Sfin
ţii Apostoli Petru
şi Pavel sunt sărbători
ţi în fiecare an pe 29 iunie. Numită, popular, Sânpetru de Vară, această zi aduce cu sine o serie de obiceiuri, tradi
ţii
şi supersti
ţii. În popor, ziua de 29 iunie, când se sărbătoresc Sfin
ţii Petru
şi Pavel, marchează mijlocul verii agrare
şi timpul seceri
şului. Cei doi apostoli sunt pomeni
ţi împreună pentru că au murit în aceea
şi zi, a anului 67.
Potrivit datinilor populare române
şti, sfin
ţii Petru
şi Pavel stau în Lună: primul, la dreapta, al doilea, la stânga. Sfântul Petru este cel ce are cheile de la poarta
şi de la încăperile Raiului, fiind
şi mâna dreaptă a lui Dumnezeu. Se spune că Sfântul Petru guvernează peste ploaie
şi căldură
şi că are puterea de a arunca grindină peste pământ. Înainte de a o slobozi, el o fierbe trei zile la rând pentru a o mărun
ţi astfel încât să nu afecteze prea tare ogoarele muritorilor. Când tunetele se aud cumva înăbu
şit ori se izvode
şte huruit mare în ceruri înainte de ploaie, se spune că Sfântul Petru a pus la fiert piatra pentru grindină. În multe povestiri
şi snoave populare, Sânpetru apare precum un om obi
şnuit: îmbracă straie
ţărăne
şti, lucrează pământul, cre
şte vite
şi, desigur, pescuie
şte. Se zice că, atunci când Sfântul Petru plesne
şte din bici, sar din acesta scântei, care, odată căzute pe pământ, se transformă în licurici. O altă legendă spune că, atunci când oamenii se îndepărtează de credin
ţă, Sânpetru cheamă balaurii
şi începe să pornească grindina asupra acestora, mărun
ţind-o, ca să nu-i pună în mare pericol. În ziua sărbătorii, oamenii obi
şnuiesc să dea de pomană pentru sufletele celor mor
ţi, sărbătoarea fiind cunoscută
şi sub numele de Mo
şii de Sânpetru. Conform credin
ţei populare, mo
şii ar fi fost nouă bătrâni care făceau doar lucruri bune
şi minuni peste tot pe unde mergeau.
Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii
De ziua Mo
şilor de Sânpetru sau de Vară, femeile împart oale cu apă, pentru ca cei mor
ţi să aibă ce bea pe lumea cealaltă. Tot în această zi, oamenii au voie să lucreze orice, dar să nu toarcă, căci se crede că astfel se întorc colacii de la mor
ţi. În ziua Mo
şilor de Sânpetru, femeile dau de pomană
şi vase cu vin, lapte
şi mâncare gătită. Se spune că nu îi e îngăduit niciunei femei să mănânce mere până în această zi, fiindcă îi supără pe mor
ţi. După sărbătoare însă, femeile tinere pot mânca mere, cele vârstnice fiind nevoite să mai a
ştepte până la Sfântul Ilie. În această zi, se duc la biserică mere, colivă, colaci
şi pu
ţină miere în faguri. Până în această zi nu se scutură merii. Se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei. Oamenii pistruia
ţi trebuie să se spele pe fa
ţă cu apă, la miezul nop
ţii, când cântă coco
şul. Tradi
ţia spune că, respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmul
ţesc. Dacă tună
şi fulgeră azi, nucile
şi alunele vor fi viermănoase. Sărbătoarea sfin
ţilor Petru
şi Pavel se
ţine timp de trei zile, pentru ca agricultorii să fie proteja
ţi împotriva potopurilor
şi pentru ca grânele lor să fie bogate. În lumea rurală, sărbătoarea este cunoscută sub numele de Sânpetru
şi marchează vremea seceri
şului
şi jumătatea verii agrare. Ziua de dinaintea sărbătorii este dedicată spiritelor cerului care, până în această zi, umblă libere prin lume
şi îi pedepsesc pe cei care dorm pe afară. Un mod de protec
ţie împotriva acestor duhuri sunt usturoiul
şi pelinul. Fiind pus mai mare peste încăperile Raiului, Sânpetru împarte hrana animalelor sălbatice, mai ales lupilor - această zi fiind denumită
şi „Sărbătoarea lupilor“ -
şi fierbe grindina pentru a o mărun
ţi prin topire
şi a deveni mai pu
ţin primejdioasă pentru oameni
şi ogoare. Se spune că, de ziua Sfin
ţiilor Petru
şi Pavel, privighetorile
şi cucii nu mai cântă, iar cei din urmă se transformă în
şoimi, ei revenind la forma lor originală în ziua Bunei Vestiri.
Sânpetru, personaj pământean sau divinitate celestă
Sânpetru este cel mai cunoscut personaj din calendarele populare române
şti, sărbătoarea sa neavând un număr fix de zile de post
şi fiind vestită de apari
ţia licuricilor
şi de tăcerea cucilor. În tradi
ţia populară, Sânpetru apare fie ca personaj pământean, fie ca divinitate celestă. Se spune că, la marile sărbători calendaristice (Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Mucenici, Sângeorz, Sânziene), Sânpetru poate fi văzut de pământeni la miezul nop
ţii, când se deschide pentru o singură clipă cerul, stând la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu. De asemenea, se spune că Sânpetru este un bun sfetnic al lui Dumnezeu, care-l consultă în luarea unor decizii. Celor peste 260.000 de români care î
şi serbează onomastica în această zi le urăm fericire, multă sănătate
şi voie bună!
Sursa: crestinortodox.ro
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: