Cei 40 de Mucenici din Sevastia, mijlocitori între oameni şi Dumnezeu Cine nu are nume de sfânt îşi serbează astăzi onomastica

Azi e sărbătoare mare pentru lumea creştină, care îi prăznuieşte pe cei 40 de Sfinţi Mucenici din Sevastia. Mai mult, în popor se spune că toţi oamenii care nu au nume de sfânt îşi serbează onomastica în această zi. Tot în tradiţia populară, se spune că cei 40 de Mucenici, soldaţi creştini care au trăit în timpul împăratului Licinius (308-324), sunt mijlocitori între oameni, sfinţii cei mari şi Dumnezeu.
 
Cei 40 făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata, iar guvernatorul Armeniei, Agricola, aflând despre credinţa lor, i-a pus să se închine la idoli. Pentru că au refuzat, i-a închis timp de opt zile, fiind bătuţi cu pietre. Deoarece au făcut faţă acestor tratamente vitrege, Agricola i-a condamnat la moarte prin îngheţare, în lacul Sevastiei. Deoarece nu a mai putut îndura gerul pătrunzător, unul dintre cei 40 a ieşit din apă, însă, în drum spre baia caldă, pusă la dispoziţie de osânditori, el a murit. Ceilalţi 39 au început a se ruga - „Ajută-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, uşurează-ne sarcina şi alină iuţimea văzduhului, că spre Tine nădăjduim, ca să nu ne ruşinăm şi să cunoască toţi că ne-am mântuit strigând către Tine“ -, apa lacului s-a încălzit şi 40 de cununi strălucitoare au pogorât asupra mucenicilor.
 
Unul dintre soldaţii care stăteau de pază, martor al întâmplării dumnezeieşti, văzând că o cunună nu are peste cine să se pogoare, s-a aruncat în apă, mărturisindu-şi credinţa în Hristos. Neputând îndura o asemenea înfrângere, guvernatorul Armeniei a dat poruncă să li se zdrobească celor 40 oasele picioarelor cu ciocanele, iar în urma acestui supliciu, mucenicii au trecut la Domnul, iar trupurile lor au fost puse într-un car, ca să fie arse, urmând ca cenuşa să le fie aruncată în lacul Sevastiei. Se spune că numai Meliton, un tânăr soldat, a supravieţuit, iar pentru că încă respira, ostaşii nu l-au pus în car. Văzând acestea, mama sa l-a urcat în car, pentru ca fiul său să nu fie lipsit de cununa martirică, iar Meliton a murit pe drum, în braţele mamei sale.
 

Cum se numeau cei 40 de mucenici

 
Numele celor 40 de sfinţi mucenici care au pătimit pentru credinţa în Iisus Hristos erau: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aetius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domitian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie.
 

Moşii cei buni care aduc căldură

 
Sărbătoarea celor 40 de Mucenici din Sevastia este foarte preţuită de către românii de toate vârstele, mai ales că în această zi se fac tradiţionalii „mucenici“ sau „măcinici“ din aluat. Aceştia se împletesc în forma cifrei opt şi, conform tradiţiilor din zonele etnografice, fie sunt copţi la cuptor, fie sunt fierţi în apă, pentru a aminti despre caznele la care au fost supuşi cei 40 de sfinţi mucenici din Sevastia, mărturisitori ai lui Hristos.
 

Azi se beau 40 de păhărele de vin

 
Tot în această zi se spune că este bine să se bea 40 de păhărele de vin, simbolizând sângele jertfit de martiri, iar cel care reuşeşte să facă acest lucru va fi sănătos tot anul. În popor, celor 40 de mucenici li se mai zice şi Moşi. Spre deosebire de babele capricioase şi rele, care dau peste cap vremea şi a căror domnie se încheie în această zi, Moşii sunt buni, alungă frigul, dezgheaţă pământul şi aduc căldura. Referitor la căldură, exista obiceiul ca în anumite zone ale ţării să se bată pământul cu beţele (maiuri sau bote) pentru a ieşi căldura afară.

Sărbătoarea coincide cu începerea noului an agrar

 
De altfel, sărbătoarea Mucenicilor coincide cu începerea noului an agrar, în acest context având loc o serie de activităţi specifice, precum: aprinderea focului prin curţi, grădini sau pe câmp, sădirea pomilor roditori, semănarea unor legume, scoaterea stupilor sau tăierea primelor corzi de viţă-de-vie.
 

Astăzi se încheie zilele babelor

 
În această zi se trece la curăţenia gospodăriei, dându-se foc gunoaielor strânse numai cu foc adus din casă, pentru a aduce căldura din interior şi afară. În credinţa populară, în ziua Mucenicilor se încheie zilele babelor, zilele capricioase ale îngemănării iernii cu primăvara, lăsând loc zilelor moşilor, zile calde. De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi: lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, ca să iasă căldura şi să intre gerul, sau jocul copiilor peste foc. În ziua mucenicilor, în credinţa populară, se deschid mormintele şi porţile Raiului, iar gospodinele fac, în cinstea sfinţilor mucenici, 40 de colaci numiţi sfinţi mucenici sau bradoşi. În Moldova, aceştia au forma cifrei opt, o stilizare a formei umane, şi sunt copţi din aluat de cozonac, apoi unşi cu miere şi nucă.
 
În Dobrogea, se păstrează aceeaşi formă antropomorfică, dar mucenicii sunt mai mici şi sunt fierţi în apă cu zahăr, cu scorţişoară şi nucă, simbolizând lacul în care au fost aruncaţi sfinţii mucenici.
 
În Muntenia, pe lângă bradoşii obişnuiţi, se face o Uitată pentru morţi, un mucenic mai mare, dar orb, pe care copiii îl joacă în jurul focului şi care este dedicat celor morţi care, pe timpul anului, au fost uitaţi.