numai la nivelul municipiului. Una din conditiile principale care se cere celor care doresc ocuparea unui loc este buletinul de Constanta.

O viata aproape normala

Se poate spune ca fiecare dintre cei care traiesc la camin ascunde in sufletul sau o tragedie. Exista opinia generalizata ca, odata ajuns la camin, mai rau de atat nu se poate. Trebuie insa spus ca multi dintre cei care si-au gasit refugiul aici o duc mult mai bine decat in sanul familiilor care i-au alungat. Exista batrani care au fost dati afara din casa de propriii copii sau care, din contra, si-au vazut murind copiii si chiar nepotii, ramanand singuri pe lume. Si au vazut in camin singura solutie. Daca intrebi pe unii dintre cei aflati aici cum o duc, raspunsul este, invariabil, acelasi: nu este ca acasa, dar este cea mai buna solutie din cate au avut la dispozitie. Sunt chiar unii care au venit de bunavoie, tocmai pentru a nu ajunge la momentul in care sa devina o povara pentru cei apropiati lor. Exista si cazuri in care, sot si sotie, au ales impreuna sa vina la camin. De la una dintre locatarele caminului am aflat o poveste induiosatoare. Ileana T., in varsta de 73 de ani, a fost la un pas de a fi nevoita sa paraseasca institutia intrucat pensia de care beneficia nu se mai incadra standardelor cerute pentru acoperirea cheltuielilor de cazare si masa. Neavand rude, nu avea cine sa o ajute la completarea cheltuielilor si singura solutie ar fi fost sa plece. Salvarea i-a venit ca prin minune anul trecut, odata cu punerea in aplicare a Legii 189/2000, care acorda compensatii materiale persoanelor stramutate cu ocazia schimbului de populatii cauzat de rapturile teritoriale suferite de Romania in anul 1940. "Am aflat de la unul si de la altul si am fost ajutata sa imi intocmesc un dosar si, dupa cateva luni, am primit o pensie suplimentara de aproape 2 milioane de lei pe luna, bani care imi sunt, la ora actuala, mai mult decat suficienti pentru a-mi acoperi toate cheltuielile", ne-a declarat cu lacrimi in ochi batrana. Exista si cazuri de pensionari care locuiesc la camin si mai lucreaza in paralel si in alte locuri, fara sa existe nici o restrictie in aceasta privinta. Aproape toti cei 250 de pensionari se cunosc intre ei. Multi s-au imprietenit si participa impreuna la actiunile organizate sau pleaca in oras in grup. Contributia la camin este de 900.000 de lei lunar pentru fiecare persoana in parte si, din acest motiv, cei care vor sa locuiasca in camin trebuie sa beneficieze de o pensie de aproximativ 1,5-1,6 milioane de lei. Acest lucru se datoreaza faptului ca respectiva cotizatie nu trebuie sa depaseasca 60% din valoarea totala a venitului lunar, restul banilor fiind folositi de fiecare dupa cum crede de cuviinta.

Fiecare cu povestea lui

Camerele din camin sunt impartite in trei categorii, respectiv garsoniere, camere de doua persoane si camere de trei persoane. De obicei, garsonierele sunt ocupate de familii - sot si sotie, iar celelalte si in functie de preferinta. Unii locatari sunt mai sociabili si simt nevoia sa fie inconjurati de mai multe persoane, altii sunt mai retrasi, simtind nevoia de mai multa intimitate. Un alt caz deosebit este cel al unei familii de batrani, Maria si Nicolae M., care, desi aveau o situatie relativ buna, au decis de comun acord sa vina la camin. "Suntem batrani amandoi, avem peste 70 de ani si niciodata nu se stie ce se poate intampla, iar in cazul in care unul dintre noi ar cadea la pat, celalalt nu ar avea putere sa il ingrijeasca", ne-a declarat Maria M. Cei doi pensionari, amandoi economisti, isi completeaza veniturile tinand contabilitatea la o firma. Pleaca dimineata la munca si se intorc la ora 16.00, fiind foarte multumiti de viata lor. "In momentul de fata, nu avem probleme cu sanatatea, insa de la o anumita varsta nu poti sti niciodata ce se poate intampla. Aici avem in permanenta asistenta medicala si siguranta zilei de maine", ne-a declarat si Nicolae. Aceste doua cazuri prezentate sunt fericite, insa exista si persoane care ascund in sufletul lor nefericiri foarte mari. Acesta este cazul unei batrane in varsta de 69 de ani, care a acceptat sa stea de vorba cu noi, dupa ce initial a refuzat. Magdalena S. a ajuns la caminul de pensionari dupa ce propriii ei copii au dat-o afara din casa, dupa ce le-a trecut locuinta pe numele lor. "Nu mi-am imaginat niciodata ca propriile mele fiice ar putea face asa ceva, dar s-a intamplat si singura solutie pe care o mai aveam era sa vin la camin", ne-a declarat aceasta. Femeia se declara multumita de viata ei, insa durerea din suflet nu i se va putea sterge niciodata. Cazuri ca acestea sunt cu zecile. Fiecare cu povestea lui, cu amintirile lui, cu necazurile sau momentele sale de bucurie.